Suntem săraci
Suntem săraci în suflet și în gând,
Căci bunul simț a dispărut de pe pământ,
Suntem săraci în inimi și la minte,
Își plâng bătrâni aducerile-aminte.
Ne vindem sentimentele-n talcioc
Și prerorăm că-i lipsă de noroc.
Ne este trupul cumul de dureri,
Trudim de-acum cu ultime puteri.
Minți strălucite intră-n agonie
Sunt stele prinse-n plasa de hârtie
A indolenței. Sunt decât o umbră
Ce printre alte umbre se surupă.
Suntem săraci, mișei și plini de ură,
Arar câte un petec de cultură...
Ni-i munca împărțită între hoți.
Nici să trăiești decent azi nu mai poți.
N-avem rușine de strămoși. Cumplit!
Ei pentru noi de veacuri au trudit.
Coloșii sunt umbriți de cei ce fură
Fără rușine și fără de măsură.
Dar toți suntem la fel în fața morții...
Ne ducem viața-n ură și-adormire...
Unde e oare marea fericire?!
Azi marile valori înmormântate
În scripta nopții, caută dreptate.
De-acum cu toți ne ducem viața-n moarte
Tradiție, cultură, crez și arte.
Urcăm cu greu și trudă-a vieții scară,
Prostia-i șef în era spațială.
La scară mondială se întinde
Molima ce în lanțuri ne cuprinde.
Suntem săraci la cote alarmante,
Pădurile de foc sunt sufocate
Și apele vuiesc în neputință.
Suntem bolavi în spirit și-n ființă.
Suntem săraci în cuget și-n simțiri,
Căci am uitat de marile iubiri,
De rugi și glie, de strămoși și port...
Mă tem că am uitat aproape tot.
În analfabetism ne ducem traiul
Ni-i petecit de englezisme graiul.
Puțini citesc... Și mai puțini învață,
Că nu e prea ușor să treci prin viață.
Ce stranii treceri! Doamne, ce declin!
Suntem sortiți, etern, să suferim?!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre învățătură
- poezii despre șefi
- poezii despre valoare
- poezii despre uitare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tradiții
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
La margine
Cu-ale mele doine sacre
Stau în miezul unei lacrimi
La o margine de Țară,
Nici în Țară, nici afară.
"Nu suntem săraci de-avere,
Ci săraci de mângâiere",
Nu suntem săraci de pâine
Ci de tihnă, de-al ei bine.
Fără mare, fără munte,
Doamne, dă-mi măcar o punte,
Dă-mi o punte peste ape,
Să-mi văd neamul de aproape.
"Nu suntem săraci de-avere,
Ci săraci de mângâiere ",
Nu suntem săraci de pâine
Ci de tihnă, de-al ei bine.
Tot cântând așa de vatră,
M-a lovit barbar o piatră,
Plin mi-e numele de sânge
Și n-am, Doamne, cui mă plânge.
"Nu suntem săraci de-avere,
Ci săraci de mângâiere ",
Nu suntem săraci de pâine,
Ci de tihnă, de-al ei bine.
poezie celebră de Grigore Vieru din Gazeta de Botoșani, Podul de flori de la Prut/Pro Basarabia (10 iunie 1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- citate de Grigore Vieru despre sânge
- poezii despre pâine
- citate de Grigore Vieru despre pâine
- poezii despre plâns
- citate de Grigore Vieru despre plâns
- poezii despre munți
- citate de Grigore Vieru despre munți
- poezii despre apă
- citate de Grigore Vieru despre apă
Suntem săraci
Săraci am fost și în trecut,
În lume ni s-a cam dus buhul,
Chiar dacă n-am recunoscut,
Prea mulți suntem săraci cu duhul!
epigramă de Gheorghe Cîrnu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre trecut sau epigrame despre sărăcie
Hoție
Poporul meu de patrioți
Cu șefi troglodiți și hoți,
Nu suntem slabi și nici tribali,
Oameni cuminți și verticali,
Suntem săraci peste măsură,
Prea mulți șarlatani ne fură,
Se fură în agricultură,
Se fură în mediu de cultură,
Se fură și în literatură,
Politica este sătulă,
Afaceriștii toți ne fură
Și cei de pe la Prefectură,
La Spital sau Primărie,
E o cruntă lăcomie,
Dramele poporului sunt tăioase,
Populat cu slugi libidinoase,
Toți hoții s-au alăturat
Să facă politică de stat.
pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre politică, poezii despre populație, poezii despre patriotism, poezii despre medicină, poezii despre literatură, poezii despre cultură sau poezii despre agricultură
Adaptare la un hit
Săraci noi suntem, din păcate,
Și-aleșii noștri n-au rușine,
Ne mint întruna prin palate,
Oficial... c-o ducem bine!
