Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Marilena Tiugan

În jocul cu efecte de miere

pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte
luminoasă
când lui Van Gogh i se îngălbenește privirea
de la floarea
ce întrece toate luminile și toată căldura
o culoare și o mână spun totul despre ea
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul
cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte
ce nu lasă întunericul să prindă tăcerea
când în cealaltă jumătate de timp
este ziuă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Marilena Tiugan

În realitatea care există

pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte
luminoasă când lui Van Gogh i se îngălbenesc
degetele
de la floarea
ce întrece toate luminile și toată căldura
o culoare și o mână spun totul despre ea
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul
cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă
întunericul să prindă tăcerea
când în cealaltă jumătate de timp
este ziuă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Pe câmpii solare

cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte luminoasă
când lui Van Gogh i se îngălbenesc mâinile
de la floarea ce întrece toate luminile și toată căldura
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă întunericul să prindă tăcerea
când cealaltă jumătate de timp
ține fruntea zilei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Pe câmpii solare

cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte luminoasă
când lui Van Gogh i se îngălbenesc mâinile
de la floarea ce întrece toate luminile și toată căldura
fără numele ei soarele nu-și are rostul

în jocul cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă întunericul să prindă tăcerea
când cealaltă jumătate de timp
ține fruntea zilei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Luminile din ochii unei păsări

păi Doamne dacă se îmbolnăvesc până și păsările de lumină
de ce să mai aștepte altceva și nu s-ar vindeca cu ea
și gândul întrece întâmplarea canarului
scăpat din colivie zboară înainte și înapoi
deasupra aceleeași flori
în tremur de aripi colorate țesute cu mâna
umple aerul cu polen
ca danseze și polenul
valsul orbitelor exaltate
și când nimeni nu se așteaptă
trage cu ciocul soarele înăuntrul camerei
stau acasă și văd ce n-am mai văzut
luminile calme din ochii unei păsări
un vals între polenuri și sfârșitul sigur al zilei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt polenul din cuvinte...

1. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
și bat la fiecare-n poartă
și plâng în ochiul tău fierbinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
și mă împraștie prin țară,
balsam pe rană alinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
-ți fie pavăză-n furtună
și pentru zilele cumplite.

Eu sunt polenul din cuvinte.

5. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Nicolae Vălăreanu Sârbu

De când s-au stins luminile serii

Bat clopotele în urechile nopții obosite
uneori numai furtunile se sperie
și oamenii când bat într-un anume fel,
flămânde cu limbi vestitoare de moarte.

De când s-au stins luminile serii
călătoresc prin întunericul brut,
o să-ți spun despre nălucirile de pe drumuri
când bate miezul nopții în fiorul din trup
și așteptările tale pline de dorințe ascunse
au rămas în cuvinte răvășite pe file albe.
În ochii tăi au crescut plantații de lumină,
în fiecare rază e o ninsoare de petale
care-și lasă polenul pe umerii fini.

Pământul la care mă întorc cu fața,
ascult izvoarele ce vin din adânc
cu tumultul mineral al bogăției seninului,
pun în mine culoarea fructului copt
în conturul mai verde decât verdele.

În numele luminii care cheamă norii,
ude copacii și ierburile țării
cu ploaia îmblânzită de cosmice mâini
mă înalț înflorind iubirea în cântec.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Octavian Paler

Așa sunt vremurile, nu poți fii moral, fără să fii în același timp imoral. Și nu poți -ți satisfaci vanitățile, fără să te umilești din când în când. Cei care nu acceptă o jumătate din această pilulă, nu pot avea cealaltă jumătate. Căci totul e atins de duplicitate azi. N-a mai rămas nimic curat...

citat clasic din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Marilena Tiugan

Cuvintele pornesc toate deodată

când cuvintele sunt puține
îmbracă haina păpădiei
ascunse sub alte cuvinte se multiplică
în tăcerea melcilor de grădină
neștiute făpturi
pierdute sub frunze căzute din toamnă
pornite la un drum bătut cu argint
în atingeri-explorări
oprite într-o mare de noapte

când pământul își ridică ochii verzi
în lumini
invadând trupuri-pești în treceri grăbite
cuvintele
pornesc toate deodată
în zborul lor
descurcat dintre umbreluțe străvezii
din mijlocul pupilelor mari
nu-l poate nimeni opri începe în martie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

În fiecare dimineață, cu picioarele Sale sfinte El deschide poteci pe pământ. Când descoperi că Dumnezeu nu te lasă singur și ai preț în ochii Lui, nu te mai temi de răul ce s-ar putea întâmpla.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jumătate ești...

