Eminesciană
Pânza bleumarin se lasă
peste ochi fără de pleoapă
cad și doliurile-n coasă
și ziua nu se mai crapă
Floarea-i din satin albastru
umezește lacrimi mute
să picure câte un astru
pe mormintele cărunte
Cad stele întregi din ploaie
cercul se desprinde-n brumă
cad și nopțile șiroaie
dintr-o veche semilună
Dama din plopi nu mai pică
ramurile-s fără soț
numai frunza se ridică
și arbustul cade mort
Teii încă mai așteaptă
mierea ei din cale-abruptă
dar ea fluturii și-i-ndreaptă
în petale fără umbră.
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Diana Adriana Matei. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tei
- poezii despre soț
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre miere
- poezii despre frunze
- poezii despre fluturi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.