Cu o privighetoare pe pălărie

O aud cântând în zori
Răsărind soarele-n zări.
In schimb oare ce-o vrea...
Să le adune privighetorea?
Pe toate din lumea asta
Să se ducă în nor dimineaţa!
Când o deschide mândra
Pleoapa şi fereastra
Să-i cânte de s-o auzi în cer!
Să-i coboare câte un înger
Cu aripa să-i fie pălărie
Căldura de o să vie
Cu o privighetoare pe ea
Să-i cânte iubirea mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Li-Vioara lui

Iubirea mea, mă dau bătută,
Şi lui mă dăruiesc, azi, toată!
Să-i fiu o strună de lăută,
De mâna lui să fiu cântată!

Din şoldu-mi fraged de caisă,
Să-i fiu viorii lui eclisă!

Din mâna-mi slabă de poetă,
Să-i fiu viorii lui baghetă!

Din braţu-mi moale ca păiuşul,
Să-i fiu viorii lui arcuşul!

Din inima-mi din piept – cocardă,
Să-i fiu viorii lui o coardă!

Din sânu-mi dulce rapsodie,
Să-i fiu viorii lui bărbie!

Şi să mă cânte îngereşte!
De solzii mei să mă descalţe,
Că prea mă zbat precum un peşte...
La ceruri el să mă înalţe!

Să-i fiu a treisprezecea notă!
Să-i fiu şi soaţă şi cocotă!

Să-i urc şi să-i cobor pe-octavă!
Să-i fiu stăpână! Să-i fiu sclavă!

poezie de Livia Frunză (25 martie 2016)
Adăugat de Livia Frunză
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate bătăile...

Îmi eşti aşa de scumpă
Ca nu ar putea să ajungă
Bătăile tuturor inimilor
Câte a bătut şi vor bate
Aici in lumea asta
Si alta...
Si toate altele!
Din toate universurile.
Să-ţi cânte... să-ţi cânte!
Cât de frumoasă eşti...
Draga mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucuvea de vuvuzea

La Iliescu sub fereastră
Stă moartă revolta noastră
Şi vreo o mie de cucuvele
A morţii negre vuvuzele

Moarte de la atâta cântat
Lui, nemuritorul comunist
De care moartea sa săturat
Să-i trimită lui,.. sfânt terorist

Cucuvele,.. ce fug rebele
De aud că sunt trimise
Să-i cânte balade mortale
Cucuvelei comuniste

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta de aur

În bruma vieţii iubirea revigorează,
Se reînoieşte în inima care visează,
Vrea să aibă diamante şi virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.

Vrea să fie iubirea, iubirilor senine,
Scrutează cerul vieţii să se simtă bine,
Uimitoare să-i fie sclipirea din albastra zare,
Săgeţile din inimă să-i fie razele de soare.

Dorul prelung să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte şi nimic mai mult,
Toamna să-i aducă roade pe pământ.

Rodul cel mai mare să fie dătătoarea
Nunţii de aur cu toată încântarea,
Inima să fie diamant-virtute,
Să fim împreună condor în vârf de munte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încântare

În viaţă iubirea mai îngenunchează,
Se ofileşte-n inima care o păstrează,
Ar vrea să aibă diamante şi virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.

Ar vrea sensul înnoirilor senine,
În cerul vieţii să se simtă bine,
Albastră să-i fie sclipirea din zare,
Inima să-adune razele de soare.

Dorul să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte, cu tumult
Toamna să-i aducă rodii pe pământ.

Rodia cea mare să fie încântarea,
Zvâcnirea să fie zborul, asaltarea,
Inima cât pumnul diamant-virtute,
Nestemată-n ciocul condorului din munte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi...

Şi n-ai să ştii cum este s-o iubeşti
De n-ai să-i iei cu buzele aroma,
Pe trupul ei, uşor, să poposeşti,
Să-i memorezi pentru vecie forma.

Şi n-ai să ştii nicicând dacă vibrează,
Nici cum arată plină de dorinţi,
N-ai să-i auzi suspinul când oftează
Şi când ajunge până sus, la sfinţi.

Ţi-e teamă de puterea ce-o emană,
De focul ce-i mocneşte-n măruntaie
Şi fugi făr-a băga de seamă
C-alergi desculţ prin fulgere şi ploaie.

Te temi să o auzi cum clocoteşte,
Cât de fierbinte-i poate fi iubirea
Şi iarăşi te-ai purtat prosteşte,
I-ai dat în schimb tăcerea şi mâhnirea.

Nu eşti făcut să fii tu alchimistul,
Să o topeşti când o îmbrăţişezi,
S-o modelezi cum vrei, să fii artistul,
Să faci din ea ce numai tu visezi.

Deci, n-ai să ştii cum poate să se piardă
În braţele adevărate de bărbat,
Din ochi o lacrimă să-i cadă
De fericire..., căci n-ai încercat!

poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mită statuii mele

Eu, acela care, noaptea, stau de vorbă cu fantome
De prin visurile moarte-n lumea celor ce-or să fie,
Astăzi, duc statuii mele trei buchete hipocrome,
Să i se imprime-n soclu,
Să îi pară, ca şi mie,
Că sunt flori cu-arome-n come.

Şi-am să-i zic statuii: "Hei! – ţí-am adus ceva, să taci
O tăcere mai cu viaţă, nu ca asta, de mormânt!"
Ce să zică o statuie? Ce să-i dai? Ce poţi să faci
Ca să nu mai fie mută,
Să împuşte vorbe-n vânt?
Pui, la gura ei, trăgaci?

