Pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte luminoasă
când lui Van Gogh i se îngălbenesc mâinile
de la floarea ce întrece toate luminile și toată căldura
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă întunericul să prindă tăcerea
când cealaltă jumătate de timp
ține fruntea zilei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre cuvinte
- poezii despre apicultură
- poezii despre Soare
- poezii despre întuneric
- poezii despre înfrânare
- poezii despre tăcere
- poezii despre picioare
Citate similare
Pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte luminoasă
când lui Van Gogh i se îngălbenesc mâinile
de la floarea ce întrece toate luminile și toată căldura
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă întunericul să prindă tăcerea
când cealaltă jumătate de timp
ține fruntea zilei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În realitatea care există
pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte
luminoasă când lui Van Gogh i se îngălbenesc
degetele
de la floarea
ce întrece toate luminile și toată căldura
o culoare și o mână spun totul despre ea
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul
cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă
întunericul să prindă tăcerea
când în cealaltă jumătate de timp
este ziuă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În jocul cu efecte de miere
pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte
luminoasă
când lui Van Gogh i se îngălbenește privirea
de la floarea
ce întrece toate luminile și toată căldura
o culoare și o mână spun totul despre ea
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul
cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte
ce nu lasă întunericul să prindă tăcerea
când în cealaltă jumătate de timp
este ziuă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminile din ochii unei păsări
păi Doamne dacă se îmbolnăvesc până și păsările de lumină
de ce să mai aștepte altceva și nu s-ar vindeca cu ea
și gândul întrece întâmplarea canarului
scăpat din colivie zboară înainte și înapoi
deasupra aceleeași flori
în tremur de aripi colorate țesute cu mâna
umple aerul cu polen
ca să danseze și polenul
valsul orbitelor exaltate
și când nimeni nu se așteaptă
trage cu ciocul soarele înăuntrul camerei
stau acasă și văd ce n-am mai văzut
luminile calme din ochii unei păsări
un vals între polenuri și sfârșitul sigur al zilei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vals, poezii despre păsări, poezii despre dans, poezii despre zbor, poezii despre sfârșit, poezii despre ochi sau poezii despre mâini
* * *
pe fruntea zilei
luminile curg până dincolo de ani
în zi de
azi (totdeauna posibil)
ce senin sună numele Tău
rostindu-L
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre posibilitate
Cuvintele pornesc toate deodată
când cuvintele sunt puține
îmbracă haina păpădiei
ascunse sub alte cuvinte se multiplică
în tăcerea melcilor de grădină
neștiute făpturi
pierdute sub frunze căzute din toamnă
pornite la un drum bătut cu argint
în atingeri-explorări
oprite într-o mare de noapte
când pământul își ridică ochii verzi
în lumini
invadând trupuri-pești în treceri grăbite
cuvintele
pornesc toate deodată
în zborul lor
descurcat dintre umbreluțe străvezii
din mijlocul pupilelor mari
nu-l poate nimeni opri începe în martie
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre verde, poezii despre toamnă, poezii despre ochi verzi sau poezii despre noapte
Eu sunt polenul din cuvinte...
1. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
și bat la fiecare-n poartă
și plâng în ochiul tău fierbinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
și mă împraștie prin țară,
balsam pe rană să alinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ți fie pavăză-n furtună
și pentru zilele cumplite.
Eu sunt polenul din cuvinte.
5. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre plâns, poezii despre moarte sau poezii despre flori
În fiecare dimineață, cu picioarele Sale sfinte El deschide poteci pe pământ. Când descoperi că Dumnezeu nu te lasă singur și ai preț în ochii Lui, nu te mai temi de răul ce s-ar putea întâmpla.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre sfinți
- citate despre sfințenie
- citate despre religie
- citate despre picioare
- citate despre ochi
- citate despre frică
- citate despre dimineață
- citate despre Dumnezeu
Solidar și solitar
înserarea asta răcoroasă
are ceva tandru în ea
un fel de emoție umedă a ochiului înlăcrimat
privind un apus oranj sub un cer prea albastru,
ca-n copilăria mea.
am văzut la asfințit cum soarele își rememora traseul și sincopele avute:
- un gând negru noros de la oamenii
cufundați în criza lor de timp și fără să mai vadă răsăritul
gonind cu 50 mile pe oră să ajungă urgent la joburi;
- o îndepărtare de comtemplare, o apropiere de acumulare,
- și-o întunecare friguroasă a inimiilor
când căldura zilei a cuprins orașul...
însoțeam soarele în toate fazele și răsucirile zilei
solidar și solitar îi povesteam și eu traseele vieții
cântând, visând și derulând în minte locuri și clipe
și ca să nu se simtă singur, când răsare în cealaltă jumătate a lumii,
și ca să nu mă simt singur, când adorm în jumătatea mea de lume,
las geamul deschis ca visurile mele să se strecoare afară și să-i însoțească mersul
iar razele lui, imperceptibile, să-mi invadeze feeriile
poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre somn, poezii despre solidaritate, poezii despre singurătate, poezii despre serviciu, poezii despre seară sau poezii despre ore
Cuvinte stropite cu umbra zilei
ne-au înflorit cuvintele
pe
degetele zilei
când umbra e-o floare
superâvnită de atâți
umblu
printre cuvinte
stropite
cu umbra zilei și
freamătul vântului de abia așteptat
printre frunze
să mai aducă răcoarea atât de râvnită
pe
degetele zilei
m-am așezat la
umbra ochilor tăi
colorându-mi tăcerea printre cuvinte
stropite
cu însăși surâsul tău
a
mai rămas puțin
și vara-i pe ducă
de aceea
căldura toridă îmi sapă ființa
cu pașii zilei înflorindu-mi ploaia de simțuri
până la nori în floare-mpletiți
pe aripa vântului
poezie de Ioan Daniel Bălan (21 august 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri, poezii despre ploaie sau poezii despre nori
Jumătate ești...
Ești așa frumoasă, cum îmi place mie
Jumătate ești femeie, cealaltă poezie,
Jumătate o șterg, pe cealaltă o scriu,
Jumătate-mi ești, cealaltă o să-ți fiu.
Jumătate ești vis, cealaltă doar gând
Jumătate o râd, pe cealaltă o plâng,
Jumătate o cert, pe cealaltă o doresc,
Jumătate o simt, pe cealaltă-o iubesc.
Jumătate-o compun, pe cealaltă o cânt,
Jumătate o am, pe cealaltă nicicând,
Jumătate o vreau, cealaltă mă vrea,
Jumătate sunt eu, cealaltă-i doar ea.
Jumătate-i poiană, cealaltă mi-e floare
Jumătate mi-e dor, cealaltă mă doare,
Jumătate ești vin, pe cealaltă o beau,
Jumătate esti chin, cu cealaltă eu stau.
Jumătate mi-e soare, cealaltă e noapte,
Jumătate e mare, cealaltă doar șoapte,
Jumătate o cer si vreau să-mi fie mie,
Cealaltă mi-o dai, când jumate-o să fie.
poezie de Mihail Coandă (10 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre poezie, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Așa sunt vremurile, nu poți să fii moral, fără să fii în același timp imoral. Și nu poți să-ți satisfaci vanitățile, fără să te umilești din când în când. Cei care nu acceptă o jumătate din această pilulă, nu pot avea cealaltă jumătate. Căci totul e atins de duplicitate azi. N-a mai rămas nimic curat...
citat clasic din Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate de Octavian Paler despre timp, citate despre prezent, citate de Octavian Paler despre prezent, citate despre imoralitate, citate despre fățărnicie sau citate despre curățenie
Floarea-soarelui
adu-ți aminte de câtă lumină
are nevoie zigzagul în plus al rădăcinilor
prelungit în nervurile ce se alungesc
prin tulpină în palmele frunzelor
până în vârful degetelor primitoare de cer
a preagalbenelor petale
călăuzite de un zeu nemuritor
pe care îl urmează
mai supuse decât orice femeie
ce știe foarte bine cine trebuie iubit
aici jos nu se mai aude nimicziua-i pe ducă
pare-se că nimeni nu mai e atent
spre ce parte pornește
soarele înainte să spună
noapte bună florii sale așa cum a promis
când nu-l va mai putea zări răsărind
atât de treaz în cealaltă jumătate ascunsă ei
corp plin de el însuși
supărător de strălucitor
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre frunze, poezii despre femei, poezii despre degete sau poezii despre corp
Inima rămâne poetică
jocul de șah acaparează jumătate din ce ești
în jumătatea cealaltă
ești invitat să înveți hulubi să meargă pe jos
îți place totuși să grădinărești ai proiecte frumoase
chiar dacă nu sunt de niciun folos
în fond mi se pare că înțelegi cum stau lucrurile
caloriile citadine (pe toate planurile) fac rău
au secat toate fântânile
orice caz vechi e doar un oribil coșmar
altfel noi toate și vechi toate dacă nu începe să plouă
aș citi ceva din Faust
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre șah, poezii despre porumbei, poezii despre oraș, poezii despre lectură, poezii despre jocuri sau poezii despre inimă
De când s-au stins luminile serii
Bat clopotele în urechile nopții obosite
uneori numai furtunile se sperie
și oamenii când bat într-un anume fel,
flămânde cu limbi vestitoare de moarte.
