Poem matrice
Potcovit cu caiele de viermi
Înhămat clipelor de ieri
Din ce in ce mai grele
Cu cele de azi mute în pietre
M-am asezat pe iarba ta șoaptă
Și nebunie s-au îndrăgostit
De tine și ambra rouă, viermii
Ce-mi răsăreau din toată clepsidra trupului
Spărgând coconul ei de sticlă
In clipe fluturi in roiuri
Oprind nisipul să-i admire
Cu zborul lor efemer de mirare
Ce răsărea altul din cel ce moare
În fuiorul ce se înălta in zare
Cu două trupuri îmbrățisate
In matricea de eternitate
Cu ploi de aripi căzătoare
Si cu un fuior de fluturi curcubeu
Ce se ridica in continuare in mirare
Privirilor ce din patru ochii s-au topit
In cea de infinitul nedefinit
Cu utopii ce doar iubirea le poate trăii
In matricea nemuririi energiei
Ce nu se pierde veșniciei
Atrăgându-se din orice zare
De aceași lumină are
Și tel de zbor de fluture
În infinitul de mirare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viermi
- poezii despre iubire
- poezii despre fluturi
- poezii despre trecut
- poezii despre rouă
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.