O să-ți scriu
ca și cum tu
n-ai fi învățat vreodată să citești
cu miliardele de insecte învălmășindu-mi ființa
până în punctul acela în care pot să-mi simt eliberarea
durerea insuportabilă trecându-mă pe lângă moarte
imortalizându-mă
mie pe mine aducându-mă
fără de pământ/ fără de carne/ fără de tine
în dimineața zăpezilor cu flori speriate
naiv își va ascunde cerul anxietățile
de după nori albi/ de după stol de cuvinte
de nimeni vreodată dezlegate
urmând sensul exact
sentimentele vor prinde țurțuri
voi fi Crăiasă a Gheții
nu vei ști
cum se topesc iernile
în intimitatea castanie a femeii din mine
nici aburii de iasomie personalizată
în anotimpul acesta străin aruncat tuturor
fiarele pădurii își vor schimba habitudinile
un uriaș va da ceasuri înapoi
vor aprinde cărbuni spiridușii
fereastra aceasta trimițând
vis cosmic de muritoare de rând
către crugurile înaltului
o pană/ un trosnet în sobă/ privirea lărgită
prelungind clipa de-aici/ intrând-o în veșnicie
o să-ți scriu
ca și cum tu
n-ai fi învățat vreodată să citești
poate o vei face cândva...
te vei întrista
dincolo de cuvinte
vei înțelege
cum eu pot fi
numai cu ideea
de tine
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țurțuri
- poezii despre învățătură
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre sperieturi
- poezii despre schimbare
- poezii despre păduri
- poezii despre nori
Citate similare
Ierarhii
lucrul cel mai grav
nu este impregnarea în piele
această greșeală de suprafață
omisibilă printr-o concesie minoră
la o adică pământul însuși ar putea renunța la o manta-două
chiar dacă lupul își schimbă blana... năravul ba
și crezi că șerpii ieșiți din piei ajung printr-o reacție minimală
porumbeii pașnici invadându-ne umerii și singurătățile
sau poate că omul
omul se amăgește că astfel
va prinde măcar și o margine de eternitate
nefericit cum este... doar lacom... nepriceput
cu greu îi va mai da drumul uitând că
Frumusețea exclude stările precare de asediu
între timp
adevărul se va menține între limitele proprii "de aici și până acolo"
această secvență niciodată vizibilă cu ochiul liber al novicelui
gândurile vor intra într-un fel de travaliu
ne vom face că nu ne-am cunoscut vreodată
lașitatea ta îmi va impune
codul de onoare / cosmosul acesta
în lăuntrul căruia tu nu vei pătrunde vreodată!
vei lansa povești pseudoadevărate despre platoșele mele
despre orgolii... inconștiențe... atâtea nirvane subtile ignorate
te vor crede unii... alții... mai căzuți decât tine
fără să mă simt cotropită voi lăsa puzderia de ceruri
să-mi acopere golurile lăsate... aceste minireliefuri
susceptibile de a primi justificare estetică
fără cale de întoarcere către ale mele
vei înțelege... desigur... în felul tău...
mult mai gravă impregnarea aceasta
în identitate...
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre timp
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre singurătate
- poezii despre porumbei
- poezii despre onoare
- poezii despre ochi
- poezii despre nefericire
Dacă toate-acestea
Dacă n-ai auzit
cum crește iarba,
și nici nu ai văzut,
trăiești pe pământ degeaba.
Ești umbră fără azimut.
Dacă nu ai văzut
cum muguri se deschid,
și nici cum crește frunza,
în viața ta e numai vid,
pe ochii tăi se-așterne pânza.
Dacă n-ai văzut
cum floarea
în lumină se răsfață,
nu vei cunoaște valoarea,
acelora care te-învață.
Dacă n-ai simțit
cum vântul
îți mângâie fața,
în zadar ți-e gândul,
cum să trăiești viața.
Dacă n-ai sărutat roua,
în zori, dimineața,
n-ai să cunoști șansa
ce-ți oferă viața.
Dacă n-ai văzut
cum cerul
se aprinde dimineața,
nu vei afla misterul,
cum apare viața.
