Mă lasă...
De ce-ai venit să-ntorci cuțitul
În rana ce-ai făcut-o ieri?
Oricâte vorbe tu mi-ai spune,
Vor răscoli alte dureri...
Mă lasă să-mi trăiesc amarul,
Tu pleacă.. singur vreau să fiu,
Azi ceru-i părăsit de stele,
E noapte..-i frig.. și e pustiu!
Te du.. și nu uita, închide
Ușa tăcerii dintre noi,
Iar pașii tăi, iubiți odată,
Să-i spele mohorâte ploi.
Și uită-mă! Am fost o stea,
(Cândva îți luminam privirea!)
Din ceruri a căzut, s-a stins
Cum stinsă-ți este azi iubirea!
poezie de Mariana Filipaș (2015)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Filipaș. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre durere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.