Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pavel Lică

Puterea dragostei

Apostolul al cărui nume-l port,
Mi-a fost, în deznădejde, un suport,
Că vorbele-i, din Cer aduse, sunt
Lumină a iubirii pe pământ.

Credința îmi e far spre Dumnezeu,
Dar tot ca Pavel, am gândit mereu,
Că mult mai tare-n lumea asta este
Doar dragostea din lumile celeste,

De unde își primește și izvorul,
Așa cum rânduit-a Creatorul,
Ce-a scris în Cer a lumii epopee,
Și-n dragoste-a scăldat-o pe Femeie.

Mă iartă dar, Apostole, că-n minte
Am reținut, din sfintele-ți cuvinte,
Că-n dragostea Femeii pot și eu
Să fiu, în viața asta, Dumezeu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pavel Lică

Afundarea în păcat

afundam, iubind femei, în Iad,
Cum știți și voi, scrie în Scriptură,
Când dintr-un pom al inimilor cad,
Doar rugăciuni rostite-așa, din gură.

Femeile mi-au fost mereu, în timp,
Metafore în lupta cu destinul,
înfruntând al vieții anotimp,
Într-un sărut îmi înecam suspinul.

Da, știu c-am fost mereu într-un păcat,
Și-așa voi fi, cât încă-mi place vinul,
Căci totdeauna el m-a îndemnat
Cu Iadul, doar, să-mi împlinesc destinul.

Apostolul, al căru-i nume-l port,
A spus vinul duce la pierzare,
Dar, Doamne, chiar și Iadul îl suport,
Cât pot iubi femei, aici, sub Soare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Divina epopee

În brațele Femeii ce
De-a pururi Rai și Iad îmi e,
Mi-am tot lăsat crucificat
Câte un vers neinventat.

Pierzând metafore mereu,
În dragoste pierdut și eu,
De brațe moi înlănțuit,
Aștept salvarea-n răsărit,

-mi dea iertarea Cel de Sus,
Pe care i-o tot cer supus,
nopților tribut le-am dat
Poeme-ntregi, pentru păcat.

Mă iartă, deci, acum, Părinte,
Că n-am scris versuri în cuvinte,
Ci eu trăiesc doar epopeea,
Ce-ai scris-o Tu, făcând Femeia!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

LA MOARTEA FRATELUI MEU, IULIAN

Din lut făcuți suntem și-n lut plecăm,
Dar tot din lut, mereu la Cer visăm;
De ce suntem de Cer mereu străini,
De ce, de-aici, noi nu plecăm divini?

S-a spus noi de Cer suntem iertați,
Că-n cruce-i suntem lui Iisus toți frați;
S-a spus Înviere-i într-o zi,
Dar când va fi-nviere, când va fi?

Azi sufletul îmi este sfâșiat,
azi un frate-i este morții dat,
De vechiul Iuda-atât de nemilos
Ce l-a vândut și pe Iisus Hristos!

Tu, frate-al meu, plecat de pe pământ,
Vei fi în ceruri, cu Iisus, un sfânt,
Că-i ești prin Cruce, frate viu, mereu,
Soldat al țării și-al lui Dumnezeu!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

De dragoste

E dragostea salvarea de păcat,
Deși-n păcat m-am tot scăldat mereu,
Și-n sine-mi, ipocrit, am tot sperat
Că dragostea e însuși Dumnezeu.

Uitasem de "Poruncile" dintâi,
Și de Porunca-a șaptea, mai ales,
Dar cum să-mi fie ele căpătâi,
Când trupul către dragoste-mi dă ghes?

Sunt un Poet, o, Doamne și aș vrea,
-mi ierți tot ce nu pot să-ndeplinesc;
Aș vrea, când mor, să fiu doar într-o stea
Pe care-o crești în Raiul tău ceresc,

ai iertat, cum nici nu am gândit,
Chiar și o păcătoasă-n al tău drum,
Care-a iubit, la fel cum am iubit
Și eu, sperând la mântuire-acum.

Fără iubire, Doamne,-s doar pustiu,
Și fără ea, în lume-s fără rost;
De nu mă ierți, las lumii tot ce scriu,
Iar ea să creadă doar că sunt un prost!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Mai cred...

condamnați, dar încă, în iubire
Mai cred și-acum că este Dumnezeu,
Când Cerul cu o rază-mi dă de știre
toți avem apus cum am și eu.

Prin vers intrat în cercul nemuririi,
Îi sunt femeii rob și sacerdot
Și-n rugăciunea mare a iubirii
Cu ea mă-nalț înlănțuiți de tot.