De când s-au stins luminile serii
călătoresc prin întunericul brut,
o să-ți spun despre nălucirile de pe drumuri
când bate miezul nopții în fiorul din trup
și așteptările tale pline de dorințe ascunse
au rămas în cuvinte răvășite pe file albe.
În ochii tăi au crescut plantații de lumină,
în fiecare rază e o ninsoare de petale
care-și lasă polenul pe umerii fini.
Pământul la care mă întorc cu fața,
să ascult izvoarele ce vin din adânc
cu tumultul mineral al bogăției seninului,
pun în mine culoarea fructului copt
în conturul mai verde decât verdele.
În numele luminii care cheamă norii,
să ude copacii și ierburile țării
cu ploaia îmblânzită de cosmice mâini
mă înalț înflorind iubirea în cântec.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre urechi sau poezii despre sperieturi
Linia orizontului
adevărata poezie este când roșul devine
maci înfloriți și căldura soarelui se preface în grâu copt
amestec de lumini să bucure ciocârliile
ce mă privesc
ca și cum m-ar înțelege
geloasă este linia orizontului ce se îndepărtează
mă lingușește mă desmiardă
apoi fuge mai departe
cât de aproape era altădată
se întâmpla în miezul zilei
doar întindeam brațul și gata
eram pregătită s-o ajung
acum leg un vis plăcut
de amprenta ei
incendiată de o nouă și adevărată lumină
ce nu mă lasă singură
în irespirabilul zilei țesut din vise și himere
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre miezul zilei, poezii despre incendii sau poezii despre gelozie
Într-o zi tandră, ca aceasta, în care-mi pare că verdele se-nveșnicește, îmi rezerv timp să privesc vara, din afară, în numele meu, neînfricoșată că mâinile pot atinge, într-o clipă, capătul vieții.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre verde sau citate despre mâini
Într-o zi tandră, ca aceasta, în care-mi pare că verdele se-nveșnicește, îmi rezerv timp să privesc vara din afară în numele meu, neînfricoșată că mâinile pot atinge, într-o clipă, capătul vieții.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul din dom
în forma gândului
m-aș fi făcut fratele său / un cais înflorit /
mai înaintea lui născut cu același nume
Vincent-Willem
m-aș face și acum fratele lui
să dau o explicație tristeții
ochilor limpezi-azur
ce văd între caiși înfloriți și pe aceia cu crengi uscate
în ce cuvinte însă aș putea să-l înțeleg
decât alergând pe câmpiile cu mărăcini ale Zundertului
urma să-i găsesc într-o colibă aș dormi
pe un sac cu cărbuni în Le Borinage
mi-aș ține degetele în flacăra unei lumânări aprinse
să-i fiu frate în călătorie așteptând să cadă
o stea
din vârful unui chiparos la picioarele Brabantului
să fiu fratele lui nu aș asculta pe nimeni
decât inima celuilalt Vincent-Willem născută fără să bată
pentru a fi el Vincent van Gogh
pentru totdeauna
la Arles într-o casă galbenă
cu flori de cais în mâini
în așteptarea lumii târzii
chipul ars e umbra fratelui-prunc
ce și-a lăsat inima pe cântarul neliniștilor
în fața unei uși deschise spre sud
pentru a fi auzit strigătul rămas între pereții domului
"Devin pictor, dar vreau să fiu om."
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre tristețe, poezii despre pictură sau poezii despre lumânări
Evadare simplificată
în timpul descoperit cu jumătate de inimă
palmele devin ventuze pe zid
oasele schele ce improvizează echilibrul
carnea se întinde arcuri
în infuzia de speranță și marea poftă de risc
într-o evadare simplificată
se sare provizoriu peste povârnișuri osoase
în cealaltă jumătate de inimă
în diminețile de trezire
cu noaptea-n cap
umbre alunecă de pe frunte deasupra sprâncenelor
nu e regretată bucățica aceea de mătase
cu care se șterg ochelarii negri
ar dispărea orice fermecare
a desprinderii din acest film de întuneric
ce lasă suluri spumoase să treacă valuri
în răpăit de tobe
alunecări pe parapetul inimii
desprinse dintr-un coșmar simfonic
năvălit de oriunde
mărind îndoielile născute în singurătatea lumii
deșertică într-o parte și înzăpezită în cealaltă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sprâncene, poezii despre poftă, poezii despre ochelari sau poezii despre negru