Dacă toate-acestea,
tu le stăpânești,
mai ușor copile,
viața o trăiești.
poezie de Dumitru Delcă (28 august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre cunoaștere, poezii despre vânt, poezii despre valoare, poezii despre sărut, poezii despre răsfăț, poezii despre rouă sau poezii despre muguri
Fără iubire
chiar și florile vor învăța să trăiască
atunci când vor fi sigure că sentimentul acela
le-ar fi pervertit sufletul
[asta să însemne că despre altceva era vorba?!]
cvasiascetice se vor plânge poetic unei păsări
ea însăși însingurată în nestatornicia fățărnicită a oamenilor
vor tăcea discret aproape estetic
își vor elibera cuiburile de moloz
cum eu prezentul acesta de toate detaliile
în dimineața ce va să vină în fața ta voi fi
năluca parfumată în sandale galbene fără crizanteme
împrumutându-mi nuanțele unui cer rămas
anemic / prin surprindere luat fiind
de lipsa omului
se vor ține după mine câteva vrăbii
și ele printr-o bună întâmplare evadate
din strânsura pumnului celui care spun unii
ar fi împărtășit înclinații nobile
vei lua tramvaiul de la prima
omițând că nu pe acolo drumul se cuvenea a trece
nu te va simți nimeni... nici măcar tu
totul se va derula cu o normalitate bolnavă
între timp
îmi voi umple jumătatea de umbră
cu miracolul florilor-păsări
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre încălțăminte, poezii despre vrăbii, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre tramvaie, poezii despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mai e o zi
Mai e o zi și n-ai să mai vii
Mai e un ceas și am să te las
Să pleci, cu visul meu
Ieri îmi spuneai cât de mult mă iubești
Mâine știu că iar ai să greșești
De-acum îți spun să pleci
Mai e o zi
Până vei ști
Cum e să pierzi și tu
Numai o zi
Și ai să știi
Cum e să pierzi
Și-atunci poate nu vei mai greși
Mii de cuvinte de dor am șoptit
Nici nu mai știu de ce te-am iubit
Când nu mai e nimic
Totu-i departe s-a dus ca un fum
Nu vreau decât să fiu singură acum
S-o iau de la început
Mai e o zi
Până vei ști
Cum e să pierzi și tu
Numai o zi
Și ai să știi
Cum e să pierzi
Și-atunci poate nu vei mai greși
Poți să-mi spui orice acum
Doar că nu te cred
Mă simt bine și aș vrea
Altceva
Numai...
Altceva...
Mai e o zi
Până vei ști
Cum e să pierzi
Numai o zi
Și ai să știi
Cum e să pierzi
Și-atunci poate nu vei mai greși
cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre greșeli, poezii despre început, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre fum, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
40 de zile
[file de jurnal afectiv]
vei mișca o perdea sau o vorbă
aproape te voi recunoaște
o să revăd
genul proxim al "nostalgiei"
pragmatică voi transfigura estetic
până în momentul acela
în care se vor face struguri de august
și atunci...
albăstrea risipită într-o majoritate
a macilor proclamând carpe diem
îmi voi aminti într-o doară cum
pronunțai Întâietate ca și cum
ai fi vorbit despre tine
o femeie va lua distanță
fără lacrimi cu îngăduință va privi
perspectiva rămasă într-un tablou
mai exact într-o imaginație
se vor aduna ape
multe specii pe cale de dispariție
îmi voi ține echilibrul
în cuvântul acela
colac de salvare
al fidelilor cuvântători
subjugându-și gesturile
literelor aliniate heraldic
nori albi vor trece
în anxietate de păsări
chipul tău rarefiindu-se
îmi va induce
un ultim poem
în fapt
morții cu morții...
viii.... cu-ai lor...
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vorbire, poezii despre toleranță, poezii despre struguri, poezii despre salvare, poezii despre păsări sau poezii despre poezie
N-o să-ți scriu despre iubire 2
despre dialogurile închipuite
în care uitai să răspunzi
pueril concepeam replici
neverosimile în feminitatea lor
nici despre cum "era / a fost odată..."
n-o să pomenesc mai nimic
[preafrumoasa poveste dând un sens... numai al meu...]
și am corupt timpuri / programe / verdicte...
în balansoarul în care de-una-singură m-am trezit
duminicile trudeau să mascheze vidul
lipsa mâinii amputându-și solitudinile peste o alta
nici despre revederea târzie nimic nu vei ști
despre absența noastră din cuvinte
[cum "nostru" ajunge brusc cu totul altceva să însemne...]
despre poticnirea în gesturi / într-o dantelă de rochie
fără de scrupule desăvârșind bâiguielile...
vei avea dreptul la propriile percepții
deformate de grabă sau de aglomerație
de zidurile acestea ample crescute vii
din suflete amorțite
îmi vei da dreptul la propriul scenariu
efectul nestăvilitei imaginații bovarice...
voi ști că nu pe tine te-am găsit
că... eu... nu eram eu...
se vedeau 2 străini
unii care nu împărțiseră vreodată
un Cântec
de-aceea poate se lăbărța timpul
de-o parte și de alta a aerului ticsit
gânduri... privirea desființând cerul
penuria de sentimente a curții
o să ating o nuanță / poate maroul
coperții impersonalizate
pe cel al bomboanei insipide de ciocolată
n-o să știi că habar n-am avut să mă apăr
ai debarasat spațiul de toată artileria
de toate detaliile...
de mine...
n-o să-ți scriu despre...
o să te-nvăț cum se privește un om
prin început purificat de decembrie
fără metafore / fără de voaluri / fără ascunzișuri
numai el însuși / bunăoară la masa aceasta unde
ca pe ninsoare pașnică îmi aștern inima
duminica vine ușor
mult-prea-timpul nu lasă spații goale
nicio frică de luni:
astăzi nu doare
nici iubire
nu este.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre rochii, poezii despre prezent, poezii despre ninsoare sau poezii despre măști
Îndepărtare
[file de jurnal afectiv]
într-o altă viață voi fi pasăre
la toate ferestrele mângâiate cândva
îmi voi așeza cântecul aproape-amintindu-mi
într-o rătăcire/ într-o neliniște... într-o așteptare
când se vor fi oprit ceasurile ca pe spectacol
floarea își va crește înțelepciunea personală
cu filosofia lor argintie și fragedă
gâzele vor acoperi rănile și pământul
răsucirea aceasta a ta înspre mine
punând în primejdie cosmosul
ca de orbire voi piguli ochii trecătorilor
într-o atingere tandră-fantomatică
se va apropia orizontul în fâlfâit vocalic
iertându-mi lipsa de stare... nepotrivirile stranii
la cumpăna destinului
voi pune semn
mâinile-ți vor fi încătușate
vei crede... de mine...
nostalgia va face cuvintele să izbească
intrată în tăcere
voi fi pasăre...
nu vei ști tu
să ajungi
la mine.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre reîncarnare, poezii despre pericole sau poezii despre muzică
Care-i cel ce a greșit
Susții mereu că n-ai greșit
Și că eu doar sunt de vină,
Însă nu ți-ai amintit
Nici o clipă de lumină.
Acum eu mă despart de toate,
Mă despart de-acest pământ...
Și tristă mă îndrept spre moarte,
Dar tu rămâi "curat" și "sfânt".
Vei trăi cum îți dorești,
Singur ai să te convingi.
De mine ai să-ți amintești
Și dureros tu ai să plângi.
Apoi însă, când vreodată
Vei suferi cum sufăr eu,
Ai să săruți încă odată
Țărâna mormântului meu.
Visând că ne ținem de mână,
Pornindu-mi să-mi spui un cuvânt
Eu voi rămâne în țărână,
Tu îmi vei cade pe mormânt.
Când sufletu-ți va fi în nori
Va fi rănit din amintire,
Eu azi îți doresc să mori
Tot din lacrimi de iubire.
.........
Se va scurge o vecie
Și odată, Dumnezeu,
Pe toți la rând o să ne-nvie:
Tu atunci vei plânge rău...
Atunci numai eu aș vrea
Că după ce tu ai trăit,
Să îmi spui cu gura ta:
Care-i cel ce a greșit?
poezie de Diana Enachii (2007)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre moarte, poezii despre dorințe, poezii despre urări sau poezii despre sfinți
Contrabandă cu vise
după noi vor sosi alții
vor continua
de la firul roșu
desprins din rochia mea
de duminici
din scâncetul nou-născutei
la întâlnirea cu tine
își vor întinde corturi
din întunericul împrejurimilor vor aprinde
cel mai înalt dintre focuri
vor scoate capete rozalii îngeri
Dumnezeului îi vor da de știre
își vor apropia mâinile
punte peste trecere vor face
din străfundurile cosmosului
ca dintr-un străfund de sine
vor plămădi fața nouă a iubirii
de la falsa ezitare a păsării de a-și îndrăgosti pe veci zborul
vor învăța bir cu fugiții să nu dea vreodată
neputincioși
manechini în uniforme
vor ridica din umeri
la următoarea tură
ei înșiși se vor îmbarca
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre știri, poezii despre zbor sau poezii despre superlative
Nu vom mai sti
Ai bătut la ușa sufletului meu.
