Zborul cu scânduri
Lumea a devenit un vis bizar
Pentru cel care a avut îndrăzneala lui Icar
Cad lacrimi de foc peste aripile-i de șindrilă
Noroiul domnește peste universul de cleștar
Poarta bisericii e mare, zăvorul greu sugrumă trandafirul roșu
Timpul se ascunde în morminte sub lespezi devenite trup
Moartea se prelinge încet pe ziduri
Neantul țipă din cupolă
Îngerii se ascund sfioși in păru-i
Acolo unde mâna sa îi omoară
Privi-vor iarăși cerul
Din ochii nemișcati ai unei rândunele
Ghioceii, flori de măr, în temnița din munte
În mintea unui zeu pribeag
poezie de Florin Constantin (februarie 2010)
Adăugat de Florin Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre devenire
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre rândunele
- poezii despre roșu
- poezii despre religie
Citate similare
Iubindu-l pe Icar
Pe Icar l-am iubit în tăcere,
Iubeam dorul de ducă din el
Și noblețea din trista-i durere,
Peste oameni părea cel mai cel.
I-am dat bolta cerească din mine
Zborul lui să îi pară sublim,
Ochii mei îl zideau în neștire,
Nu iubeam doar un biet anonim.
Pe Icar l-am iubit ca o oarbă
Pătimaș și crezând că e zeu
Era zborul, eu firul de iarbă
Și iubirea un pur elizeu.
Câtă dragoste oarbă-i pe lume
O răsfrânge doar cerul pustiu,
O îneacă doar mări fără nume
Și o iartă doar cei care știu.
Pe Icar l-am iubit prima dată
Pentru zborul pe care l-a frânt
Și în dragostea lui răsturnată
Vedeam cerul cu stele răsfrânt.
Am pictat împreună zenitul
Prin culori rătăceam uneori,
Cu-n sărut închideam răsăritul
Și cu-n zâmbet vesteam primii zori.
Pe Icar l-am iubit într-o doară
Avea stele pe aripi și-am zis
Că-i frumos ca în zbor să îți piară
Necuprinsul și dorul de vis.
Pe Icar am să-l las printre vise
Sau prin cărți rătăcind după zbor,
Cu aripile-n flăcări cuprinse
Și cu inima arsă de dor.
poezie de Luiza-Adriana Grama (26 noiembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre superlative
- poezii despre stele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lacrimi peste suferințe
Cad lacrimile pe asfalt
Și se transformă-n inimioare,
Dulci picături vin din înalt,
Acolo sus, ceva ne doare
Cad lacrimile peste noi
Și cerul plânge îngerește,
Prea am rămas în suflet goi,
Deși Iubirea ne dorește
Cad lacrimi, Doamne, cad de sus
Și se transformă-n fericire,
Căci sufletul nu a apus
Și își dorește iar iubire
Cad lacrimi mari, dar nu din nori,
Peste păcate și dorințe,
Când le atingi începi să zbori,
Lăsând în urmă suferințe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre dorințe, poezii despre înălțime, poezii despre suferință, poezii despre plâns sau poezii despre nori
Toc
ochii din perete
ochii din tavan
ochii din iarbă
ochii
ochii din hârtie
ochii din cuvânt
ochii din poezie
ochii
ochii din sticlă
ochii din roșu
ochii din pahar
ochii
mă dezbrac și alerg
în mijlocul mării unde
nimeni nu dă doi bani pe singurătate
poezia nu mai e
doar apă
liniște
tu
pe suprafața apei
ochii
o mare de globi oculari
înot prin ochi de orbi
se face întuneric
apa moale ca o basma de englezoaică sofisticată
singurătatea nu dă doi bani pe tine
fața mea
un desen cu ochii albi
cerul aruncă ochi de înger peste ochi de orb
vezi?
sunt doar abstractul acestei foi
pe care scriu un vis de noapte
ochii din perete, din tavan, din iarbă, din hârtie, din cuvânt, din poezie, din sticlă, din roșu, din pahar, ochii
mă privesc și... nu dau doi bani pe singurătate
viață strânsă în cămașa de forță a pielii
orbitor e doar soarele
ce ne încălzește nebunia în ibricul lui dumnezeu
o
c
h
i
i
m e i
e
ș
tu
i
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre apă, poezii despre singurătate, poezii despre poezie, poezii despre întuneric, poezii despre înot, poezii despre încălțăminte sau poezii despre viață
Ninge în miez de primavară
Ninge peste floarea cea de cais,
Ninge peste floarea cea de măr.