E poate blasfemie căutarea
Sfințeniei în amforele vii,
Dar n-am putut să nu le-ascult chemarea,
Cum nici pe-ale izvoarelor din vii.

Nu aruncați cu pietre voi, în mine,
Că n-am putut Poruncile să țin,
Prieteni, fericirea-n lume vine
Din Cer, doar prin femeie și prin vin!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Te rog să mă faci iar, dar numai din cuvânt

Da, Ți-ai făcut din lut un chip, care-am fost eu,
În Cerul unde chiar ai vrut să fiu mereu,
Iar Sfântul Duh al Tău atunci m-a-nsuflețit
te-nsoțesc prin Rai, în veci, ca fiu iubit.

Însă din Rai căzut, într-un cumplit păcat,
Cu Eva pe pământ alt Rai eu am creat,
Sădind iubirea Ta în stele și în flori,
Când îmi zâmbești mereu cu Soarele în zori.

Mi-ai dat să-mi fie-aici și Crucea un alint,
Mi-arăți Lumina Ta-n icoane de argint,
Din Cer îmi dai s-aud al îngerilor glas
Prin tril de filomele, dar Raiu-n Cer Rămas,

Îmi este-n suflet chin și, Doamne, îmi doresc
Prin Rai, cum Tu ai vrut, mereu să Te-nsoțesc;
Cum însă-s muritor, făcut doar din pământ,
Te rog, să mă faci iar, dar numai din Cuvânt!

poezie de din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

SUNT DOAR UN ZVON DE ÎNGER

Eram un zvon de înger, care-n zbor,
Prin Rai plutea, pe fulgii mari de nor,
Deși din lut eram, de Cer făcut
Și nu din Duh, ca înger blând născut.

Și azi sunt zvon de înger mult visat
De-un glod banal, deci om banal creat,
Dar fără zbor, cu zborul însă-n gând,
Când chiar din Cer m-am tot văzut căzând.

Sunt doar un zvon de înger, încă-n vers,
Ce-ncearcă-a trece-al lui hotar advers,
De dincolo de el și de pământ,
Spre-a deveni ce nu a fost: un sfânt.

Nicicând în viață, sigur n-ofiu,
Mai mult decât un zvon de înger viu,
Care-a primit, în dar, poemul scris,
Ca aripă de zbor spre Paradis!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Nu sunt un uroborus

Nu sunt un uroborus, închipuind un cerc,
Atunci când se hrănește, din coada lui mușcând,
Dar îmi hrănesc iubirea de-a pururi, când încerc
Să fiu doar în Cuvântul dintâi ca om de rând,

Nu sunt fantastic șarpe care închide-un Cer
Încolăcit pe ceasul rotund ce naște zori,
Dar sunt îndrăgostitul de marele mister
Al cercului ce crește-n petalele de flori.

Nu sunt un uroborus, nepăsător și orb
Suficient doar mie, când lumea Rai e-acum
Dar într-o-ncolăcire eu timpu-aș vrea să-mi sorb
nu se mai sfârșească la un sfârșit de drum,

Nu sunt un uroborus, deși aș vrea să fiu
Ca-n dragostea eternă să nemuresc și eu,
Mușcând din mine însumi, convins -s și eu Fiu
Al Tatălui prin care voi fi doar viu mereu!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Voi învia, prin Cruce, pe pământ!

Poate sunt doar o stea care cuvântă,
Sub chip de om vremelnic pe pământ,
Poate-s ecou dintr-o iubire sfântă
Ce n-a putut a se-ntrupa-ntr-un sfânt.

Poate c-a vrut, în taină, Creatorul
Să-și modeleze dragostea-ntr-un chip,
Care să-i poarte doar spre El tot dorul,
Când o clepsidră-l curge din nisip.

Nu știu ce sunt, când dragostea mi-e chinul
Dar nu pentru o Evă de la Cer,
Ci pentru Crucea-n care mi-e destinul
Și de pe care la-nviere sper,

E sigur însă -ntr-o zi anume,
Eu, lutul dintr-o stea care mai sunt,
Chiar dispărut, cum e firesc, din lume
Voi învia, prin Cruce, pe pământ!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

TESTAMENTUL POETULUI

Am fost un credincios și sunt, dar în păcat,
Mereu am vrut cu tine să intru și-am intrat;
Ești unica din lume ce mi-ai permis, să fiu
Profetul care-și strigă iubirile-n pustiu.

Când fluture am fost, din seară până-n zori,
gust din floare-n floare ai dragostei fiori,
Tu, înțelegătoare, în cântec m-ai iertat,
Știind pentru tine am sufletul curat.

