Profitabila noapte
profitând de noaptea urmărită de stele,
eu cosmic am trecut prin iertarea ta...
cu generația cuvintelor nesfârșite
împrăștiate prin alcoolul de tejghea.
spre pat, îngândurată sosire ți-am venit.
temător de talazul în nașteri al cerceafului
și de gingașa secundă pe gând torpilată,
de când noaptea se taie în muchia pragului.
voiam în tine să mă regăsesc o lume întreagă;
în taina curgerii eu devenit taină albă clipă,
în oglinda stătătoare fiorul a se privi înfiorat,
în palme mărunte sferică iubire ori nimică.
din niciodată iluzii eu să fac adevăr de amor,
îmbrățișarea ducă îndrăgostire în știutul pat;
uimirea să ne sune în plete fără final legate,
reușite cuvinte să alegem din gurile orfelinat.
peste hotarul nostru secret întinde-vom,
mângâierile lunii frumos amenințătoare...
și concentrici vom sări în măreția absolută,
în iubire eu crescător, tu și mai crescătoare.
după instinctul cărnii să ne lăsăm purtați
la dispoziția hipnozei de toamnă târzie...
vom călca lumina veiozei din colțul sever,
priveliștea atingă-n noi cu reflexie ruginie.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre secunde
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Glossă de poveste
Povestea strânsă-n chingile din noi,
În viață, în iubire și în moarte,
Ne prinde-n al durerilor șuvoi,
Ducându-ne prin lume, mai departe.
Respiră fapte timpul și-ntr-o zi,
Cu gândul tău ei lumina, câmpie.
Mulți vor zâmbi... Și ce puțini vor știi
Să-ți șteragă-o clipă lacrima târzie.
Povestea strânsă-n chingile din noi
Într-un târziu va lumina amurgul
Și două ramuri frânte, amândoi,
Întâmpina-vom iarăși Demiurgul.
Ne vor striga, stăpâni pe ei, atunci,
Prunci și prieteni. Slove și peneluri...
Vom asculta eternelor porunci,
Împodobind prezentu-n mii de feluri.
În viață, în iubire și în moarte
Ne vo uni etern și repetat,
Căci de acuma nimeni nu mai poate
Să ne despartă cu adevărat.
Vom lumina o flacără-n clepsidră,
Dar azi suntem sărut și răsărit.
De-acum, icoana mamei duce-n tindă
Surâsul dulce-al pruncului iubit.
Ne prinde-n al durerilor șuvoi...
Iluzii, temeri, vise din belșug...
Tot mai îndepărtați de lume, noi,
Vom fii ca doi stejari arzând pe rug.
Și rătăcind pe drumuri fără sens,
Pe căi necunoscute,-ndepărtate,
Când vom vedea că prea departe-am mers
Vom fii atunci, vom fii doar șterse șoapte.
Ducându-ne prin lume, mai departe,
Luând cu noi, o limbă moștenire
Și portul drag, câmpii înmiresmate,
Datini și legi și versuri de iubire,
Vom trece ca un vis prin lan de miere,
Va ninge-n suflet floare de cais
Și sub a lunii blândă mângâiere,
Vom adormi, căci lămpile s-au stins.
Respiră fapte timpul și-ntr-o zi,
Vom fii cu toți al ningerii poem,
Cărarea spre-napoi n-o vom găsi,
Vom rătăci pe trepte de blestem.
Tu vei veni în timp să ne petreci
Și ne săruți... Ne cerți plecarea, iată!
Oh, ai uitat că-ți aparțin pe veci
Și de iubirea ta sunt vinovată?!
Cu gândul tău, vei lumina, câmpie,
Căci lan de maci privirea-ți ne pătrunde.
Îmi dăruiești o dragoste târzie
Ce de lumeasca ură se ascunde.
Îți e lumina un buchet de flori
Și crini au nins din ceruri pentru mine,
Cu tine-n suflet m-am trezit în zori
Și ființa-mi, iar o regăsesc întine.
Mulți vor zâmbi... Și ce puțini vor știi
Că suferim de-o viață din iubire
Și suferința mea se va-nsuti...
De ingeri fi-va scrisă în psaltire.
S-a spart oglinda vieții... În pustiu,
Însângerat mi-e ochiul, fericire
Și încă te te iubesc, dar nu mai știu
Cum veșnic să te am, nemărginire.
Să-ți șteargă-o clipă lacrima târzie
N-a ai venit nici vântul. S-a oprit
Pe patul de spital, la "Colentina".
De ce-a plecat?! De ce-ar mai fii venit?!
