Lasă-mă să fiu în gândul trecătorului de afară! 2
e
o lipsă
o pagină albă
de noiembrie
în toată aglomerația în care neputincioasă
îți încurci mâinile / nepăsarea de la 5
cu sentimentele de la miezul nopții
înspăimântată amesteci cuvintele
mecanic reții sensuri / tot felul de informații
pentru clipa în care în sfârșit te vei da la o parte
doar de tine văzută îți vei apropia lucruri / îmbulzeala umană
fără să te mai plângi că lumea asta nebună îți scapă printre degete...
e o lipsă
o pagină albă
în locul tău și
golul electrocutează
copacii trec. și strada trece.
oameni privesc...
dincolo de mătasea cu trunchiuri și frunze
descoperindu-mi trupul
! străinul acesta frumos
aproape-un-copil / aproape-un-poet
scrie o poveste!
de unde știe el că eu...
eu nu mă grăbesc... / că am
o masă înaaaaltă cât o grădină
și muuuulți trandafiri
și păsări la fereastră
... scrie o poveste
altfel de unde roiul de fluturi
toată eliberarea / țipătul straniu al rănii
ieșite din piept / supusă așezându-se
în iarbă / în rând cu gândurile cerului
căzut pe pământ
nuu... tălpile goale nu sunt
nicio filosofie / nicio metaforă
este dimineața aceasta concretă
în care convinsă îmi port goliciunea
spectacolul câmpiei care privește... privește...
când eu desculță alerg
niciun minutar nu mai zgârie orele:
nicio contradicție
străinul acesta
trecătorul acesta
aproape-un-copil / aproape-un-poet
habar nu are că tu exiști
că-mi dai dreptul la singurătate...
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre spaimă
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
- poezii despre ore
Citate similare
Psiho-genealogie
ziua pe care o începi
fără nicio amintire concretă
fără de cunoscuți
doar codul genetic
frica aceasta imensă
cu strășnicie moștenită
din preistorie
când ai tăi
își aprindeau felinarele irisului
în jungla burdușită cu explozibil
stăteau la pândă
gesticulând
își suportau carnea / declanșau atacul
optima defensivă
onomatopeic chemau lucruri
sufletul din ele
confecționau iluzii
iluzii și poeme
adevărate religii:
în felul lor iubeau...
găseau resurse
pentru încă un mâine
peste umerii dezgoliți s-au așezat cicatrice
mersul unui timp dizolvat pe alocuri
continuitatea este lanțul acesta invizibil
pe care dacă îl desfășori
te va întoarce la tine
gesticulând
te temi
încerci marea revoltă
minima dimineață
într-un azi
fără nicio amintire particulară
fără de nume
dai la o parte țărână
scuturi cer
cad păsări
se înalță oameni
te înseninezi
în felul tău iubești
și
asta
e bine.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frică
- poezii despre viitor
- poezii despre suflet
- poezii despre revoltă
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dar poate că asta e fericirea
locul acesta minuscul pe care mi-l fac seară de seară
în golul reîntregit al nopții la o masă de scris
asemenea unui copil cocoțându-mă
pe latura cea mai îngustă a timpului
ca pe zidul favorit
fără să-i simt prăbușirea
să intuiesc primejdia
cu veioză argintată și covrig uscat
cu fața mea vie de sâmbătă-spre-duminică
puțin alungită spre luni
jivină stranie ieșită din istorie
să adulmece împrejurimile... depărtatul
fără complexul izgonirii... al sorții
pe îndelete primesc stările
jumătățile lor
lipsa...