Când nopțile cu smoală voiau să îmi înece
Lumini în care-am vrut să-mbrac vreo stea mai rece,
Tu, doar cu vrăji făcute din vorbele-ți rimate
Pe Cer aduceai Luna și mii de nestemate.

De-aceea eu, iubito, cât încă-s pe pământ,
Îți las prin Testament acum ce am mai sfânt:
Credința în Cuvântul ce-a fost și o să fie,
Iar tu să mă îngropi în tine... Poezie!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu nu cer să fiu iubit

Eu nu cer să fiu iubit,
Aș cere prea mult,
Nu am atâta nevoie
Și nici nu sunt sigur merit.

Eu nu cer să fiu iubit
Căci dacă s-ar întâmpla asta
M-aș simt obligat să întorc serviciul
Și nu știu dacă mai pot.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să fiu iluzionat
cineva mă prețuiește.

Eu nu cer să fiu iubit,
Căci dacă aș cere și nu aș primi,
Aș fi nefericit.

Eu nu cer să fiu iubit,
Căci asta ar fi cerșeală,
Aștept doar să fiu iubit
Și atât.

Eu nu cer să fiu iubit,
Nu vreau cadouri și vizite,
Ci să fiu ajutat măcar
Atunci când am nevoie.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să pot vedea
Câteodată persoanele
Pe care le iubesc.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să pot iubi
Căci așa L-am văzut pe Dumnezeu
Șoptindu-mi prin senzații.

Eu nu cer să fiu iubit,
Dar atunci când mă simt iubit,
Sunt tare fericit.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să fiu iubit puțin,
Ca o picătură de rouă pe o petală.

poezie de din Teorie poetică și poezie
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Să-nceapă înflorirea nouă

Din roua florilor celeste,
Căzut din Cer, într-o poveste,
Cu Eva într-o-mbrățișare
Am adunat lumini solare,

Și-n roua florii, pe Pământul
Ce-mi cere să îi fiu eu Sfântul,
Chem azi albinele și fluturi
-mi fie în iubire scuturi

Să pot, să lupt, pentru-nviere
Cum Cerul din iubire-mi cere,
Să pot, să lupt pentru-amintire,
Cât este Cerul doar iubire,

Să pot, să lupt pentru o floare
Ce-așteaptă razele de soare,
Să pot, să lupt, ca-n stropi de rouă
-nceapă înflorirea nouă!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

De-aș fi perfect

Perfect nu sunt și nici nu mi-aș dori,
Chiar dacă Ceru-mi este-n suflet Crez;
De-aș fi perfect, nu m-aș deosebi
Dintre perfecți când o să înviez.

Cum eu, aici, sunt doar o frunză-n vânt,
Nu îmi doresc perfecțiunea-n zbor,
S-ajung, acolo-n Cer, perfectul sfânt
Dar nici aici perfectul muritor.

Perfect mereu, în verbul meu modest,
Nu pot a fi, chiar dacă alții-mi cer,
Dar mă crucific pe-un cuvânt celest,
Ca versul meu s-ajungă pân'la Cer.

De-aș fi perfect ca om sau ca poet,
Nimic nu ar mai fi din propriul eu,
C-aș deveni Lumină-ncet, încet
Iar eu nu pot fi însuși Dumnezeu...

poezie de din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Salcâm aș vrea să fiu

Încovoiat de propria-nflorire,
E potopit salcâmul de iubire,
Când vin albine pentru-o sărutare
Și îmbrăcate-s în comori solare,

Purtate-n noaptea stupului ce-aduce
Dulceața nemuririi de pe Cruce,
Cu stropi de foc, din răsărit de Soare,
Aprinși de Cer, în câte-o lumânare!

Încovoiat sunt și eu, de iubire,
Precum salcâmu-n zori de înflorire
Și-aș vrea săruturi, să-nfloresc iubirea,
Ca în iubire să rodesc Psaltirea.

Dar, cum iubirea-n trup este păcatul,
Pe care-l port mereu cum mi-este datul,
Tot dat îmi este-acum să nu pot duce,
Iubirea mea de Cer, până la Cruce,

întinat de dragoste trupească,
Salcâm aș vrea să fiu, să înflorească
Izvoarele Luminii la răscruce,
S-ajung, dus de albine, pân' la Cruce!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

SEMNUL SFINTEI TREIMI

te naști din glod e, oare,
Umilire, ori splendoare,
Când Cel ce e fără moarte
De Cer trupul ți-l desparte?

ai chip și-asemănare
Cu Trei, cifră de-nălțare,
Este oare-o fericire,
Ori un vis de mântuire?