S-a stins ca-n alte dăți, s-a stins lumina,
Este târziu și doctorii-au plecat,
Iubirea-ți este neîmpărtășită
Și nu există nici un vinovat.
Să-ți șteargă-o clipă lacrima târzie?!
Mulți vor zâmbi... Și ce puțini vor știi!
Cu gândul tău vei lumina, câmpie.
Respiră fapte timpul și-ntr-o zi,
Ducându-ne prin lume, mai departe,
Ne prinde-n al durerilor șuvoi,
În viață, în iubire și în moarte,
Povestea strânsă-n chingile din noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre sărut, poezii despre poezie sau poezii despre flori
Noi doi și... norii
Te iubesc... ș'-acum
Și te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Și chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Și nu o clipă doar,
O secundă, sau o viață!
Voi rătăci și Eu și Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopți fără de vise
Prin inimi tot mai înghețate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi și amar
Până ne vom regăsi din nou!
Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viață mai pustii
Cu ochii plânși,
Secătuiți de atâtea lacrimi.
Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieți trecute-n asfințit!
Vom asfinți în depărtări
Doar Noi, Noi doi și... norii!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre plâns, poezii despre ochi, poezii despre nori sau poezii despre nebunie
Valuri
Vom face printre valuri, valuri,
și ne vom cufunda-n apus
atât de jos și-atât de sus,
prin lumea noastră fără maluri.
Vom face dintr-un vis, un vis
și-l vom petrece împreună
sub raze argintii de lună,
uitând ce-n stele ni s-a scris.
Vom înota prin fericire
spre malul inventat de noi,
de ieri sau azi ori de apoi.
Va fi o lume cu iubire,
vom fi acolo amândoi,
atât de plini și-atât de goi.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre trecut, poezii despre prezent, poezii despre inventatori sau poezii despre fericire
Vals cu tine
Să valsez cu tine printre stele-aș vrea,
Purtați pe-aripile furtunilor stelare,
Pierzând alunecarea-n neuitare,
Și-n urma noastră comete-ar rămânea,
Și universul ar plânge pentru noi
În picuri mari de mii de stele,
Căci ne vom pierde și apoi
Vom dispărea în dans de iele.
Și-apoi vom spune,
Hoinari n-am fost, căci am putut
Să luăm ce-i mai frumos în suflet,
Lumina dragostei din lut
Am pus-o-n palme, doar cu-n zâmbet
poezie de Ioan Forgaci
Adăugat de aer nelu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre vals, poezii despre zâmbet, poezii despre suflet sau poezii despre lut
Degeaba
Flori roșii de iubire
Îmi răsăreau în plete,
Când alergam bezmetici
Prin lanul de lumină...
Mă-mpiedicam cu roua
Ce-mi strălucea pe ghete
Și nu voiam decât
Noaptea să vină!
Tu îmi sorbeai din palme,
Linia vieții toată.
Și linia iubirii
O ancorai de-o stea...
Încălecam cu gândul
Pe norii albi de ceață
Și nu voiam decât
Noaptea să stea!
Timpul s-a scurs de-atunci
Și-a dus cu el, departe,
Potecile întinse
Spre lumea de povești...
Îmi cresc doar tălpi în umăr.
Și e noapte.
Te caut, dar degeaba,
Nu mai ești!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre rouă sau poezii despre păr
8 martie
femeie azi e ziua când balansezi
peste mine iluzie și parfum ciobit
de sărutul violet dat ție să mi-l dansezi
sub cerul de ambre spre noi pornit.
știu, ochii tăi demult mă hăituiesc
prin frunze abuz știut de servilism
exact când eu tocmai mă pomenesc
cum gândul mă fură iubirii cataclism.
vârful degetelor de-ajunsă pierdere
vor fi pe colierul tău de mele gânduri,
ochii îi aciuez pe clipa ta extindere
și ne vom lega cu rime eterate cârduri.
de extazele uitării frumos atinși
hai! trebuie să trecem odaia goală
să ne imaginăm în destine aprinși
că explorăm o cale lactee ideală.
apoi dansului rotund cu pași rotunzi,
învârtindu-ne vom imita ciclu cosmic
și-n emoția așteptării tu, să afunzi,
sfericul gând strivit-n sărutul atomic.
temător ți-oi enerva părul tău ebenin
stârniri de spații vreau în freamăt,
tăria singurătății dincolo de destin
vom alunga-o fiorului cu iubire geamăt.
și voi învăța chefuitul turn medieval
cum frunte să-și întoarcă spre noi
când luciul mâinii tale, blestem iar,
dă voie să lunece sclavia ochilor goi.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre învățătură, poezii despre uitare, poezii despre singurătate sau poezii despre sclavie
Noaptea tăcerii
Noaptea tăcerii albastre
nu are trup,
se topește prin întunericul
străpuns de stele aprinse.
Noaptea tăcerii surde
voce nu are,
se disipează în aer
lipsită de umbre.
Noaptea tăceru sublime
dezbrăcată complet,
se pierde pe sine
în brațele apelor mari.
Noaptea tăcerii mirate
nu are picioare,
dar fuge speriată
de lumina dimineții.
Noaptea tăcerii fără iubire
e un întuneric absurd
prin care trec visele
pe malul celălalt al dragostei.
Noaptea tăcerii de foc
e un fulger prin inimă
ce-i luminează adâncul
fântânii din sufletul durerii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre voce, poezii despre tăcere sau poezii despre trup și suflet
La hotarul timpului
- Adu-mi cerul mai aproape
Noaptea asta și rămâi
Să călătorim pe ape,
Cel din urmă, cel dintâi
Vis al meu, ignoră-mi vina
De-a mă fi pierdut în larg,
Însă fără de lumina
Ce-ai legat-o de catarg
N-aș putea străbate gândul.
Vino, să întindem iar
Pânzele, când trece vântul
Spre al timpului hotar!
- Cerul meu la tine-n palmă,
Un ocean fără sfârșit,
Marea niciodată calmă
Și un ciob de infinit
Le-om străbate cu privirea
Navigând spre zări, apoi,
Vom afla alcătuirea
Timpului ce după noi
O s-alerge, dar departe
Ne vom pierde. Vino-n larg,
Pe o pagină de carte,
Să-ți leg stele de catarg!
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre graniță, poezii despre vânt sau poezii despre ocean
Starea de duminică
dintr-un nocturn ocazional
luna își sare marmura peste mine plângând,
gândurile dorite se reîntorc din bulevard
prin geamul deschis din albă inerție.
din ochiul veiozei mă ridic spre tavan
trecând printr-un inadmisibil de curând.
e o duminică ajunsă-n cunoaștere,
ridicată-n concret
până la umerii umpluți cu insuccese
prin ultimul strigăt concav.
o linie frântă în poarta parcului se vede
și colonii de emoții oculte...
e greu să te strecori pe lângă ele
dacă nu te faci o absență triunghiulară
ori o nelinie argintie.
succes răpus și tăvălit în cuget recurent
de când prin spațiul tău un încotro se întinde
și zidurile se prăbușesc amar peste sentimentul cu ifose prin limfă de dialecte.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre succes, poezii despre parcuri, poezii despre eșec, poezii despre dorințe sau poezii despre cunoaștere
Extrapolare
- Noi vorbim generic despre viață
Ca și cum am mai trăit cândva...
Scrie-i tu, iubire, o prefață,
Eu voi trece zilnic peste ea,
Încercând să descifrez cuvântul
Care-o definește... Într-o zi
Știu că noi vom ocoli pământul,
Ne vom pierde, dar ne vom găsi.
Noi vorbim generic despre moarte
Și despre iubire ca și cum
Am pretinde că exist-o carte,
O prefață și-un sfârșit de drum.
- Noi vorbim generic în tăcere,
Ne privim și-n ochii larg deschiși,
Între fericire și durere
Alternăm. Pe floarea de caiși
O să-ți scriu prefața cu lumina
Unui gând sub tâmpl-abia-ncolțit,
Să-ți strecori, iubito, rădăcina
Prin făptură mea din monolit
Ca o daltă blândă ce trasează
În firescul zilelor cuprins
Drumul către viața ce urmează,
Traversând hotarul neatins.
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre vorbire
Gând în unghiuri drepte
din albe timpuri ți-am venit acum iubito,
cu gândul nesperat zburat-n unghiuri drepte...
aspra cădere altor chemări am ocolit-o,
să-mi culegi steaua creatoare din plete.
venit-am din visul Lunii glob deasupra mării
pe unde a trecut minunea în zbor ca și mine
ori din spațiul acela tocit în iluzia căutării,
cu păduri de ebonite, lăfăite-n tăceri feline.
sideral ți-am venit, conform cerurilor hotărâre,
în poală să-și revărs trupu-mi de porțelan moale;
din averile nopții clădit, din moartea sfâșiere,
căci vai, sub umblet-ți aud gândurile eter-goale.
ți-am venit lângă gleznă să-ți așez o seară,
dezertatului sân să-i ofer scandaloasă melancolie...
venit-am cu sentimentul avariat-n unghi de chitară,
cu gândul înjunghiat de-o scârbită mizantropie.
fibra simțind-o ca pe o năucire de sânge și foc,
fața spre dimineți atacată-n grabă de argintării
ș-o frunte melancolic evoluată prin dos de plop,
prin jupoanele serii eu trecere-n suspine dantelării.
zgâlțâind, trăgând, smuncind, gratiile genelor tale,
mă voi continua ochiului tău decupată ședere
pe urmele cuvintelor căzute pe fosforoase dale
te voi învăța Andromeda s-o treci cu lină putere.
din albe timpuri acum ți-am venit iubito
și uite ce mai zboară gândul-n unghiuri drepte,
recuperării trupului tău fă-mă aliat tu, grăbito,
vai ce mai zboară gândul în unghiuri drepte!
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre seară, poezii despre melancolie sau poezii despre trigonometrie
Ne vom sfinți prin cuvinte
Cu dragoste vom atinge veșnicia nepromisă
Și vom culege flori de suflet fericit
Noi suntem adierea nopții în lumina lumânării vii
Vom ajunge la un consens al vieții
Și vom străbate fiecare clepsidră a timpului
Cu lacrimi de cerneală pe o cutie veche
Lumina este cea ce ne va cununa cu lauri
Lumina este singura cale spre Divin
Numai crezând în lumină, vom fi îngeri
Numai visând la cele sfinte
Ne vom sfinți prin cuvinte.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre îngeri sau poezii despre lumânări
Dor de primăvară
Vreau să-mi înflorească iar
Toată grădina sufletului meu
Să-ți mai pot aduce-n dar
Flori de vis prin șemineu.
Mi-e dor s-ajung la mine-n sat
Să scriu de casa părintească,
De soare să nu fac rabat
Șă beau cu poftă o "Fetească".
Vom căuta pe luncă, iar,
Flori și trifoi cu patru foi
Și-n fiecare zi din calendar
Vom răsădim iubirile din noi.
Să văd cum zburdă pe răzor
Miei, când berze vin la cuibul mare,
Noi, încărcați cu fulgere de dor
Să plecăm prin codru la plimbare.
Ne curgă iubire prin destine
Cum cei cocori în nopți cu lună
Iar eu, mereu îndrăgostit de tine
Să te privesc pe margini de lagună.
Când va-nflori toată grădina
Tot alizeu-n plete să-ți rămână -
Vom savura mereu lumina
Apusului ce tandru se amână.
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre păduri sau poezii despre primăvară
Spre păreri asistate
Și totuși prin păreri de vorbe cu știrbire,
Se țese spre un adevăr frumos.
Dar e nevoie și de o prezență care știe adevărul...
Ce prin iubire nu grăbește furtunos.
Și din părerea mea... și-a ta în părtășie...
Se poate să obținem cel mai bun cu rost.
Dar nici o clipă să nu vrem o despărțire...
Din ceea ce e pus prin cel mai minunat strălucitor.
Și nu te sting când tot ce-mi dă e bine pentru tine...
Când nu te pot ghici nicicând prin gând de om.
E foarte mult... și totuși este doar o mie,
Din miliardul presărat în puncte hotărâte și cu univers.
poezie de Ioan D. Lechintan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr, poezii despre frumusețe sau poezii despre cadouri
Cine-i străinul?
Te plimbi prin mine, iubire
Prin râuri fără poduri
Prin orizonturi străine
Cu umbrele reci ascuțite
În furci tăcute și caudine
Călugăr mirean delirând
Te lapezi de aripi și din lumini
Zvârlești schelete de cuvinte
Pe care le-am uitat, flămând
Ți-e trupul izbit de sânge viu
Din noaptea ta faci bisturiu
Și-ți tai aripile din matricea vieții
Să te naști încă o dată din alba
Lumină verticală a dimineții
Fără răni cântătoare,
Pururea eternă mirare
Pasăre rară fără cușcă
Praful de pușcă, cuvintelor
Rană le fac, când pasăre
Și piatră tac, cine-i străinul
Ce se hrănește cu stele
Și umblă pe câmpia inimii mele?
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre lumină
- citate despre cuvinte
- citate despre aripi
- citate despre viață
- citate despre uitare
- citate despre tăcere
- citate despre sânge
- citate despre stele
- citate despre râuri
Cred și sper...
Cred și sper, și sper, și cred,
Că sunt liricul aed
Ce-a pus sufletul în rime
Cu iubirea-i să te-anime,
Să te bage în ispită,
Să te facă fericită,
Fără să fie păcat
Fac din vers și stele pat!
Fac din flori, și stele, vise
Din adâncuri necuprinse,
Din nălțimi fac și inele
Ca să te cuprind cu ele,
Să te-ncing la cheutoare
Unde ești mai arzătoare,
Că sunt liricul aed
Cred și sper, și sper, și cred...
Ard în firbinte cuvinte,
Literele îmi sunt ținte
Și ochesc sub lună plină
Patul de crudă sulfină
Unde noi vom veșnici
Clipa-n care ne-om iubi -
Că-n iubire sunt aed
Cred și sper, și sper, și cred!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre lună plină
Geneză - variantă 2019
Vreau să mă transform în soare
prin raze să îți vorbesc..
ori să mă preschimb în lună
noaptea să te învelesc...
Vreau să reajung o stea
tu să redevii luceafăr
să-ți șoptesc iubirea mea
ascunzându-ne prin nuferi...
Și de-am fi nuferi pe lacul
dezmierdat de ceru' albastru
un poet în vers măiestru
ne-ar așterne pe hârtie
prefăcuți în poezie...
să fim două puncte negre
cu miros de iasomie
să ne gâdile penița
ca o vrajă amețitoare
ca să devenim apoi
tu poet eu visătoare...
Iar dacă va trece noaptea
peste gândurile noastre
metamorfozați în vise
ne vom tăinui în case
pierduți în îmbrățișarea
focului arzând în vatră
ne vom preschimba pe dată
tu-n băiat iar eu în fată
și cuprinși de armonia
jocului amețitor
ne vom transforma cu timpul
în iubire și în dor...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuferi sau poezii despre negru
Cântec
Eu prezent, tu viitor
Eu un nor și tu un dor.
Eu un sunet surd în ceață,
Tu lumină și speranță.
Eu un spasm și-o încleștare,
Tu o muză ce-mi apare.
Eu un gând purtat de vânt,
Tu un înger pe pământ.
În raza ta eu simt iubire,
Tu ce atingi devine fericire.
Vino, și stinge al meu timp finit,
Și du-mă din prezent, în infinit!
Vom merge impreună pe cărări,
Fără timp, din zări în zări,
Vom fi munți, vom fi-nălțimi,
Vom fi drum spre alte lumi.
Vom deschide împrejur
Dimineți de aur și azur,
Și va ninge peste noi
Cu-albatroși, cu vremuri noi!
poezie de Gheorghe Alionte (14 martie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre sunet, poezii despre ninsoare, poezii despre muzică sau poezii despre munți
Îngerii nopții
Mai spune-mi, iubito încă o data
Ca ne vom reîntâlni in noapte.
Mai lăsați parul să-ți acopere sufletul
Cu vocea ta frumoasa,
cânta-mi încă o data
Ești ca o candoare, spre cer ma conduci
Prin frumusețea versului tău,
in drumul spre Soare,
spre Viața unității divine.
Hai sa-mi dai mâna și sa ne descoperim
Sufletele in dansul lor spre stele.
Lumina va deschide calea dreptății și pământul ce-l călcăm va deveni o stea.
Lasă-te condusă și tu de șoferul nostru
Către lumea de vis... către lumea-fereastra.
Ferestre 3 D devin versurile noastre in duet.
Flacăra iubirii va sta permanent in lumina.
Îngerii nopții ne vor veghea...
aprofundând sentimentul iubirii divine.
Iubirea ta ma școala noaptea din pat
Iubirea ce ne duce spre stele
Conducandu-ma printre îngerii de lumina.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire
Împrăștiați, fără de întoarcere...
Ne-mprăștiem prin lume, uitându-ne strămoșii...
Ne-mprăștiem prin lume, ne-mprăștiem ca proștii.
Lăsăm în urmă mame, lăsăm în urmă tați,
Lăsăm în urmă prunci, bătrâni rămân uitați...
Lăsăm în urmă totul tradiții, moșteniri...
Lăsăm hoți să ne fure trăirea din simțiri...
Ne-mprăștiem prin lume, visând la "altceva",
La tot ce, de sub nas, ni s-a furat cândva...
La tot ce am avut și nu vom mai avea...
Noi i-am lăsat să facă mai rău ce se putea.
Ne-mprăștiem prin lume, pentru c-așa se vrea,
Că nu pot vinde țara cu tot cu noi în ea...
Că nu ne pot seca când straja e acasă,
Că doar astfel se poate ca planul să le iasă.
Ne vor împrăștiați, prin lume rătăciți,
Iar la întoarcere să nu mai fim primiți...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (11 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre tradiții, poezii despre tată, poezii despre prostie, poezii despre moștenire, poezii despre mamă, poezii despre copilărie, poezii despre bătrânețe sau poezii despre bebeluși