Nu! În noaptea asta rece, duc, statuii, pălărie
Şi-o aşez mai pe-o ureche sau o trag pe frunte, mult,
Să îi ţină cald prin cute şi să-i pară că e vie.
Poate, doar aşa, începe
Ce-o tot rog, şi-o rog demult:
Să-mi recite-o poezie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut de mirare

Palmă de dor, ruginită
Fă-te aripă o clipă
Să zbor departe in zare
Cu un trandafir pe buze

Să cobor lin din albastru
Ca un albatros măiastru
Să-i arunc in păr petale.
Şi când s-o uita in zare

Să-i dau o sărutare
Cu parfum de mirare
Ca un cireş înflorit
Dintre nori,.. răsărit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut de mirare

Palmă de dor, ruginită
Fă-te aripă o clipă
Să zbor departe in zare
Cu un trandafir pe buze

Să cobor lin din albastru
Ca un albatros măiastru
Să-i arunc in păr petale.
Şi când s-o uita in zare

Să-i dau o sărutare
Cu parfum de mirare
Ca un cireş înflorit
Dintre nori... răsărit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel cu fasole verde

El vrea să-i fie lui fidelă,
Gelos, ca boul pe văcuţă,
Ca gazeloiul pe gazelă,
Ca maimuţoiul pe maimuţă.

În lunga lor telenovelă,
O ţine-n propria căsuţă,
Că vrea să-i fie lui fidelă,
Gelos, ca boul pe văcuţă.

Iar ea, cu lumea paralelă,
Găteşte, exclusiv, drăguţă,
Luând din propria parcelă,
Fasole verde fideluţă,

Că vrea să-i fie lui fidelă.

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi recita curcubeul

Ploia asta cu atingere timidă
Incercând nouri cerului să-i dividă
Să-i reînsenineze privirile
Mi-a aduce aminte recitările

Când îmi sopteai ploile versurilor
Şi ca un soare încălzeai tandru
Şipotul lor şarg cu bici meandru
Inimii, cu sunetul curcubeielor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se cer patru calităţi unei femei: virtutea să-i îmbrace inima, modestia să-i lumineze fruntea, blândeţea să-i stea pe buze şi munca să-i ocupe mâinile.

proverbe chinezeşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Orice înger are un prieten, demon
Să-i arate negrul văzut doar de el

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea trebuie să-i salveze pe oameni, să-i apere de toate relele lumii. Ea poate exista dincolo de bine şi de rău. Iubirea nu este dată decât celor care ştiu s-o primească, s-o păstreze, s-o trăiască şi s-o înalţe. Iubirea e apanajul celor aleşi de soartă.

citat din Constantin Parascan
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei fete chiar pe pălărie
Păsări începuseră să-i vie
Descusând-o rău, dar ea: "Nu-i bai!
Păsările toate în alai
Să ia loc pe a mea pălărie!"

limerick de Edward Lear din A Book of Nonsense
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a spus floarea

Cineva mi-a spus că sinceritatea
e o prostie
amăgirea
fiind o artă în actorie
dar eu îi arăt floarea
care nu-şi schimbă culoarea
să atragă mirarea
sau plopul ce nu face cireşe
să-i cânte priveghetoarea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea frumoşii tăi demoni

Dintre toţi îngerii tăi
Îmi plac cei decăzuţi,
Care mă aşteaptă să-i
sărut, tandru să mângâi.

Prea frumoşii tăi demoni
venini.
Ascunşi in amintiri
Altoiţi cu amăgiri
Cu braţe pline de spini..

Lăsă-mă să-i infloresc
În negri trandafiri
În iubire să-i roşesc
Pe obrazul tău, purpurii..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aria iubirii

Cântatul cocoşilor,
Lebede murind în cor,
Visele oamenilor,
Ce se duc în zori de zor.

De ce dragostei, când pleacă,
Nu poate prin cap să-i treacă
Să cânte măcar oleacă?
Vrea, dar plânsul o îneacă.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lira

Agăţată într-un cui
Zace lira nu-ştiu-cui.

Zace lira unui om,
Sau e plânsul vreunui pom?!

Ce poet ar vrea s-o cânte
Pe aripile-i răsfrânte?!

Care muză să-l inspire,
Cărui vers să-i dea citire?!

Ce minciună să-i mai zică?
Una mare? Una mică?

Ori să-i spună verde-n faţă:
- Eşti o liră fără viaţă!

Eşti un plânset fără leac,
Eşti o umbră de copac
Şi aşa vei fi în veac!

Liră, liră, fără rost,
Pe Pământ de n-ai fi fost!

poezie de Mihail Mataringa (17 noiembrie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gust de tuş

Poetul rămâne nemâncat
De poezie înfometat
Să nu-ndrăznesti, galant
Să-i oferi un dumicat
Te respinge,.. ruşinat.

Dă-i un pahar de linişte
Şi o filă să muşte
Hrana-i ce-i ajunge...
Când călimara-i plânge
Să-i fie plină cu sânge!

Ce-l scrie cu gând curat
In postul său prea nebun
Când arde-n puncte de scrum
Inspiraţiei cu trup de fum...
Ce acum la săturat

Şi imediat la-nfometat!
Negându-şi creaţiile
Ce i se par cu gust sărat
Degustate-n privirile...
Celui ce la invitat.

Să-i deschidă sufletul
De cititori devorat
Cu unul neîmpăcat..
Când dă lumii gustul,
Doar de el savurat

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!