Totul e ca într-un paradis,
Un paradis frumos, dar efemer.
Ninge peste iarba înverzită,
Ninge peste ochii tăi frumoși.
Peste o stradă părăsită,
Unde totuși se joacă doi copii voioși.
Ninge în miez de primăvară
Fulgii cad monoton și moi.
Peste un tren care a sosit în gară,
Ninge peste mine, peste noi.
Dar iată, fulgii se topesc
Și se prefac în stropi de ploaie.
Soarele răsare ca un zeu măreț
Și arde din nou ca o văpaie.
poezie de Vladimir Potlog (24 aprilie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre verde, poezii despre trenuri, poezii despre rai, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie, poezii despre ochi, poezii despre ninsoare sau poezii despre mere
Vis exotic
urâtă-i bătrânețea cu cearcăne și riduri
cu bolile hulpave care mușcă din trup
cu timpul petrecut doar între patru ziduri
cu moartea îndârjită cu colții mari de lup.
dar nu mă las înfrântă în mine-i un miracol
îmi știe sufletul tot tânăr, adolescentin
din simple recuzite crează un spectacol
în care se reflectă cerul diamantin.
inima nu se lasă pradă dramelor grave
altarul iubirii l-a construit semeț
să n-ajungă ruină ci să atragă slave
din universul magic prin suflete drumeț.
îmi sunt aproape îngerii cu mângâieri suave
ca visul meu exotic din câmpuri cu agave.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre înfrângere, poezii despre tinerețe, poezii despre moarte sau poezii despre medicină
Pentru cel care-a plecat...
Nori de plumb ca niște ziduri între Soare și Pământ
Au întunecat văzduhul și apasă peste sat,
Clopotele bat prelung, sparg tăcerea de mormânt,
Ca un geamăt de durere pentru cel care-a plecat....
Norii s-au pornit să plângă ca-ntr-un cor de maici jelind,
Lacrimi reci se scurg pe cruce spălând omul de păcat,
Gerul face din stropi stele pentru seara de colind
Și se lasă întuneric peste cel care-a plecat...
Dans de fluturi parcă-s fulgii în lumina unui bec
Și se-aștern peste morminte mici cristale de agat
Lasă urme pe zăpadă pașii care îl petrec
Și bat clopotele-n turlă pentru cel care-a plecat...
Numele înscris pe cruce va mai dăinui un timp
Să se întrebe trecătorii cine-a fost și ce-a lăsat
Și vor trece ani în șir, anotimp după anotimp,
Să aștearnă încet uitarea peste cel care-a plecat...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre ger, poezii despre zăpadă sau poezii despre uitare
Trandafirul
Trandafirul,
nepieritorul trandafir pe care nu-l cânt,
greu de miresme,
trandafirul din grădina neagră în puterea nopții,
cel din orice grădină și orice înserare,
trandafirul ce renaște din ușoara
cenușă prin arta alchimiei,
trandafirul persanilor și al lui Ariosto,
cel întotdeauna singur,
întotdeauna trandafirul trandafirilor,
tânără floare platonică,
arzătorul și orbul trandafir pe care nu-l cânt,
trandafirul de neatins.
poezie celebră de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre noapte, poezii despre negru, poezii despre flori, poezii despre cenușă, poezii despre artă sau poezii despre alchimie
Ce poate fi mai trist...
ce poate fi mai trist în lumea asta
decât să vezi
cum lumina din ochii unui copil
se stinge încet încet
până devine amintire
că jocul a rămas neterminat
iar eu am fost mut
la nedumerirea lui
faceți liniște
o liniște atât de mare
încât
doar fulgii de zăpadă care cad
peste pustiul alb
să-mi spargă timpanele
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre jocuri, poezii despre copilărie, poezii despre amintiri sau poezii despre alb
Aripi din mere roșii
Amorțiți îmi sunt ochii de gheața tăioasă
care mă ninge cu fiecare
măr roșu
căzut.
Credeam că merele roșii sunt îngerii mei.
Le purtam la mine
și mușcam cât-un măr
să-mi răsară flori de îngeri pe buze.
Le-ai gustat mai apoi tu
și mi-au crescut aripi din mere roșii.
Amorțiți îmi sunt ochii acum de gheața tăioasă
care mă ninge cu fiecare
măr roșu
ce cade.
poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre creștere sau poezii despre aripi
Între ziduri
m-am simțit închis de multe ori, între ziduri
între cuvinte
cuvinte așternute pe ochii minții, tot timpul
unele au fost și încă mai sunt, ascuțite.