Când ai Facerea-n Cuvânt,
De la Tată, Fiu, Duh Sfânt,
Poți, din glodu-nfăptuirii,
îi dai aripi iubirii?

Dacă poți cu "da" răspunde
La chemări din Cer profunde,
Atunci, sufletu-ți primește
De la Cer, semnul de pește!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

În fața unei flori îngenunchez

În fața unei flori îngenunchez,
Că-n ea este lumina adunată,
Din suflete curate și din Crez
Și din Edenul caree-a fost odată;

În fața unei flori și tu să ai
Smerenie, ca-n fața unei sfinte,
Ce poartă frumusețile din Rai
Rostite în petale, drept cuvinte,

În fața unei flori, să te închini,
Că-n ea se-adună îngerii grădinii,
Ce strâng într-o coroană, lângă spini,
Nemărginirea razelor Luminii.

În fața unei flori, prieteni, eu
-nchin, știindu-i care-i este vrerea,
Că-n ea-nflorește însuși Dumnezeu
Cu primăvara-n care e-nvierea!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Vasile

Constanța viciilor

Am învățat cu timpul, apoi am prins ideea
nu pot avea tihnă fără să deranjez,
viciile lumii sunt vinul și femeia,
Iar suma lor, constantă și nu pot să trișez.

Am învățat că-n viață doar dracii mă înșală,
Făcându-mă să-l supăr mereu pe Dumnezeu,
Dar El e bun și iartă oricum, orice greșeală,
Iar eu ființa slabă am să greșesc mereu.

Atunci cu toate astea odată învățate,
Am încercat degeaba să mă opun și eu,
Să fiu în rând cu lumea cea plină de păcate,
Iar vinul și femeia le-am refuzat, dar greu.

M-am abținut cu brio o vreme, cu mândrie
Doar până când mustața mi-a răsărit sub nas
Apoi parcă deodată, așa a fost să fie
De vin și de femeie n-am vrut să mă mai las.

Și-am bântuit prin lume așa nemântuit
Pe-aripa vieții fără, întoarcere din sens,
Femeile și vinul m-au cercetat intens,
Dar inima și trupul curând au obosit.

În culmea deznădejdii m-am aruncat din mine
Păcatului iubirii să-i supraviețuiesc
Rugându-mă din suflet la entități divine
-mi lase numai gura, să beau și să iubesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

EU NU MĂ POT TÂRÎ CÂND TE IUBESC

Încerc a fi aici enoriaș
Cum azi îmi dau poruncă preoți noi,
Dar vreau să-ți fiu, Părinte, un ostaș,
De-aceea nici genunchi nu vreau să-ndoi;

Tu ai vrut Lumina Ta s-adun,
Și ochii mei să-și ia lumini din Cer,
Deci, eu, în jos, cum oare-aș fi nebun
Să pot privi și-n Iadul rău să pier?

Eu n-am primit, zvârlit pe-acest pământ
Și soarta grea de șarpe-aici căzut,
lasă, Doamne, deci, să fiu un sfânt
Cum chiar m-ai vrut, făcându-ți chip din lut!

Eu știu nu mă vrei nici tu plecat,
după chip și-asemănare-ai vrut,
Să-ți fiu, aici, chiar Fiu crucificat,
Dar vertical, cum Tu m-ai conceput!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

VINDECAREA ORBULUI DIN NAȘTERE

Eu frumusețea lumii-o sorb
Din ochi, uitând că sunt un orb,
Și-admir sculptura într-o coastă
Făcută de o mână castă,

Cum ochii mei nu au văzut
Născutu-a tot ce-a fost născut,
Știu doar că a născut Cuvântul
Din El și Cerul și Pământul

Ca mulți sunt orb și mult aș vrea,
vii Tu, Doamne,-n calea mea
Și ochii să-mi mânjești cu tină,
văd ce taină-a fost la Cină,

Dar cum nu vii, Cuvântul Sfânt
L-aud, chemându-mă-n Cuvânt
Și-n Biblie găsesc Lumină
Și Te văd, Doamne,-acum din tină!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

În păcat

În păcat se scaldă sorții
Vieții scurte și ai morții,
nu știu calea s-o țină
Spre izvorul de Lumină;

Din păcat, sufletul cere
Lumânare de-nviere,
Care-n patru zări l-ar duce
Cu Lumina de pe Cruce;

În păcat căzut odată
Îmi duc soarta blestemată
De chiar Cerul ce îmi cere
mă-ntorc la Înviere;

Dar în slaba mea credință
Îmi e chiar cu neputință,
Că-n păcat doresc, să-mi fie
Eva,-n veci, o poezie...

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook