Anemone
Voi flori zglobii
în mâinile fecioarei,
prin ce mister
ați devenit cuminți
în ochiul de artist?
Ce vrajă
veți fi emanat
din cupe colorate,
de l-ați făcut
în mare grabă
mâna lui moartă
să și-o transforme
în penel?!
An după an
omagiu vi se-aduce,
chiar dincolo
de viață și de moarte.
Prin sala tristă
admiratorii trec
și se petrec,
pe sub adâncii ochi
din autoportret
ce oglindesc,
fără putință de tăgadă
misterul
unei lumi întregi.
In faptul serii
când sala-i iarăși goală
minune se petrece, și
triștii ochi se-nchid
peste durerea lumii,
iar coloratele anemone
rănite cad,
din valoros tablou
strivite-ncet,
de amintirile ce dor,
pe când în aer
un cântec trist plutește
născut fiind
din zborul frântelor petale
și răspândit suav
sub formă de parfum.
poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre zbor
- poezii despre virginitate
- poezii despre viață
- poezii despre valoare
- poezii despre seară
- poezii despre naștere
Citate similare
Poetul - lui Mihai Eminescu
Poetul nu e om, e zeu aparte,
Un ochi ce ne veghează din zenit,
El nu-i născut, el numai e venit
Și viața lui e dincolo de moarte.
Poetul e un dar neprețuit
Sub formă de scriptură și de carte
Și, precum zeii celorlalte arte,
Adesea e un suflet chinuit,
Căci dorul îl resimte infinit,
Durerea unei lumi i-i dat s-o poarte
Și sufletu-i e foc necontenit,
Când geniul lui de oameni îl desparte,
Când prea puțin din ce le-a dăruit
Împărtășesc în viețile deșarte...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre poezie, poezii despre infinit, poezii despre genialitate, poezii despre foc sau poezii despre durere
Poetul - lui Mihai Eminescu
Poetul nu e om, e zeu aparte,
Un ochi ce ne veghează din zenit,
El nu-i născut, el numai e venit
Și viața lui e dincolo de moarte.
Poetul e un dar neprețuit
Sub formă de scriptură și de carte
Și, cum sunt zeii celorlalte arte,
Adesea e un suflet chinuit,
Căci dorul îl resimte infinit,
Durerea unei lumi i-i dat s-o poarte
Și sufletu-i e foc necontenit,
Când geniul lui de oameni îl desparte,
Căci prea puțin din ce le-a dăruit
Împărtășesc în viețile deșarte...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sus în curtea cea domnească
Sus în curtea cea domnească,
La domnia din Bârlad,
Șade tânăr domnul Vlad
Sub căciula-i țurcănească
Pe-a lui umeri plete cad.
Astfel șade trist și rece
La ospățul luminat
Din domnescul lui palat,
Cu priviri crunte și rece,
Cu-ochiul negru înfundat.
Fața palidă și tristă,
Manta-i neagră pe-umeri tari,
Fața spână, ochii mari
Astfel trece în revistă
Pe boierii lui cei mari.
Ici bătrâni ca iarna albă,
Munți cu fruntea de arginți,
Șoptesc dulce și cuminți
Colo tineretea dalbă
Cu râs mult și fără minți.
Femei palide, frumoase,
Fețe blânde, ochi de foc,
Ce în gene li se joc
Și-a lor raze luminoase
Printre ele-și cată loc.
Sala-i mare, strălucită,
Masa-i albă, oaspeți mulți,
Vorbe dulci să tot asculți,
Chiar lumina-i îndrăgită
De ochi lucii, de ochi mulți.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre negru
- poezii despre lumină
- poezii despre alb
- poezii despre tinerețe
- poezii despre râs
- poezii despre păr
- poezii despre palate
- poezii despre munți
La Argeș
Desprins din stemă parcă, spre depărtări senine,
Un corb bătrân și-ntinde puternic negrul zbor,
Și-n liniștea adâncă, din când în când ușor,
Din ulmi cad frunze moarte rotind în clipe line.
Dar, ca odinioară, de ce azi nu mai vine
Domnița să privească, din naltul foișor,
Cum soarele-asfințește, împurpurând de dor
Zăvoaiele umbroase de-o tristă vrajă pline,
Când se oglindă-n ape murindele văpăi,
Și blând văzduhul cerne cenușă peste văi -
De ce nu mai răsare zâmbind în faptul serii?
- Nu, căci de mult ea doarme în ruinatul schit
De taină-îmbălsămată și florile uitării
Îi troienescc posace mormântul părăsit.
poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre văi, poezii despre uitare, poezii despre stemă, poezii despre somn sau poezii despre prezent
Dor și neliniște
Să nu mă-ntrebi,
de ce tresar
când zorile bat în geam
la casa părintescă
de la țară
și ninge iar, petale de cireș
sunt trăiri ce viață au prins
când lacrima din ochi coboară
pe flori nemuritoare și iubiri
fâșii de valuri multicolore
în suflet îmi pătrund
împrăștiind,
mireasma trandafirilor
adun din zile și nopți
în cupa timpului
zâmbetul copiilor....
dor și neliniște.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre trandafiri, poezii despre sat, poezii despre noapte, poezii despre ninsoare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Frânturi de cuvinte
Vântul plutește
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheață
țesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
încremenit în noapte
sub aripa lunii
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre ochi sau poezii despre iubire
Frânturi de cuvinte
Vântul plutește
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheață
țesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
încremenit în noapte
sub aripa lunii.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste pământuri
Cei ce ați fost muritori
Peste pământuri domniți
Vegheați alături de umbre
Ne priviti tăcuți din întuneric
Și iarăși muriți.