țipă
înțeapă inima și sufletul
altele sunt în tonuri joase, urlă
urletului fiarelor din junglă
urletul nopții
oamenii au transformat lumea
în fără
vreau liniștea de dincolo
mă vreau acolo unde nu există
fără
fără țipete și urlete de cuvinte
fără junglă
vreau acolo unde sunt
cu tine, de iubire ziduri
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre existență sau poezii despre cuvinte
Ninge peste țara mea de vis
Ninge peste țara mea de vis,
Ninge peste Moldova.
Cu fulgi mari ca floarea albă de cais,
Ninge peste Telenești, Chișinău, Leova.
Ninge peste păduri de brazi
Peste munții Carpați.
Ninge cu fulgi jucăuși
Peste București, Iași, Cluj.
Ninge peste marea cea mare,
Peste vechile hotare
Unde Ștefan și Mihai dușmanul l-au învins.
Ninge peste țara mea de vis.
Ninge și tot ninge Și așa de bine îmi pare,
Că visez cu ochii deschiși,
Din nou, la România mare.
poezie de Vladimir Potlog (23 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre păduri, poezii despre patrie, poezii despre munți sau poezii despre graniță
Din ochi de înger
Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai așa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!
Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, așa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!
Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere și-o liniște deplină
Doar cerul înstelat, el știe să-ți vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!
Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară și cuvintele sunt șoapte
Și din noapte poți ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate și nimic nu te mai doare!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori sau poezii despre vânt
Vis de nuntă
Ea cuprinde a lui mână
Între palmele-i plăpânde,
Și-alipind-o de obrazu-i,
Plecând fruntea, își ascunde
Ochii triști, cuprinși de cearcăn
Și gurița-i suspinândă,
Pe-al lui piept scăldat de păru-i
Și de șoapta tremurândă.
Tot mai tare mâna-i strânge,
Tot mai tare îl îmbie.
Disperarea dar o-nfrânge,
Varsă lacrimi de mânie...
A ei inima bogată
Mult rămas-a sărăcită,
Și de zbucium și de freamăt
Se învinge, și-i slăbită.
Cu priviri păienjenite
Vede toate-n tremurare
Și pe-o clipă, că ar strânge-o
El de mână, ei îi pare.
Și atunci îmbrățișează
Mai cu foc pe acel care
Sub privirea-i se întinde
Ca apusul peste mare.
Toată mintea ei și-așterne
În visări ce n-au menire,
De-al lui piept când își rezeamă
Tâmpla arsă de zvâcnire.
Se încheagă între lacrimi,
Pe sub pleoapele închise,
Un vis dulce și ferice,
Visul rege peste vise
Ce mai până-o zi în urmă
Îl purtau ei împreună.
Vis de aur cu icoane
Și cu preot ce-i cunună.
Și ca-n vis, icoane multe
Îi privesc dinspre altar,
Și ca-n vis apare preot
Cu cădelniță cu jar...
Numai visul nu-i același,
Nu se-nalță din pustiu,
Ci e stins, de ieri rămas-a
Doar un plânset trist, târziu...
Dar ca-n vis, icoane multe
O privesc cum se cunună
Cu durerea și amarul
Când îl strânge iar de mână.
Și pe nume îl șoptește,
Și îl cheamă la trezire
Pe-al lui piept când pleacă fruntea
Peste floarea lui de mire.
Și ca-n vis, același preot
Ține slujbă-n ceas târziu...
Dar icoane vechi și multe
Privesc mirele-n sicriu...
poezie de Cristian Cruți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre victorie, poezii despre trecut sau poezii despre monarhie
Glossă roșului carmin
Roșu carmin în răsărit,
Roșu în maci și în apus,
În trandafirul înflorit,
În jar și foc, în rug și plâns.
Ocean de roșu peste noi,
La mal de sângeri și de vis,
Udând pământul, când eroi,
Cu lacrimă, istorii-au scris.
Roșu carmin în răsărit
Ne soarbe în ocean de jar,
La maluri stânci de dolomit,
În noi iubire și amnar.
Ofrandă-altarului ceresc,
Privirea-n roșu s-a aprins
Pentru acei care iubesc...
Sunt verbe care nu s-au scris...
Roșu în maci și în apus,
În piatra lunii și-n rubin,
Roșu în câte nu s-au spus...
De-aceea-n roșu ne-nfrățim.
E roșu-n sângele vărsat,
E roșu-n falnic tricolor,
Ocean de roșu ne-a scăldat...
E roșu... roșu e-n decor!
În trandafirul înflorit,
În crini, în sângeri și în maci.