această pagină albă speriată de moarte
așteptându-mi atingerea ca pe izbăvire
somnul tandru al florilor de cireș
smocurile de iarbă cu vârfurile reci-parfumate
sunându-și silențios
verdele
în liniștea mea aud
oameni goi îndesându-și
în pulovere provizorii
spaima... alte nimicuri.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre verde, poezii despre superlative, poezii despre sperieturi, poezii despre somn, poezii despre seară, poezii despre pericole sau poezii despre noapte
Poemul tău
când va fi seară
strânge poemul acesta la piept
și ascunde-te cât mai departe
de ziua care a trecut
și de ziua care va veni
citește-l pe nerăsuflate
este poemul pe care nimeni
nu ți-l va scrie vreodată
deși l-ai așteptat la fiecare răscruce
de drumuri și de nopți
când întunericul te ademenea între ape
și străzile îți îngropau urmele pașilor în cenușă
este poemul pe care ai îndrăznit să-l visezi
când pânza cerului părea o lumină blurată
iar glasul ți se risipea în ecouri de gheață
poemul pe care l-ai căutat în fiecare privire
care nu te zărea și în fiecare gând
care nu era pentru tine
în fiecare anotimp care se îndepărta
cu anii tineri în dinți
și în fiecare inimă care părea că mai bate
lipește-ți poemul acesta de umeri
de pleoape de sânge
și nu-l lăsa să se piardă
este tot ce vei avea
de acum înainte
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre tinerețe sau poezii despre sânge
Întrebare: "De ce îngăduie Dumnezeu atât de multă suferință în lume? Întreabă pe oricine dintre cei aici de față, nimeni nu e fericit și toți își doresc să fie." Mataji: "Dacă îți dorești lucruri din această lume, vei fi nefericit; dar dacă vei face pași spre Dumnezeu, vei fi fericit. Acesta este modul în care El te învață să mergi la El. Dacă nu ai avea nicio problemă, nu te-ai gândi la El. Dar tu îți dorești tot felul de lucruri inutile și tocmai de aceea ești nefericit.
Anandamayi Ma în Poona, 10 iulie 1961
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dorințe, citate despre învățătură, citate despre suferință, citate despre religie, citate despre nefericire, citate despre fericire sau citate despre Dumnezeu
Gândindu-mă la iarbă
A înflorit iubito liliacul
În anul acesta, sigur, nu-l mai rup
În anul acesta nu îți mai aduc..
Las florile să-mi înflorească iadul
Au înflorit florile lângă alei
Pe unde ne plimbăm sub clar de Lună
Pe unde, des, mă sărutai nebună
Știi cum sună florile din clopoței
Fac pașii rari că nu am nicio grabă
Iarba e bucuroasă că, eu, n-o calc
Trec întristat gândindu-mă la iarbă
A înflorit iubito liliacul
Mă cheamă aleile să le colind
Te chem din amintiri urmându-mi pasul
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tristețe, poezii despre plimbare, poezii despre iubire, poezii despre iad, poezii despre colinde sau poezii despre bucurie
N-o să-ți scriu despre iubire 2
despre dialogurile închipuite
în care uitai să răspunzi
pueril concepeam replici
neverosimile în feminitatea lor
nici despre cum "era / a fost odată..."
n-o să pomenesc mai nimic
[preafrumoasa poveste dând un sens... numai al meu...]
și am corupt timpuri / programe / verdicte...
în balansoarul în care de-una-singură m-am trezit
duminicile trudeau să mascheze vidul
lipsa mâinii amputându-și solitudinile peste o alta
nici despre revederea târzie nimic nu vei ști
despre absența noastră din cuvinte
[cum "nostru" ajunge brusc cu totul altceva să însemne...]
despre poticnirea în gesturi / într-o dantelă de rochie
fără de scrupule desăvârșind bâiguielile...
vei avea dreptul la propriile percepții
deformate de grabă sau de aglomerație
de zidurile acestea ample crescute vii
din suflete amorțite
îmi vei da dreptul la propriul scenariu
efectul nestăvilitei imaginații bovarice...
voi ști că nu pe tine te-am găsit
că... eu... nu eram eu...
se vedeau 2 străini
unii care nu împărțiseră vreodată
un Cântec
de-aceea poate se lăbărța timpul
de-o parte și de alta a aerului ticsit
gânduri... privirea desființând cerul
penuria de sentimente a curții
o să ating o nuanță / poate maroul
coperții impersonalizate
pe cel al bomboanei insipide de ciocolată
n-o să știi că habar n-am avut să mă apăr
ai debarasat spațiul de toată artileria
de toate detaliile...
de mine...
n-o să-ți scriu despre...
o să te-nvăț cum se privește un om
prin început purificat de decembrie
fără metafore / fără de voaluri / fără ascunzișuri
numai el însuși / bunăoară la masa aceasta unde
ca pe ninsoare pașnică îmi aștern inima
duminica vine ușor
mult-prea-timpul nu lasă spații goale
nicio frică de luni:
astăzi nu doare
nici iubire
nu este.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre spațiu și timp, poezii despre rochii, poezii despre ninsoare sau poezii despre măști
Nu tulbura spiritul pământului
Nu tulbura spiritul pământului care locuiește-aici.
El tocmai scrie o poveste.
E vorba de cea mai veche poveste a lumii,
delicată și supusă schimbării.
Dacă el vede că-l veghezi, te va invita la o cafea,
îți va oferi o pâine caldă, iar tu, dator, vei sta și-l vei asculta.