Te-am lăsat să intri. N-am știut,
Că-ntr-o zi-mi va fi atât de greu
Să te pierd. Și totuși, te-am pierdut.
Nu pot să-nțeleg cum ai plecat,
Fără doruri și regrete-n tine,
Cum poți să te scuturi de păcat,
Să te pierzi si să mă pierzi pe mine?
Mi-ai lăsat doar vis și disperare.
Dar privind trecutul, poate mâine
Vei constata că-n noaptea ce apare,
M-ai pierdut și-acum te pierzi pe tine.
Vei reveni, poate-ntr-o zi, să ceri
Trecutul drag, în nopțile pustii.
Mă vei găsi, atunci, la fel ca ieri?
Nu pot să știu și nici tu nu vei ști.
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, citate de Valeria Pintea despre suflet sau citate de Valeria Pintea despre dor
Trio (viața, omul, sufletul)
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când muzica
nu va intona melodia ta...
Vei fi cu mine,
și atunci când întunericul unui cer fără stele
va face să tremure a ta respirație...
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când florile tale
capul vor înclina, secetei timpului...
Eu, sunt viața ta!
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când pămantul pietrificat
nu-mi va permite a culege roadele...
Voi fi cu tine,
și atunci când imensitatea mării
va înghiți visele mele...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când copacul tău
nu-mi va dărui fructul...
Eu, sunt omul!
Voi fi cu tine,
char și atunci când durerea
va atinge inima ta...
Voi fi cu tine,
și atunci când, cu tine nu aș vrea să fiu...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când voi avea aripi
pentru a pleca în zborul fără de-ntoarcere...
Eu sunt sufletul!
"Iubeste-ți aproapele ca pe tine însuți..."
De nu ai iubire pentru tine,
cum vei avea pentru aproapele tău?
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele
Să-ți scriu cuvinte pline de iubire
Să-ți scriu cuvinte pline de iubire
Cum frunzele pe uliță foșnesc,
Când tu îmi ceri un gram de fericire
Eu reușesc cu toamna să-ți vorbesc.
Iubește-mă cum n-ai iubit vreodată
Că numai tu ești dorul meu nebun,
Cea mai strălucitoare nestemată
Răspuns la toate câte nu se spun.
Ascunde-mă în ochi tăi o noapte
Vreau să renasc cu visele în zori,
Și să ascult iubito printre șoapte
Cum spui că mă iubești și mă adori.
Să-ți scriu cuvinte pline de iubire
Pe frunzele ce-n dansul lor plutesc,
Tu să-mi citești iubito în privire
Că doar să-mi fii aproape îmi doresc...
poezie de Nicolae Panait
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre nebunie, poezii despre metrologie sau poezii despre lectură
Când lumina se ascunde
Mi-e teamă de ziua când n-am să te mai văd
și uit adeseori să-mi trăiesc prezentul
Mi-e teamă de clipa când pașii mei
se vor opri lângă ușa iubirii noastre, închisă- mută
fără ca eu să mai pot răzbi dincolo de cheie
atunci voi urî toate ușile, cheile, porțile
nopțile ce se vor topi în dimineți fără tine
Nu vreau să știu când
așteptarea ta se va contopi tristă cu dorurile noastre
iar eu nu voi mai căuta oglinda
în ochii căreia mă făceam atât de frumoasă
numai pentru tine
...................................................................
Dăruiește-mi maieul tău, iubite
să-ți simt mirosul în diminețile pustii
să-mi îmbrac oglinda cu tine
căci fără tine iubite eu sunt goală
lumina fără tine de mine se ascunde...
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre dimineață sau poezii despre frumusețe
* * *
Tu, albastra mea minune,
Cântec, răvășit de vânt...