Un cer de roșu-a încolțit...
Tu fii atent să nu îl calci!
Arnici pe albe ii țesut,
Un fir plăpând din mărțișor,
Pruncul ce-n brațe l-ai ținut
Cu foc arzând în obrăjor.
În jar și foc, în rugi și plâns,
În vis și-n strugurele copt,
În lacrima ce lui Iisus
A fost, spre om, îndemn, socot,
Un sacrificiu, legământ,
Unind cu Mirele Ceresc
În pace cu poporul Sfânt
Pe cei ce sinele-și jertfesc.
Ocean de roșu peste noi,
Sub ploi de roșu-am încolțit
Copaci de frunze încă goi,
Cu ramură de dolomit.
Ne dor secundele târzii
Clepsidra spartă în tăceri,
Atâtea câte am iubit,
Ne dor și azi, dureau și ieri...
La mal de sângeri și de vis
Mă-ntorc tăcut și vă privesc.
Poeme care nu s-au scris,
De-acum în mine încolțesc.
Priviți-mă cum cresc apus
Și-n răsărit mă întrupez!
Și anii mei s-au dus, s-au dus,
Iar eu visez, încă visez...
Udând pământul când eroi
Mureau, cu brațul a-l sluji,
Când timpul nu trecea prin noi,
Părinții fiind atunci copii,
În răsărit și în apus,
Pe harta Țării Românești,
Lacrimi din ochi de mame-au curs
Peste tărâmuri strămoșești.
Altă istorie au scris
Cei ce cu sângele-au udat
Țară de dor, țară de vis,
Țară cum nu s-a mai aflat.
Iar noi, prin graiul românesc,
Trăind cu dragostea de neam,
Suntem copacii ce-ncolțesc.
De n-ați fi fost, nimci eram.
Altă istorie s-a scris,
Udând pământul, când eroi,
La mal de sângeri și de vis -
Ocean de roșu peste noi.
În jar și foc, în rugi și plâns,
În trandafirul înflorit,
Roșu în maci și în apus,
Roșu carmin în răsărit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre România, poezii despre Țara Românească sau poezii despre verb
În tine
vezi drumul tău azi îl apuc
dar peste mine stă un nuc
Și-asează moartea peste vii
În timpuri vechi, timpuri târzii
Peste pământ, peste copii
Și-aș vrea cu mine tu să fii
Dar tu nu vii.
În viață n-am avut femei
Nici foc în suflet... nici scântei
Mi-a fost iubirea în zadar
Atunci când eu ți-am dat-o-n dar
Ai spart-o ca pe un pahar
Păreri de rău nu ai măcar
Of, ce amar!
În viață n-am avut noroc
Dar te-am iubit cu mare foc
nu am știut să te pătrund
am preferat să mă ascund
mi-e mintea lac fără de fund
Și mai adânc eu mă afund
și repătrund
în tine.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre noroc, poezii despre foc sau poezii despre femei
Ninge în colind străbun
Vin să vă colind străbun
Flori de măr și Leru-i ler
În Ajunul de Crăciun
Florile dalbe
Ninge cu argint din cer
Flori de măr și Leru-i ler
Ninge Dor, peste Muscel
Florile dalbe
Ninge cu argint în vatră
Florea Soarelui, raza Soarelui
Peste Țara minunată
Florile dalbe
Ninge până-n Orăștie
Leru-i ler și flori de iie
Peste Lupi și peste Glie
Florile dalbe
Ninge aspru peste noapte
Flori de măr și diamante
La Blidaru, pe Cetate
Florile dalbe
Ninge-n rânduri, ca o salbă
Floarea Soarelui, raza Soarelui
Sarmisegetuza-i albă
Florile dalbe
Ninge slava, an de an
Leru-i ler și cânt de-alean
Sfânt, pe Crucea Caraiman
Florile dalbe
Ninge, fiindc-așa vrea Domnu'
Flori de măr și Leru-i ler
Pe Bucegi și peste Omu'
Florile dalbe
Ninge-albastru, ca în vis
Floarea Soarelui nestins
Ninge viscolind pe Sfinx
Florile dalbe
Ninge burnițat, mărunt
Flori de măr, zburate-n vânt
Trezind Dacii din pământ
Florile dalbe
Ninge tare, vine ger
Flori de măr și leru-i ler
Peste sufletul stinger
Florile dalbe
Ninge-n cugetul curat
Flori de măr, Ler argintat
De Dragoste însetat
Florile dalbe
Ninge-n Suflet de nomad
Floarea cetinii de brad
De ninsori, Carpații ard
Florile dalbe
Ninge alb, pe Țara mea
Flori de măr și flori de nea
Ninge sfânt, în Dacia
Florile dalbe
poezie de Antonela Stoica (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre brazi, poezii despre argint sau poezii despre Crăciun
Poem filozofic pentru S
III
Peste câte o catedrală ochii îți alunecă, o învăluie toată și apoi se ridică spre cer.