Dar nu-i vorba de o poveste obișnuită.
Va trebui să înduri cutremure, trăsnete,
moartea tuturor celor pe care-i iubești, cea mai orbitoare frumusețe.
E o poveste atât de convingătoare
încât nu vei vrea niciodată s-o părăsești;
acesta-i felul ei de-a te acapara.
Vezi degetul de piatră de acolo?
El este singurul
care i-a scăpat vreodată.
poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre pâine, poezii despre moarte, poezii despre frumusețe, poezii despre delicatețe, poezii despre degete sau poezii despre cutremure
Distanța dintre noi
nu se măsoară în kilometri
nici în numărul nopților succedate de câte o zi
nici măcar în lotul mașinilor staționate ilegal...
în șoferii lor lipsă
*
dacă te vei așeza în dreptul meu
o să te ia mai întâi cu un soi de vertij
îți vei reprima tentativa de a căuta
prima ieșire de urgență
treptat te vei acomoda
îți vei pierde o fracțiune din DEPARTE contemplând
felul silențios de a-și îndrepta florile
o mușcată galbenă lăsată cândva semn
în fragilitatea afectivă a cuiva
suficient de puternic
vei coborî treaptă cu treaptă
până la adevăr
docil vei accepta fie și pentru o clipă
înțelepciunea de închisoare pașnică a chiliei:
dragostea cu întrebuințare îndelungată
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre numere, poezii despre metrologie, poezii despre lungime, poezii despre galben sau poezii despre adevăr
Compensatoriu
poza în care par așa de reală
se aude foșnetul inimii
100 de bătăi pe minut
(niciun doctor nu suspectează tahicardie!)
miroase a magnolie... a zăpadă vie...
lacul e întreg
simți peștii
cleștarul palatelor
degetele neastâmpărate
încrezându-se în poveste
am adus cu mine
iarbă cât încape
ziua de naștere
multe hematii
felul în care parfumat gândul
modela mimica și cerul
nu se mai îndoia
știi... oxigenul acela
care întreține arderile
poza aceasta... poza aceea
compensație pentru ziua în care
tu m-ai strigat... tu mă vei...
și eu eram... și eu voi fi
așa de
nă
lu
că
păstreaz-o lângă tine!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre compensații, poezii despre zăpadă, poezii despre ziua de naștere, poezii despre pești, poezii despre palate, poezii despre oxigen, poezii despre naștere sau poezii despre minute
Dacă îți voi arăta o partitură, nu îți va spune nimic. Nu vei ști dacă muzica e amuzantă sau tristă. Vei ști asta doar după ce mă vei asculta cântând-o pentru tine. Mai mult, vei auzi din interpretarea mea doar ceea ce poți auzi în acea etapă a vieții tale. Acesta e procesul să înveți, să descoperi și să inventezi în acel moment pe scenă. Este o putere dumnezeiască, pentru care sunt recunoscător.
Eduard Kunz în revista Dilema Veche, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre umor, citate despre tristețe, citate despre recunoștință, citate despre muzică sau citate despre inventatori
Saharna
Un loc frumos la noi este,
Un loc ca dintr-o poveste.
Cu dealuri, văi, coline,
Unde se aude zumzăit de albine.
Este o mănăstire frumoasă,
A Donmnului Sfântă casă
Și un izvor cu apă sfântă,
Care sufletul îți descântă.
Un loc care și Dumezeu îl iubește,
El în cărți vechi se găsește.
Locul acesta Saharna se numește,
Un tărâm frumos ca dintr-o poveste.
poezie de Vladimir Potlog (5 iulie 2003)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre cărți, poezii despre apă sau poezii despre apicultură
Vino la fața locului 2
nu mă învăța mecanic
nu-mi lua din dicționare definiția
din tot felul de cărți
nu te încumeta să așezi
un cuvânt peste lucru
nici lucrul peste lipsă
să tragi de ele până când se va naște
simulacrul de sens
(așa-zisa formă a degetelor mele când bat
în verde / de n-o fi cumva albastru)
... felul în care prin mine circulă curentul și cineva
entuziasmat / doar poet!/ se va grăbi să formuleze
noua teorie a conductibilității
nu face pe conștiinciosul
nu mă învăța pe de rost
ca pe o poză / ca pe teorie
habar nu ai cum se uită
toate chestiile astea
scoală-te într-o seară
îmbracă-te bine
(la un moment dat va trebui să dai cu toate ale tale)
vino la fața locului / fii martorul
crizelor lunare / al spaimelor feminității
acuză floarea și ochii necunoscutului
deprinde-mă cu alineate și intonații
cu spațiile arhipline și zona vidă
învață-mă 1 dată / învață-mă de 2...
crede mai apoi / te îndoiește
fii martorul timpului care îmi intră în pagină
vezi cum se face toamnă / cum sentiment...