Șoapta mea de rugăciune,
Fie-mi ultimul cuvânt...
Fie-mi din lumina tristă,
Doar culoarea violetă,
Flacăra pe veci nestinsă,
Ce mă ține incompletă.
Lasă-mi, dacă-mi lași ce vrei,
Și în toate mă ascunde,
Aș pleca să n-am idei...
Fără tine, eu n-am unde...!!
Să îmi caut negăsirea?
Ce mă leagă de-al tău drum?
Doar incerc și calc aiurea,
Fără tine..., nu știu cum...!!
Unde pot să-mi vând durerea
Când îmi e stăpânul despot?
Pot numai să-mi simt mirarea
Fără tine să.. nu pot!!
Sarah Sarah blu
Eu albastra Ta minune,
Cântec dăruit de vânt,
Șoapta Ta de rugăciune,
O să-ți fiu ultim cuvânt!
Nu lumină tristă!
Doar culoare violetă,
Flacără pe veci aprinsă,
Ce te ține vie permanentă!
Am să-ți las iubirea ce o vrei!
N-am să o ascund prin umbre!
N-ai să pleci, că n-ai idei,
Fără mine nici n-ai unde!
Eu sunt regăsirea,
Ce te-aduce-n al meu drum!
Nu-i doar vis, nu calci aiurea,
Doar cu mine, știi Tu cum!
Unde poți să-ți vinzi durerea?
Când doar Eu îți sunt stăpân!
Doar în mine fii mirarea,
Doar de Tine sunt flămând!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre religie sau poezii despre idei
James Garber
Îți amintești, trecătorule, de cărarea bătătorită de mine
Peste terenul unde se află acum clădirea operetei,
Pe când grăbeam cu pași repezi spre serviciu, de-a lungul atâtor ani?
Înțelege-i semnificația cu înțelepciunea inimii:
Și tu vei trece la fel, iar dealurile de la Miller's Ford
Nu-ți vor mai părea așa de îndepărtate;
Asta se va fi întâmplat mult după ce le-ai văzut lângă tine,
Dincolo de cele patru mile de pășune
Și după ce dragostea femeii va fi amuțit,
Încetând să-ți spună: "Te voi salva";
Și după ce chipurile prietenilor și ale rudelor
Vor fi trecut deja în fotografii decolorate, îndurerat tăcute,
Având aerul acela care înseamnă:
"Nu putem să te ajutăm";
Și după ce vei fi încetat să reproșezi oamenilor
Că s-a unit împotriva sufletului tău nevinovat
Ei înșiși strânși la miezul nopții și la amiază
Pentru a vedea cu ochii ațintiți propriul lor destin.
După ce vei fi înțeles toate acestea, gândește-te la mine
Și la poteca mea, a celui care a trecut dincolo și care a știut
Că nici bărbat și nici femeie, nici chin
Și nici datorie, nici aur și nici putere
Pot ușura aleanul inimii,
Singurătatea sufletului!
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre femei și bărbați sau poezii despre serviciu
Privește-mă
Privește-mă fără a spune un cuvânt
și-mi voi da seama că uneori privirea
spune mult mai mult decât orice vobă.
Privește-mă astăzi că poate mâine
îți vei pierde speranța către absolut
și-mi vei putea spune cât de greu este
să-mi vorbești fără cuvinte,
să mă privești fără a mă vedea
și să-mi spui vorbe dulci
fără a mă face să-mi pierd capul.
Privește-mă și vei vedea
cât de frumos este
să fii privit cu dragoste
de mine.
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ionela Van despre iubire
O, te-am iubit dintotdeauna și tu n-ai prețuit cum se cuvine dragostea mea, dar vei îmbătrâni, toate farmecele tale se vor duce și atunci vei găsi, părăsită de toți, pe acela care te-a iubit și te va iubi până la moarte.
citat celebru din romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate de Camil Petrescu despre iubire, citate despre moarte sau citate de Camil Petrescu despre moarte
Lucian: Și dacă nu vreau să fac așa cum zici?
Stela: Nu-mi pasă ce vrei tu, vei face exact cum spun eu! De altfel, nici nu vei avea încotro. Însă după acest tratament, vei vedea că te vei simți mai bine, aproape ca nou.