La o bisericuță pictată, în schimb, privirea ți se oprește pe un detaliu,
fie că e peștele ce duce la Judecata de Apoi bucata de om ce sfâșiase,
fie că sunt pătimirile Sfântului Nichita.
Apoi privirea îți fuge de pe pictura exterioară spre iarba din jurul bisericii,
spre câțiva arbori, și se oprește acolo. Unde ne e cerul? Unde ne e îndrăznirea?
Transcendentul a coborât aci, cum spunea poetul; ne e greu să mai săltăm cerul la loc,
în tării și atunci îl lăsăm așa, prăbușit în amestecul nostru de necredință și credință.
...
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre arte plastice, poezii despre sfinți, poezii despre schimbare, poezii despre pești sau poezii despre filozofie
Valuri
Ard ascunse răni în soare,
Vremea varsă nesfârșitul,
Pier în val vieți și hotare,
Doare-n rădăcini sărutul.
Toarnă focul dor sălbatic
Peste guri fierte de fiare,
Și pedepsele pe coapse
Unduiesc argint în mare.
Țese vara ziduri mute,
Vraja sânilor s-ascundă,
În miresme flori iubite
Încolțesc dureri în undă.
Mere verzi cresc în văzduh,
Seva norilor sorb ape,
Nurii cresc pe trup de duh
Cu iluzii să m-adape.
Curge seva-n sânge verde,
Din înalt, buimac descânt,
Iar în trup de fum se pierde
Suflet de baladă-înfrânt.
În adânc îmi bântui lerul,
Decolteu de stele-n noapte,
Pe cărări întinde cerul
Ochii visele uitate.
Pași-mi cad în oase grele
Cu păcatele-n amoruri,
Sentimente urcă-n stele,
Aburi ce îmi fac favoruri.
În al veacurilor cuie
Naște-naltul din izvoare,
Tu în pori, melancolie,
Ai morminte cu zăvoare.
poezie de Aurel Petre (21 iunie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni
Föhn
Un bocet orb prin vînt, lunatice zile de iarnă,
Copilărie, încet se-năbușă pașii peste mărăcinișul negru,
Prelung bate clopotu-n seară
Și se prelinge noaptea albă,
Preschimbînd în vis stacojiu durerea și cazna
Ale vieții-mpietrite
În nici un fel spinul coroanei să nu părăsească trupul.
Adînc suspină-ațipit sufletul temător.
Adînc e și vîntul în arborii frînți
Și clatină făptura în plîns
A mamei prin codrul singuratic
Al mîhnirii ce tace; v-ați încărcat cu lacrimi
Voi nopți și îngeri de foc
Lîngă ziduri sfărmate, argintiu se sfărîmă și-un schelet de copil.
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile
Regina mea peste cuvinte...
Nehotărâtă văd că stai într-o răscruce,
A gândurilor mele de demult!.
"Ce drum s-apuci? Și unde te vei duce!",
E semnul de-ntrebare cunoscut.
Ai rupt chiciura dorului în taină,
Tu dedicând privirii un nou vis.
... și mi-ai dansat cu dânsle în palmă,
În zilele ce mi l-ai compromis.
Se mișcă cerul! Crezi că e cutremur?,
... căci stele cad... (pe gânduri) uneori.
Îmi pare că de dragul tău eu tremur,
Și nu sporadic... zilnic... de cu zori.
Acasă-mi pare unde ești și tu!,
(acolo unde șoapta-ți e regină).
... unde cuvântul nu cunoaște... Nu,
Iar ziua nu mai știe ce-i hodină.
Mi-ai alfabetizat încet destinul,
... și învățat iubirea s-o citesc.
În ochii care-ți fulgerau de chinul,
Cedat de sentimentul sufletesc.
Ai pus răbdarea mea în furca sorții,
Precum un caier mut... fără de lână.
Torcându-mi tu din dânsa-n fața porții,
Fuior de dor și vise... împreună.
Noi să prădăm Luminii, timpul ei,
(fiind regina mea peste cuvinte).
... și îmbătând fiorul dragostei,
Să fii destinul meu ce nu mă minte.
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre învățătură