ține-te după urmele mele
lasă în spate pădurea de foioase / toți mistreții
caută-mă printre păsări... / printre întrebări...
caută-mă în tine.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre toamnă sau poezii despre păduri
Însemnare
Este adevărat,
Eu nu sunt cel așteptat.
Eu nu iau munții în spate
Să mă duc cu ei în singurătate.
Nu am timp ani să număr,
Nu pun secera lunii pe umăr.
Eu nu iau soarele în mâini,
Nu arunc cerul la câini.
Eu trec prin viață
Ca printr-o zi cu ceață.
Tinerețea mea e o stradă
Pe care se topesc oameni de zăpadă.
Eu nu aplec sferele
Să caut în părul nopții stelele.
Nu sunt făuritorul de pâini,
Nu aduc zorile în mâini.
Eu nu sunt profetul care să moară pe cruce,
Nu am ce să spun, nu am unde mă duce.
Dar sufletul acesta cu șerpii curcubeului în plete,
Sufletul acesta chinuit de sete,
Sufletul acesta care așteaptă drept,
Cât o pitulice în piept,
Sufletul acesta aduce sare și pâine,
Pentru toți uriașii de mâine.
poezie celebră de Virgil Carianopol din Scrisori către plante (1936)
Adăugat de Elena Druță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre șerpi sau poezii despre viață
Găsește-mă
Ia-mă în secret... nu știu de unde.
Mă îmbrac în orizont
Și am în ochi o singură scânteie
Sunt steaua la care te uiți
Ascunsă după colțul nopții
Am căzut în zgomotul vieții tale
Pentru a-ți auzi cuvintele
Din dezordinea norilor
Fără cer aș locui
Între aerul dintre tine și mine.
Și dacă n-ai să mă găsești
Îți voi scrie această scrisoare
Fără cuvinte, eu
O pată albă pe hârtie.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre stele, poezii despre secrete, poezii despre scrisori, poezii despre nori, poezii despre hârtie, poezii despre alb sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
O să-ți scriu
ca și cum tu
n-ai fi învățat vreodată să citești
cu miliardele de insecte învălmășindu-mi ființa
până în punctul acela în care pot să-mi simt eliberarea
durerea insuportabilă trecându-mă pe lângă moarte
imortalizându-mă
mie pe mine aducându-mă
fără de pământ/ fără de carne/ fără de tine
în dimineața zăpezilor cu flori speriate
naiv își va ascunde cerul anxietățile
de după nori albi/ de după stol de cuvinte
de nimeni vreodată dezlegate
urmând sensul exact
sentimentele vor prinde țurțuri
voi fi Crăiasă a Gheții
nu vei ști
cum se topesc iernile
în intimitatea castanie a femeii din mine
nici aburii de iasomie personalizată
în anotimpul acesta străin aruncat tuturor
fiarele pădurii își vor schimba habitudinile
un uriaș va da ceasuri înapoi
vor aprinde cărbuni spiridușii
fereastra aceasta trimițând
vis cosmic de muritoare de rând
către crugurile înaltului
o pană/ un trosnet în sobă/ privirea lărgită
prelungind clipa de-aici/ intrând-o în veșnicie
o să-ți scriu
ca și cum tu
n-ai fi învățat vreodată să citești
poate o vei face cândva...
te vei întrista
dincolo de cuvinte
vei înțelege
cum eu pot fi
numai cu ideea
de tine
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri
Dacă există în lumea aceasta un om care s-o știe, eu sunt acela: pentru a iubi pe cineva, ori pentru a fi iubit, nu e nevoie de nicio rânduială socială. Mai știu că dragostea adevărată este ca o lumină care dă strălucire la tot ce e in jur. Dragostea nu este un obiect, nicio podoabă de aur pe care s-o smulgi cuiva pentru a o dărui altcuiva. Și mai știu că, atunci când iubești pe cineva cu sinceritate, atunci tot ce e legat de aceasta persoană îți devine drag. Ajungi până acolo încât să-i iubești servitorii din casă.
Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de Marianne
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre sinceritate, citate despre promisiuni, citate despre lumină, citate despre existență, citate despre devenire, citate despre cadouri, citate despre aur sau citate despre adevăr
Când te simți pierdut, privește în jurul tău. Îndoiește-te că ce vezi e adevărat, și șterge toul, să-ți rămână apoi o singură certitudine: că tu exiști. Exiști pentru că ai un trup, trupul tău. Ești chiar tu! Trupul tău e tot spațiul pe care l-ai străbătut ca să ajungi unde ești, e și timpul care a făcut din tine ceea ce ești acum, timpul pe care tu îl porți scris în tine, ale cărui cicatrici sunt amintirile tale, iar amintirile sunt gânduri; și gândurile ești tu...
citat din Paul Auster
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre gânduri, citate despre timp, citate despre spațiu și timp sau citate despre amintiri
În momentul în care judecăm și punem o etichetă, instantaneu se închid toate canalele de învățare. Imaginează-ți oamenii pe care îi disprețuiești, ca și categorie socială. Așa-i că nu prea ți-a trecut prin cap vreodată că poți învăța ceva de la ei? Ce ai putea să înveți de la oameni de care fugi și vrei să te îndepărtezi? Doar nu ai vrea să ajungi ca ei, nu? Nu e nimic valoros în ei. Ei bine, vreau să îți spun că în fiecare ființă umană de pe Pământ vei putea să găsești lucruri rele, defecte și ceva ce nu îți place chiar deloc. De fiecare dată când vei judeca un om după defectele percepute de tine, conforme cu nivelul tău de înțelegere a vieții, îți răpești singur șansa de a lua ce este bun de la acel om, din experiența lui de viață sau din calitățile și talentele lui. Judecata este o formă de automutilare pentru că te face să îți furi ție căciula. Te privezi pe tine de șansa de a evolua și de a învăța în permanență de la tot și toți cei care te încojoară. Acesta este cel mai mare secret al personalității alfa: să nu judeci cartea doar după copertă. Să refuzi să întorci spatele unei oportunități de învățare doar pentru că nu e învelită în hârtie roz, cum ți-ar plăcea ție.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre valoare, citate despre superlative, citate despre secrete, citate despre roz, citate despre hârtie, citate despre evoluție sau citate despre cărți
În momentul în care judecăm și punem o etichetă, instantaneu se închid toate canalele de învățare. Imaginează-ți oamenii pe care îi disprețuiești, ca și categorie socială. Așa-i că nu prea ți-a trecut prin cap vreodată că poți învăța ceva de la ei? Ce ai putea să înveți de la oameni de care fugi și vrei să te îndepărtezi? Doar nu ai vrea să ajungi ca ei, nu? Nu e nimic valoros în ei. Ei bine, vreau să îți spun că în fiecare ființă umană de pe Pământ vei putea să găsești lucruri rele, defecte și ceva ce nu îți place chiar deloc. De fiecare dată când vei judeca un om după defectele percepute de tine, conforme cu nivelul tău de înțelegere a vieții, îți răpești singur șansa de a lua ce este bun de la acel om, din experiența lui de viață sau din calitățile și talentele lui. Judecata este o formă de automutilare pentru că te face să îți furi ție căciula. Te privezi pe tine de șansa de a evolua și de a învăța în permanență de la tot și toți cei care te înconjoară. Acesta este cel mai mare secret al personalității alfa: să nu judeci cartea doar după copertă. Să refuzi să întorci spatele unei oportunități de învățare doar pentru că nu e învelită în hârtie roz, cum ți-ar plăcea ție.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Dis)continuități
oamenii care privesc
din exteriorul sentimentului
până când muzica gravă se subțiază
trece în altceva/ un decor de duzină
fără minima repercusiune în realitate
oamenii despre care nu poți spune
dacă sunt triști... dacă doar răi... niște măscărici
dacă mâine se vor schimba văzând
copacii ăștia ca-ntr-un destin rătăciți în frunze
și câtă singurătate/ câtă strângere de inimă
când nepăsarea înăbușă glasul!
dar ei trec/ deocamdată trec
ai zice că n-au cunoscut vreodată sugrumarea plânsului
nici ravagiile fericirii aduse la un moment dat de durerea suportată
când bolnav fiind te-ai făcut pasăre/ ai intrat în cer
cu cântecul l-ai ținut de vorbă pe Dumnezeu
și înapoi a curs timpul în grădini cu magnolii și egrete
oamenii trec pe lângă
toți copiii aceștia care altfel vor crește
pentru că n-au avut cum
să-și recunoască mama
în clipa în care au văzut-o prima dată
și ea a plecat definitiv
oamenii ăștia poate sunt tocmai copiii aceia
și atunci copacii trebuie să-și poarte singuri de grijă
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre realitate