V-asșteaptă biserici în noapte
Să vă-nchinați, sa regretați
Ce-ați fost și că sunteți rătăcitori
Monștrii nebuni și ne-nfricați
Pierduți eroi.
Căutați lumină sfântă
O inimă blândă
Ce-a fost alături de voi
Când ați trăit
Când ați murit cu greu
Prin bălți și noroi
Și iarăși peste pământuri vă pierdeți
Ghidați de stele și furtuni spre abis
Prin flori de salcâmi adormiți
Luând cu voi doar noaptea
Dispăreți în zori.
poezie de Alin Ojog (12 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre religie
Zborul cu scânduri
Lumea a devenit un vis bizar
Pentru cel care a avut îndrăzneala lui Icar
Cad lacrimi de foc peste aripile-i de șindrilă
Noroiul domnește peste universul de cleștar
Poarta bisericii e mare, zăvorul greu sugrumă trandafirul roșu
Timpul se ascunde în morminte sub lespezi devenite trup
Moartea se prelinge încet pe ziduri
Neantul țipă din cupolă
Îngerii se ascund sfioși in păru-i
Acolo unde mâna sa îi omoară
Privi-vor iarăși cerul
Din ochii nemișcati ai unei rândunele
Ghioceii, flori de măr, în temnița din munte
În mintea unui zeu pribeag
poezie de Florin Constantin (februarie 2010)
Adăugat de Florin Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre îngeri, poezii despre visare, poezii despre rândunele sau poezii despre roșu
Baladă pentru părinți
Niciodată n-am să uit
Satul în care m-am născut,
Părinții care m-așteaptă
Cu lacrimi în ochi la poartă.
Întotdeauna am să vin cu drag
Să vă trec al casei prag,
Să vă-ntreb ce ați m-ai făcut
De când eu nu v-am văzut?
Să vă spun că-s fericită
Și de soțul meu iubită,
Și de a mea fetiță care
E gingașă ca o floare.
M-ați crescut, m-ați legănat,
De multe ori m-ați iertat,
Ați făcut cum ați putut
Să-mi dați în viață ce am vrut.
De aceea azi vă mulțumesc
Și tot ce-i bun în viață vă doresc,
Vă sărut mâinile trecute,
De muncă bătătorite.
Dragă mamă, dragă tată,
Vă mai spun încă odată,
Cât pământul m-o ținea,
Pentru voi oricând mă voi ruga.
Iar dintre noi de veți pleca
Și atunci mă voi ruga,
De păcate iertați să fiți
Că destul ați fost munciți.
poezie de Felicia Niculina Lămășanu
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muncă, poezii despre iertare, poezii despre tată, poezii despre sărut sau poezii despre soț
De vă va fi dor...
Cândva veți întreba de mine și de va fi într-un târziu,
Să nu fiți triști, cu zâmbet cald, iar lânga voi eu am să fiu,
Și din mormânt, sau din eter, nici eu nu știu din care parte?
Voi da un semn de mângâiere și voi pleca prin voi din moarte..!
O să mă regăsiți mereu, în versul trist, dar iubitor,
În adierile de vînt, în trilul ce se-ascunde-n zbor,
Doar gândul să-l lăsați să zburde, mă va găsi fără greseală,
Cu găndul meu s-o întâlni, s-or bucura fără sfială..!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre gânduri, poezii despre dor sau poezii despre bucurie
* * *
Curcubeul din ochi
amețește toamna
ce-mi strigă-n geam
cu tăcerea-i de metal...
Curge rouă de culori
frunzele cad peste noi
vântul rece ne apasă
parcă dintr-o altă viață.
Și e frig și aici
și acolo
in lumea cea fără de dor
unde-s umbre colorate
cu parfum de cimbrișor.
Crengi subțiri și întunecate
tremură peste amurg
o fi toamna asta rece
sau e vis fără cusur?
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre toamnă, poezii despre rouă sau poezii despre frunze
Freamăt
Curcubeul din ochi
amețește toamna
ce-mi strigă-n geam
cu tăcerea-i de metal...
Curge rouă de culori
frunzele cad peste noi
vântul rece ne apasă
parcă dintr-o altă viață.
Și e frig și aici
și acolo
în lumea cea fără de dor
unde-s umbre colorate
cu parfum de cimbrișor.
Crengi subțiri și întunecate
tremură peste amurg
o fi toamna asta rece
sau e vis fără cusur?
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt
Curcubeul din ochi
amețește toamna
ce-mi strigă-n geam
cu tăcerea-i de metal..