Ești așa frumoasă, cum îmi place mie
Jumătate ești femeie, cealaltă poezie,
Jumătate o șterg, pe cealaltă o scriu,
Jumătate-mi ești, cealaltă o să-ți fiu.

Jumătate ești vis, cealaltă doar gând
Jumătate o râd, pe cealaltă o plâng,
Jumătate o cert, pe cealaltă o doresc,
Jumătate o simt, pe cealaltă-o iubesc.

Jumătate-o compun, pe cealaltă o cânt,
Jumătate o am, pe cealaltă nicicând,
Jumătate o vreau, cealaltă mă vrea,
Jumătate sunt eu, cealaltă-i doar ea.

Jumătate-i poiană, cealaltă mi-e floare
Jumătate mi-e dor, cealaltă mă doare,
Jumătate ești vin, pe cealaltă o beau,
Jumătate esti chin, cu cealaltă eu stau.

Jumătate mi-e soare, cealaltă e noapte,
Jumătate e mare, cealaltă doar șoapte,
Jumătate o cer si vreau -mi fie mie,
Cealaltă mi-o dai, când jumate-o să fie.

poezie de (10 octombrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Floarea-soarelui

adu-ți aminte de câtă lumină
are nevoie zigzagul în plus al rădăcinilor
prelungit în nervurile ce se alungesc
prin tulpină în palmele frunzelor
până în vârful degetelor primitoare de cer
a preagalbenelor petale
călăuzite de un zeu nemuritor
pe care îl urmează
mai supuse decât orice femeie
ce știe foarte bine cine trebuie iubit

aici jos nu se mai aude nimicziua-i pe ducă
pare-se că nimeni nu mai e atent
spre ce parte pornește
soarele înainte spună
noapte bună florii sale așa cum a promis
când nu-l va mai putea zări răsărind
atât de treaz în cealaltă jumătate ascunsă ei
corp plin de el însuși
supărător de strălucitor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Inima rămâne poetică

jocul de șah acaparează jumătate din ce ești
în jumătatea cealaltă
ești invitat înveți hulubi meargă pe jos
îți place totuși grădinărești ai proiecte frumoase
chiar dacă nu sunt de niciun folos

în fond mi se pare că înțelegi cum stau lucrurile
caloriile citadine (pe toate planurile) fac rău
au secat toate fântânile
orice caz vechi e doar un oribil coșmar
altfel noi toate și vechi toate dacă nu începe plouă
aș citi ceva din Faust

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Busola nu-i de vină

O parte a lumii nu lasă nici o scrisoare în urmă-i,
nu de altceva, fără nici o aluzie,
însă că ar citi-o cealaltă parte a lumii și ar muri de rușine,
nu-i decât o iluzie. De fapt, lumea nu mai citește nici o scrisoare.
Nu se mai poartă busolă în buzunare.
Scrisorile, lumea le aruncă. Nedesfăcute. Sau le ia cu ea
pe tărâmul drept, în buzunarul de la piept,
în locul busolei absolute,
să nu-i ierte bietului obiect,
nici de-i cu argint poleit, adevărul închipuit.
Cum arăți numai nordul?
De ce nu sudul, mușchiul uscat pe trunchiul bătrân,
sau galbenă iedera verde?
Nimic limpede nu se vede. De ce să descrii nordul,
te întrebi, limpede, după umbra unui băț la amiază,
când ar părea totul mai simplu prin perifrază?

Nu nordul, nu întinderi de frig, nu pământul ud,
acum, soarele bate numai din sud. Asta e tot. O vastă rețea de fum,
de ironii, un fel de iederă atinsă de frig, pătată de scrum.