epigramă de Ion Grosu din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre rușine, epigrame despre palate sau epigrame despre minciună
Străini
Străini suntem la noi în țară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini și pe afară
Ca într-un cântec de baladă
Străini suntem și între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar și nostimi
Străini suntem debusolați
Pe drumul vieții pe trasee
Suntem străini și printre frați
Aicea prin Calea Lactee
Străini suntem din tată-n fiu
Căci așa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Și foarte schimbători cu firea
Străini suntem de când ne știm
Aici și-n alte universuri
Suntem străini și când iubim
În rime albe sau în versuri.
poezie de David Boia (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, citate de David Boia despre poezie, citate de David Boia despre viață, poezii despre versuri, poezii despre muzică, poezii despre iubire, citate de David Boia despre iubire, poezii despre alb sau poezii despre Calea Lactee
Doamne, ce schimbări!
Câte se-ntâmplă-n lumea asta, Doamne!
Privește și întoarce în mormânt
Toți morții plânși... copiii mor de foame...
Sunt criminali și hoți pe-acest pământ.
Privește Tu durerea! Hai și schimbă
Măcar o clipă ordinea de zi...
Răufăcătorii liniștiți se plimbă.
Pe noi neliniști noi ne vor lovi.
De-s prunci ori sunt nepoți, aceeași soartă...
Ne-așteaptă suferința să urmăm
Calvarul lui Iisus. O lume dreaptă,
Să cerem prin iubire, învățăm.
S-a instalat o altă lege, Doamne,
Suntem sub jugul diavolilor, da.
Suntem săraci în duh. Atâta foame,
În vremuri crude, ne va decima.
Ne va sorbi ocean de oseminte
În neguri de lumini fără de sens.
Ne vor muri aducerile-aminte,
Căci lumea noastră este în regres.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre schimbare, poezii despre copilărie, poezii despre suferință, poezii despre plimbare sau poezii despre ocean
Tributul
Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulți, sufletul nostru moare,
Înlocuiește viața, de artiști.
Eram săraci, săsraci suntem și-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul și minciuna
Și poate un colindător calic
Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzește trupul
De viața, mult prea grea și mult prea sumbră.
Dreptate vrem și-o viață mai bună,
Sinceritate, liniște și pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre sinceritate, poezii despre prezent sau poezii despre plată
Viii nu ne văd de nori
Ne ducem pașii printre morți,
ne rătăcim
printre morminte,
mințim
că suntem vii și-ntregi,
dar nu ne suntem viețuire,
ne amăgim că dăinuim
și ne ascundem
în cuvinte,
cuvinte care ne ucid și sufletul
și trupul
și mersu-n nemurire.
Sunt trupuri
care-și merg alături,
până la capătul de drum,
sunt oameni
care-și spun că sunt
și că trăiesc
deși sunt morți,
sunt oameni
care rătăcesc
și se-amețesc cu-al lor parfum
sunt oameni
ce se cred viori
dar și-au pierdut cântarea-n sorți.
Ne ducem pașii printre vii
dar viii
nu ne văd de nori,
prin labirintul vieții noastre
ne căutăm
cheia-n noroi,
suntem doar puncte mișcătoare
ce-și caută raza-ntre sori,
ne ducem pașii către noi,
dar
pașii curg
în lung șuvoi.
poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre nori, poezii despre minciună, poezii despre cuvinte sau poezii despre Soare
Care e rostul vieții mele?
Mă duc cu copiii în centru, unde sunt toți adunați
Și cu mine vine Paul și cu încă vreo doi frați.
Primarul vrea să ne dea de-ale gurii... cum zic unii...
Și se-ngrămădesc cu toții, mai ceva decât fac hunii.
Multă lume-i adunată și-ndată apare-un zvon
Ca primarul vrea s-anunțe o știre de la balcon:
,, Pachetele sunt puține!" spune primarul mulțimii.
Oamenii se-mping, se calcă, de parcă-i sfârșitul lumii.
Mă uit cu compătimire, când la unul când la altul,
Nu-mi explic, decât că-n spate, toți îl au pe necuratul.
Asta este viața noastră, ăștia sunt ai mei români,
Hoții ne furară pâinea, ne trateaza ca pe câini,
Am ajuns azi, plini de ură și suntem foarte săraci
La timona țării noastre, n-avem cel mai bun cârmaci.
Cei ce ne conduc azi, țara, sufletul ni l-au ucis,
Ne-au furat identitatea, nu mai avem nici un vis.
Nu ne-aude nimeni plânsul, suntem săraci și bolnavi
Pentru cei ce ne conduc, noi suntem doar niște sclavi.
Vreau să dăm mână cu mână și să dăm afară hoții,
Să fim unul lângă unul și să ne unim cu toții.
Să stârpim răufăcătorii, cei ce ne iau biruri grele,
Vreau să știu cât mai degrabă, care-i rostul vieții mele?
Nu mai suport umilința, vreau să trăiesc și eu bine,
Vreau măcar un an de zile, să fie și ei ca mine,
Să vadă cât e de greu să nu ai bani pentru pâine
Și să te gândești cu groază, iar la ziua care vine.
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (7 august 1999)
Adăugat de georgeta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre știri, poezii despre zile sau poezii despre superlative
Închisori cu ferestre spre cer
Rătăciți printre vremi
Mereu triști, obosiți
Încărcați de nevoi,
Suferințe și boli -
Suntem prinși în hățiș.
Prizonieri pe pamânt
Plini de ură și-n gând,
În vârtej ne rotim
Într-un cerc vicios.
Nu mai știm ce e jos
Nu dorim decât sus.
Suntem tot mai flamânzi
De putere și bani,
Nu mai știm de cuvânt
Am uitat ce e sfânt.
Ne ucidem părinți
Și ne vindem copii,
Pe bâtrani îi lăsăm
În azile zălog.
Nu privim către cer
Doar spre ce-i efemer
Și datori pe la bănci
Ani am pus amanet
Pentru câțiva bănuți.
Traiul nostru-i acum
O ruletă de joc
De pariuri, noroc,
Unde vieți azi jucăm.
.......................
Nu trăim ci suntem
Prizoneri de închisori
Cu ferestre spre cer.
poezie de Angelina Nădejde (20 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre tristețe, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre ruletă
Suntem
Suntem doar
tina lui Dumnezeu
suflata
cu duh,
framintata
cu apa si sudoarea lui,
modelata in semnul crucii
pe care o ducem in spate!
Suntem creatia divinului etern,
mai efemeri
ca fericirea,
mai chirciti
ca durerea!
Suntem buni si rai
in acelasi timp,
aici si acolo,
pretutindeni si nicaieri!
Suntem,
fara a fi nimic!
poezie de Mihaela Nicolau
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre fericire, poezii despre durere, poezii despre cruce sau poezii despre Dumnezeu
De ce doar banii?
De ce avem sufletul atât de rece?
Ne vindem chiar și ale noastre sentimente...
Și peste toate domnește ura,
Oamenii nu mai înțeleg arta, cultura,
Îndoctrinat, omul nu mai gândește,
Doar banul înger-diavol azi vorbește.
Nici floarea nu mai știm dacă miroase,
Durerea ne pătrunde până-n oase,
Căci am uitat de tot ce-i bucurie,
Străinilor dăm viața ca simbrie.
În suflet nu mai dăinuie iubirea,
Căci cumpărăm cu banii fericirea.
Uităm de sentimente, gust amar,
De omenie. Viața-nseamnă ban...
Trecem prin viață fără să luăm seama,
Nici vers, nici dor noi nu mai știm ce-nseamnă,
Nimeni nu vrea să mai citească o carte,
În schimb ne vindem viețile în rate...
De-acum uităm de plopii fără soț,
De versul blând și cald, melodios,
Ne prinde ura, frica și prostia,
De ce urâm cu toții poezia?
Suntem săraci în suflete... și triști,
Căci am uitat de Blaga și Brâncuși.
Prietenii devin de-acum dușmani,
Căci totul se rezumă doar la bani.
În fața Domnului avem același drum,
Cu viața noastră vom plăti de-acum
Însă cu toți avem un alt destin...
E timpul să-nvățăm să și iubim.
La Dumnezeu nu pleci cu bogăția,
Ci doar cu fapta și mărinimia.
Nimic n-o să te spele de păcat,
De Dumnezeu la fel ești judecat,
Că ești sărac, bogat, mare sau mic,
Din lumea asta n-o să iei nimic.
Chiar dacă am uitat de Eminescu,
De leagănul viorii lui Enescu,
Prin Porumbescu-și plânge simfonia,
Grânarul țării, viața, România.
Doar Dumnezeu ne hărăzește soarta
Și fiecare își va lua răsplata,
Vom plânge dacă sufletul ni-i rece,
Căci banul vine, cumpără și trece...
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre bogăție sau poezii despre vorbire
Suntem mai mulți...
suntem atât de diferiți, tu ești ca ziua, eu sunt noapte,
tu ești ca roua peste câmp, eu sunt ca luna într-o parte,
tu ești ca apa de izvor, eu sunt ca setea nesătulă,
tu ești un cer, eu sunt un nor, tu ești o floare, eu tulpină
suntem atât de-asemuiți, ca doi copaci cu frunze dese,
suntem lumini din cerul sfânt, suntem ca stelele răzlețe,
suntem petalele la flori, perechi, perechi, de câte două,
de cade una suntem goi, suntem ca lacrimi când nu plouă
suntem atât de colorați, tu o culoare, eu culoare,
una aprinsă, una azi, una uscată, una moare,
una în dungi trasate des, una cu cercuri desenată,
una cântată de poeți, una dorită, una ștearsă
suntem cu toți un furnicar, un grup compact, un stol de noapte,
suntem de mână sau hoinari, dar toți legați cu ce se poate,
suntem aici sau nicăieri, suntem tăcere, gălăgie,
suntem din cer un univers, suntem mai mulți, mai mulți de-o mie
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tăcere, poezii despre stele sau poezii despre rouă
Oamenii planetei
Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...
Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...
Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre viață, poezii despre planete, poezii despre înălțime, citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre înălțime sau citate de Adina-Cristinela Ghinescu despre moarte
* * *
sătui suntem de noi, cu toții,
de clopote la miezul nopții
de mers în van suntem sătui
dar nu suntem ai nimănui
în ce-am face puțini suntem
singuri în dublu de tandem
poezie de Elena Tibrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte sau poezii despre miezul nopții
Niciodată îndeajuns
nu suntem niciodată prea copii
ca să putem iubi
nici prea în vârstă ca să nu avem întotdeauna
ceva nou de învățat
nu suntem niciodată îndeajuns de curați
ca să îi judecăm pe ceilalți
și nici prea mizerabili încât să nu îi putem ierta
nu suntem niciodată prea săraci
pentru a ne îmbogăți cu un zâmbet
nici prea bogați pentru ca veșnicia să nu ne tenteze
nu suntem niciodată îndeajuns de credincioși
pentru a-l vedea pe Dumnezeu cu ochii sufletului
și nici prea atei pentru a ne susține convingerile false
nu suntem niciodată îndeajuns de tari
ca să putem învinge moartea
și nici prea slabi de înger pentru a putea fi fericiți
nu suntem niciodată îndeajuns de falși
ca să putem mima răceala unei pietre
și niciodată îndeajuns de sinceri
să fim transparenți!
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre vârstă sau poezii despre victorie
Strofe pentru El
Deși noi toți îi suntem frați
Și toți îl ascultăm la fel -
Noi nu-i suntem decât argați,
Căci l-am ales stăpân pe El!...
Dar Eu, cum nu-i pot fi argat -
Deși noi toți suntem la fel -
De șorțul alb m-am dezbrăcat
Și n-am mai ascultat de El...
Dar azi, când simt că se cuvine
Ca toți să-l ascultăm la fel -
Deși m-ascult numai pe mine,
Eu nu m-ascult decât prin El!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața românească, nr. 6 (iunie 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ion Minulescu despre prezent, citate de Ion Minulescu despre poezie, poezii despre nuditate sau citate de Ion Minulescu despre alb
Sentimentul tonifiant al solidarității (cercetări recente arată că 90% din români sunt prea săraci pentru a avea un trai decent)
Așezat de oficine
Printre cei flămânzi, desculți,
Îmi repet în gând: ce bine
Că suntem așa de mulți!
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre solidaritate, epigrame despre gânduri, epigrame despre cercetare sau epigrame despre România
Cugetare
Parcă alergăm prea mult
N-avem timp să mai zâmbim
Suntem prinși într-un tumult
Și trăim ca să muncim.
Lăcomia ne e mare
Astăzi banul este zeu
Și-n a noastră îngâmfare
Am uitat de Dumnezeu.
Nu ne pasă de natură,
Că suntem stăpânii ei
Facem multă tevatură,
Ne dăm mari fără temei.
Și poate vedea oricine
Cât suntem noi de făloși:
Cimitirele sunt pline
Doar de oameni valoroși.
poezie de Octavian Cocoș (6 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre natură sau poezii despre muncă
Al tău cuvânt
Al tău cuvânt mi-e rugăciune
și sticla pietrelor mi-e zarea,
în mine atingeri au un nume
și șoaptele îmi sunt visarea.
Sunt om, am creștetul cuvânt,
sau pom la margine de crâng,
pesemne sunt chiar și pământ,
stau și mă întreb, pe cine plâng?
Sunt om, tu șoapta mea visare,
necunoscutul țărm, ți-e vina,
ascultă-l, poate fi chemare,
din el te plouă azi, lumina!
Nu suntem jertfe, rit carnal,
nici rugi în ceruri plutitoare,
dar ne iubim, etern, fatal,
la flacăra de lumânare.
Suntem și timp, suntem cuvinte,
suntem și zi, suntem și noapte,
visări din taina cea fierbinte,
cu îngeri ce-au căzut în șoapte.
poezie de Auurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre vinovăție