Lucian: Sunt convins. Și-ți mulțumesc de pe acum pentru efortul depus.
Stela: Nu te grăbi cu mulțumirile, frumosule! Sunt sigură că n-o să-ți convină regimul la care vei fi supus. Pe durata tratamentului n-ai voie să părăsești nava. Vei sta mai mult izolat, în rezerva ta; ai numai câteva ore în care te poți plimba prin navă, timp în care îți este absolut interzis orice efort fizic sau intelectual. Trebuie doar să fii cât mai relaxat, să dormi la orele stabilite, să mănânci și să-ți iei pastilele, după programul pe care ți-l voi impune. E clar?
Lucian: Nu pare a fi prea plăcut.
Stela: Nu mă interesează dacă-i plăcut sau nu. Nici nu trebuie să fie plăcut! Nu cumva să-ți închipui că dacă nu voi fi tot timpul aici, vei putea să-ți faci de cap după cum vrei, pentru că te înșeli! Vei fi urmărit îndeaproape, iar dacă aflu că nu-mi urmezi întocmai instrucțiunile, voi lua măsuri severe. În acest caz, voi veni în navă și voi rămâne aici, cu tine, până-ți vei reveni complet și te voi supraveghea îndeaproape. Voi fi mereu lângă tine. Te sfătuiesc deci să-mi dai ascultare; ar fi mai bine să cooperezi cu mine, să ne înțelegem omenește. Nu crezi, comandante?
Lucian: Bine, doctore! Nu-ți promit nimic, dar voi încerca să fiu băiat cuminte și ascultător, deși pentru mine e mai dificil să mă supun tuturor acestor reguli. Însă nu vreau să te dezamăgesc.
Stela: Așa sper și eu.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre ore, citate despre mulțumire, citate despre somn, citate despre relaxare, citate despre promisiuni, citate despre plimbare, citate despre mâncare sau citate despre interdicții
Și-acum, prietene cititor, se cade să-ți pregătești sufletul și mintea pentru cea mai plină de necurății povestire ce se va fi făcut vreodată de când e lumea lume, o asemenea carte neîntâlnindu-se nici la antici, nici la moderni. Închipuie-ți că orice plăcere cinstită sau neîngăduită de această fiară despre care vorbești neîncetat fără să o cunoști și pe care o numești natură, că aceste plăceri, zic, vor fi în chip voit înlăturate din această culegere și că, de le vei întâlni din întâmplare, se vor afla numai însoțite de vreo crimă ori nuanțate de vreo mârșăvie. Fără îndoială, multe dintre rătăcirile pe care le vei vedea zugrăvite îți vor displăcea, lucru pe care-l știm prea bine, însă vei găsi alte câteva care te vor ațâța până acolo c-o să rămâi fără ceva sămânță și iată tot ce ne trebuie.
Marchizul de Sade în Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei sau Școala libertinajului (2005)
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre plăcere, citate despre vorbire, citate despre superlative, citate despre suflet, citate despre prietenie, citate despre natură, citate despre cărți, citate despre cunoaștere sau citate despre antichitate
Pisicile vor ști
Va cădea iarăși ploaia
pe știutele, iubitele noastre trotuare,
ploaie blândă
ca o respirație sau ca niște pași ușori.
Iarăși briza și zorii
vor înflori odihnitor
sub pașii tăi
care revin.
Pe pervaz, printre flori,
pisicile vor ști asta.
Vor fi alte zile.
Vor fi alte voci.
Vei zâmbi singur.
Pisicile vor ști asta.
Vei auzi cuvintele altor vremuri,
cuvinte obosite și pustii,
asemeni unor costume de demult,
de la festivaluri intrate-n amintire.
Vei face și tu anumite gesturi.
Și vei răspunde cu vorbe
(o față a Primăverii)
și vei face și tu anumite gesturi.
Pisicile vor ști asta
(o față a Primăverii);
ploaia blândă,
zorii cu obraji de zambilă
sfâșiind inima cuiva
căruia nu-i mai este demult dor de tine,
sunt surâsul trist
cu care surâzi tu în singurătate.
Vor fi alte zile,
vor fi alte voci și-alte treziri dimineața.
Vom suferi în zori
o față a Primăverii
poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre flori, poezii despre zâmbet, poezii despre zambile sau poezii despre voce