Nu m-am dezvațat mă dezbar de obiceiuri, de teorii - pentru unii, acre -, nici de a distinge nordul între simulacre.
Astăzi, în această veșnică iarnă, cum și ce se mai poate distinge?
Niciun vis nu se poate atinge.
Asta e tot. Busola nu-i de vină, nici nordul însuși, fără torță în mână.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Pe jumătate de culoar

doi ochi pe un obraz într-o jumătate de mirare
nu-și permite niciunul să se întoarcă
o întrebare se strecoară în mulțimea trecătorilor
nu mai e timp de luat peste picior
ferestrele au case care plâng în gări
cu jumătăți de spaimă
vinovați oamenii vin și pleacă tiptil pe străzi lăturalnice
câte unuia inexplicabilul
e dispus să-i dea un răspuns
pe jumătate lipsește corpul delict cel puțin așa se crede
mașinal cu un cuțit
e desfăcut pachetul de cafea apa bolborosește
o altă zi este de o jumătate de zi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Dacă vei fi atent la promisiunile pe care ți le face Dumnezeu, cu timpul, vei observa că nu sunt deșarte. Când lucrurile se întorc pe dos, observă-le partea cealaltă, ceea ce se ascunde înapoia lor. El, de acea parte, este răspunzător. De aceea, nu trebuie te grăbești s-o iei înaintea Lui.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Mila de albine

Polenul a uitat sa se inchine,
e luat de mic din fel de fel de flori,
si prefacut in miere, de albine,
si pus in faguri incercuitori.

Nimic despre polen, decat ca este
albinelor si matcii de folos,
ca el urmeaza tragica poveste
a tuturor jertfitilor de jos.

Polenul este lumea fara ranguri,
polenul este lumea si atat,
sub varste si sub bice si sub tancuri
tinand la steagul ei necoborat.

Polenul leaga treptele- ntre ele
si pune mot gradinii, la rascruci,
polenul face sa miroasa-a stele
si matcile si trantorii nauci.

Dar nu e prost si nu e fara carte,
asa precum il cred cei care-l vand,
ci este puritatea fara moarte
si este geniul omului de rand.

Cum tuturor lucrarea le convine
si de aceea nici n-o intrerup,
polenul nu mai poate sa se-nchine,
dar simte ca-i e mila de albine
si leaga dulce zborul lor de stup.

poezie celebră de din Sunt un om liber
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Culoarea neagră, când e vorba despre îmbrăcăminte, este o culoare modestă și arogantă în același timp, leneșă și ușoară - dar întotdeauna misterioasă. Dar, mai presus de toate, această culoare spune: "Nu te deranjeaz - nu mă bate la cap."

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Tablou anonim

de origine fără culoare
cu toate acestea pur și simplu colorată ca o salamandră
rochia șuierată o lipește de trup
în timp ce ochi mari se deschid
interminabilă privire verde
sub gene tremură traversând veacuri de câmpii și munți împăduriți
buze de coral se strâng ca și cum ar pretinde o zi însorită
acolo unde este o amuletă și iarba nu tace
plete de sub pălăria căzută pe o parte
se agață alge de umeri cochilii
sub pâlcul de nori albi interogativi
un verb se mișcă atinge retina
mă lovesc cu palma peste frunte vântul acesta
nu este vântul de afară nici cel de azi nici cel de ieri
e o adiere de primăvară ce s-a lăsat pictată
de un ochi anonim fără să pretindă ceva

poezie de din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Pe jumătate de coridor

doi ochi pe un obraz
într-o jumătate de mirare
întorc toți capul nu-și permite niciunul
o întrebare se strecoară
în mulțimea trecătorilor
nu mai e timp de luat peste picior
ferestrele au case care plâng în gări
cu jumătăți de spaimă oamenii vin și pleacă tiptil
prudenți pe străzi lăturalnice câte unuia inexplicabilul
vinovat e dispus să-i dea un răspuns
pe jumătate lipsește corpul delict cel puțin așa se crede mașinal
cu un cuțit e desfăcut pachetul de cafea
apa bolborosește este o altă zi
de o jumătate de oră

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floarea soarelui

sunt vânzătorul
de speranțe -
menirea mea este să lupt
pentru lumea galbenă
a lui van Gogh...

sunt vânzătorul
de floarea soarelui -
menirea mea este să lupt
pentru visul galben
al lui Vincent...

sunt "Măscăriciul"
care-și rotește sufletul -
menirea mea este să lupt
pentru sufletul galben,
pictat de Vincent van Gogh!

poezie de
Adăugat de Ilinca PuiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook