Între ele

Vântul mă ispiteşte
Cu şoapta lui pe grabă
Palmele le întreabă
Din ce parte soseşte
Căci iar nu dormise
Năucit decât fugise
Cu ochii mei prin vise
Cu pleoape neînchise..
Şi cu adieri iele
Mă ruga-n rafale
Să desfac palmele
Să le ridic spre cer
Să-i spun ce sens are el
Purtând dorul acesta rebel..
Privindu-l neabătut
Palmele nu am putut
Să le despart cât ar fi bătut..
Intre ele ţineam,.. ultimul sărut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ele

Vântul mă ispiteşte
Cu şoapta lui pe grabă
Palmele le întreabă
Din ce parte soseşte
Căci iar nu dormise
Năucit decât fugise
Cu ochii mei prin vise
Cu pleoape neînchise...
Şi cu adieri iele
Mă ruga-n rafale
Să desfac palmele
Să le ridic spre cer
Să-i spun ce sens are el
Purtând dorul acesta rebel...
Privindu-l neabătut
Palmele nu am putut
Să le despart cât ar fi bătut...
Intre ele ţineam... ultimul sărut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de flintă

Dorul meu şi dorul tău
Umblă în cerb şi ciută...
Pe vârfuri-şi caută
Poemul de flintă
Din gloanţele inimii
Să ucidă patimii
Hăiturea-i crudă
Ce-n izvoare ne asudă
Insetându-mi buzele
Să-ti sărut buclele
Arzându-mi palmele
Să urce gleznele
Orbindu-mi privirea
Să caute prăpăstiile
Unde-mi uit coarnele
Şi gust nemurirea
Cu ecou căprui
Şi vântul genelor
Ce coarnele mi le topesc
Cu un simplu "te iubesc"
În aripi zilelor
Cât am să mai trăiesc
Doar să te iubesc...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul acesta de vise

primăvara
ne zâmbeşte la soare
înfloresc
cuvintele pe
palmele vântului şi
în cămăşi de aer ne
îmbracă privirile
iar paşii
ni se suprapun
cu florile primăverii

cât de scump
e cerul
şi fiecare cuvânt
pe care îl pui
nestingherit
în paharul acesta de
vise

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 martie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de aproape eşti?

Am întins palmele spre cer,
Am prins în căuşul lor, iubirea,
Avea miros de tine...
de înălţimi cu fiori de dor!
Pe trup se zbăteau palmele tale
cu miresme de crini, ca o rafală de vânt într-o zi de vară...
ce mă chemau într-o lume de poveste...
Îmi plac poveştile de dragoste spuse la gura sobei,
unde căldura e ca inima,
îţi încălzeşte trupul...
Cât de aproape eşti de mine,
cu palmele să ţinem iubirea?

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem chilie

Cochilii goale
mi-s palmele
fără perlele
sudori tale

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet peste zeu

Să-ţi aşezi încrederea-n palmele cuiva
şi să o apere cu viaţa sa
ridică aceea fiinţă cu sufletul
deasupra oricărui zeu
căci ei a supus-o răstignirii
pentru dovedirea încrederii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe palmele uimirii

ce frumoasă
este iarna
cu fulgi albi din cer ce vin
să-ţi
albească astăzi haina
şi
s-o facă un dalb crin

cu
steluţe albe albe
totul
este transformat
chiar şi câmpul
e-mbrăcat
şi atâtea trotuare
prin oraş

ninge ninge
vin din cer
flori
steluţe ca un vis
cad pe palmele uimirii
soli fiind
doar ai iubirii
dintre cer
azi şi pământ
împletite cu mireasma
frigului
scăldat în frig

poezie de Ioan Daniel Bălan (11 ianuarie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între palmele lui Dumnezeu - universul uşor ca o lacrimă. Între palmele omului - o lacrimă grea cât tot universul.

aforism de Ionuţ Caragea din Gânduri pentru caricatura umbrei (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea este minunată

venind din mâinile Domnului
care a adus-o aici
pentru a dormi deasupra lumii
marea este minunată

pământul se smochineşte
luna se năruie
stelele se desfac una câte una
în ninsoare de pulberi

dar marea
nu se schimbă
iar ea evadează din palmele noastre
şi revine în palmele noastre

şi este-însoţită de somn...

de dragoste, de frângerea

sufletului
tău
pe
buzele mele.

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boboci de veşnicie

Ce blânde veşnicii
ascund palmele ei
strânse în pumnii
boboci de atingeri
asteptând infloriri
in flori de cauş...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poezia este fratele tău
şi sora ta
şi tatăl tău şi mama ta
şi toţi cei ce te conduc pe ultimul drum
să te boteze
cu gura ta
cu urechile tale
cu palmele tale de palmele tale
în care
te-ai strâns într-un pumn...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am bătut

Am bătut la uşă...
Am bătut la fereastră...
Am bătut la poartă...
Am bătut-n stele...
Am bătut-n mare...
Am bătut la toate uşile din lume...
Am bătut la poarta iadului...
Am bătut la timp...
Atât doar să-ti spun...
Te iubesc....