Curge rouă de culori
frunzele cad peste noi
vântul rece ne apasă
parcă dintr-o altă viață.
Și e frig și aici
și acolo
in lumea cea fără de dor
unde-s umbre colorate
cu parfum de cimbrișor.
Crengi subțiri și întunecate
tremură peste amurg
o fi toamna asta rece
sau e vis fără cusur?
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul LXI Cum nimic nu-i de făcut...
Cum nimic nu-i de făcut, să ne sărutăm pășind în amintire.
Atât de mine-ai avut parte, până aici am fost tovarăși.
Sunt fericit, da, o spun din toată inimă la despărțire,
Când atât de simplu și de liniștit pot liber să fiu iarăși.
Să ne dăm mâna și să ștergem jurământul cel solemn
Iar dacă într-o zi ne-om întâlni din nou pe undeva
Să nu se vadă în sprânceana noastră semn
C-am fi păstrat din fosta dragoste ceva.
Acum când Iubirea-și dă ultima suflare, pe înserate,
Când Pasiunea zace fără-a scoate vorbă, cu puls slab,
Când Fidelitatea-îngenunchează lângă patul cel de moarte,
Iar Inocența-și închide sfioasă ochiul ei suav,
Dacă-ai dori, deși ea-i ajunsă la capătul de drum,
Din moarte tu mai poți la viață s-o aduci. Acum.
sonet de Michael Drayton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sprâncene, poezii despre puls sau poezii despre promisiuni
Rondelul primăverii
Râurește vremea fără de tăgadă
Peste natura ieșită din hibernare
Ce, după armistițiul de zăpadă,
Se pregătește iar de sărbătoare.
Soldații iernii cad în ambuscadă,
În războiul exploziv de culoare,
Dar vremea curge fără de tăgadă
Peste natura ieșită din hibernare.
Soarele trimite salve-n canonadă
Iubirea și speranța iau amploare...
Păsările juruiesc întruna-n serenadă
Prin livezile cu frunțile în floare.
Bucură-te, acum, inimă iubitoare,
Căci vremea râurește fărꞌ de tăgadă!
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre război, poezii despre păsări, poezii despre primăvară, poezii despre natură, poezii despre inimă sau poezii despre iarnă
Voi fi
Știu că va fi, va fi o zi
când printre stele voi pluti,
căci voi zbura atât de sus
încât al Soarelui apus
nu-l voi zări.
Iar când, din nou, va răsări,
voi veți avea o nouă zi
în care mi-ar plăcea nespus
în ea, să fiu și eu inclus
prin poezii.
Voi fi cu voi când veți citi
și, chiar de nu veți auzi,
voi mulțumi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Daniel Vișan-Dimitriu despre zbor, poezii despre mulțumire, poezii despre lectură, poezii despre Soare sau citate de Daniel Vișan-Dimitriu despre Soare
Lucernă ca din vis
Cheamă-mă în vis,
cămașa să-ți deschei
cu nasturii de stele,
să te scriu pe trup
cu sângele prelins,
făcut mărgele...
Pune-mă inel,
la glezna ta fierbinte,
ia din mine tot,
chiar și moartea,
trece-o prin penel,
fă din ea un șopot...
Crește-mă în tine,
lucernă ca din vis
cu ochiul lunii-n ea,
iar când cumpăna
ține să se-ncline,
Ia din Dumnezeu
dragostea!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre glezne sau poezii despre Dumnezeu
Eminesciană
Pânza bleumarin se lasă
peste ochi fără de pleoapă
cad și doliurile-n coasă
și ziua nu se mai crapă
Floarea-i din satin albastru
umezește lacrimi mute
să picure câte un astru
pe mormintele cărunte
Cad stele întregi din ploaie
cercul se desprinde-n brumă
cad și nopțile șiroaie
dintr-o veche semilună
Dama din plopi nu mai pică
ramurile-s fără soț
numai frunza se ridică
și arbustul cade mort
Teii încă mai așteaptă
mierea ei din cale-abruptă
dar ea fluturii și-i-ndreaptă
în petale fără umbră.
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre păr cărunt, poezii despre ploaie, poezii despre miere sau poezii despre fluturi
Risipa de frumos
Hulubi albi roagă, mut,
păcatul nenăscut,
să lase lumea-n pace
și-o clipă răul tace...
Parfum de trandafiri
ce-au înflorit de zor
îmbată inimi surde,
când risipește dor...
Rugându-se la țărm,
un val din trupul mării
aduce visul perlei,
ofrandă, în eter,
când, molcom, resemnarea
scrie în gândul zării
povestea ce repetă
nedeslușit mister.
În zborul colorat,
de dragul nemuririi,
doi fluturi se iubesc
și sorb nectar din flori,
viața de-o zi o-ncheie,
în jocul amăgirii,
găsind odihnă-n stele
ascunse după nori.
O lacrimă, căzută
din veșnicia lumii,
îmi ustură obrazul
și-l mângâie duios,
când dorul de Lumină
țipă, precum păunii,
că voi lăsa, când plec...
risipa de frumos...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre păuni