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palmele de dor

Dar numai duminica ne certăm?!
Unde sunt florile, unde e dragostea?
S-au pierdut?
Unde eşti tu, unde e noaptea?
Noaptea aceea de lut,
Când îţi acopeream ochii cu linişte
Caută-mi un puzzle!
Aşterne-mi în inima foc,
Desfă-ţi mijlocul sânilor!
Şi te voi încălzi cu palmele mele de dor
Să te cuprind în marea de foc a inimii mele
Ce stare de foc o pasăre-mi strigă
Prin munte-mi trece un vânt
Îţi deschid ochii cu dimineaţa ochilor mei
Limpezi, ca soarele, ca razele soarelui din cuvânt.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, cum să nu îţi sărut palmele?! Din ele, în fiecare zi, răsare Soarele!

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Îmi plouă şi cald e în palmele tale....
Dar gândul n-ajunge, nu mi-e de folos
Aş vrea să le simt, să-mi ridice de jos
Şi suflet si trup, plâng de jale.

Mi-e umed, uscaţi îmi sunt ochii de dor.
Ar vrea să te vadă, dar tu eşti departe.
Stau tristă la geam şi citesc într-o carte.
Ce carte? Nu ştiu. Despre vise, cum mor.

Mi-e vânt şi mă suflă spre cer, nici că-mi pasă,
Cu tine aş merge şi-acolo, oriunde de vrei.
Doar vino cu palmele tale să iei
Şi suflet şi trup şi să mergem... acasă.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum sunt

Te iubesc aşa cum sunt
Cu aluniţa găsită cu ochii inchişi
Cu buclele ce imprăştie nori
In miedul trandafiriu al buzelor

Alergând ochii pe pieptul gol
Asudând palmele in foc de tălpi
Plimbându-mi buzele pe piele
Incălecate pe murgi de fiori

Toropindu-mă in sauna coapselor
Ascultând ghezeirul pântecului
Cu bărbia adormită pe un umăr
Aşa cum sunt te ador

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatuată de dor

Inima biciuie neîncetat
Herghelia bătăilor
In liane de dor legat
De fluierul picioarelor..
Şi când cad obosit
Palmele te caută
Pe câmpiile fotografiilor
Să doarmă
In iarba buclelor..
Şi de vise trezit
In care eşti necontenit
Işi fluieră inima din nou
Armăsarele bătăi
Să le hrăneşti cu văpăi
Inhamate cu un ecou
Rămas ingălbenit
Pe fotografia de la piept
Tatuată sub pleope cu chipul tău..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palmele cu degetele ridicate

N-am încăput în groapa comună,
mi-au rămas gândurile afară
şi fiecare a început să se întrupeze la loc,
lumina lor s-a mutat într-un schit la înălţime,
palmele au rămas cu degetele ridicate
şi orice zăvor sare prin atingerea lui.

Din câte am văzut doar tu ştii să priveşti cu sufletul
urmele lăsate pe cer
de păsările universului.

Totul s-a întâmplat pe tăcute
cu limba sporită-n cuvinte scrise,
timpul nu ascultă de nimeni
şi pleacă cu clipele înşirate pe aţă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănăştur - o farfurie de aer pe palmele vântului

mi s-au
sterpezit şi ochii de
atâtea priviri
pe sub frunzele de nuc
prin geamul de la balcon

Mănăşturul
i-o floare de aer şi vânt pe
muchia acestei zile
încrustată cu numele tău
tu
ce parcurgi aceste rânduri

Mănăşturul
i-o farfurie de aer pe
palmele vântului ce-ţi cântă din frunze
când vremea-i frumoasă şi
cu drag îţi şopteşte drumu să-l baţi
de el mai aproape tu astăzi să fii
cu
multe multe
cuvinte
în umbra dintre mine şi privirea ta absorbită de
această descriere
ce nu se suprapune cu nimic

poezie de Ioan Daniel Bălan (26 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De şaptezeci de ori câte şapte

îl vedeam din depărtare în spectacolele de stradă cum treceam
grăbită spre grădinile suspendate ale Semiramidei
îi aruncam cu praştia genelor
aşchii de vis de la distanţa celor
câţiva ani de cenuşă care se tot aşezaseră
aripi de albine frânte pe umerii mei

auzeam vocea lui zdrobită de muchiile de bronz ale Ereborului
şi poteci de lumină mă străbăteau

niciodată nu m-am apropiat mai mult decât
o palmă de pământ de pădure de inima lui
şi-atât cât să-i simt mirosul poeziei –
se revărsa ca lava din Santa Maria mai mult binecuvântând
decât ucigând rizomii de ferigă din palmele celor din jur –

într-o zi m-am hotărât să las
fuga de mine însămi la o parte şi să-mi dezrădăcinez ochii
să-i prind de coapsa lui

apoi nu mai ştiu ce mi s-a întâmplat...
vena aceea de pe frunte-i pulsa sistolic
ca un Obi nărăvaş gata să se reverse peste mine
să-mi spele nevinovăţiile de şaptezeci de ori câte şapte

poezie de Mihaela Meravei (27 februarie 2018)
Adăugat de Mihaela Meravei
Comentează! | Votează! | Copiază!