Efigiile unei toamne din copilărie
Mi-amintesc clar croncănitul,
croncănitul acela...
primul stol de gâște migratoare
și prima melancolie iremediabilă,
că doar eu rămân acasă.
Foșnet de frunze uscate, rigidizate,
vântuite pe-o străduță cu felinare uzate,
cu abajururi mobile și scârțâitoare,
provocatoare de umbre ciudate,
de crengi prelungite intrând
prin geamurile pensionarilor.
Vântul trântește ritmic o poartă metalică.
Geamuri cu lumini de opaiț.
Mieunatul unei pisici scoase din casă.
O bătrână curioasă ferește încet perdeaua.
Vântul țâfnos lovește, cu frunze în culori nomade.
Un cor de câini latră pe tonalități ciudate,
obsedați de sunetul unei ambulanțe.
Noaptea prea devreme venită
amestecă întuneric,
în fumul din coșuri.
Îmi vine să râd, rușinat de tot ce se-ntâmplă.
Eu nu cred că toamna e adevărată!?
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre pisici
- poezii despre câini
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre sunet
- poezii despre râs
- poezii despre rușine
- poezii despre ritm
Citate similare
În toamna aceasta se-ntâmplă ceva
În toamna aceasta se-ntâmplă ceva
Ce nu s-a-ntâmplat pân-acum niciodată,
Căldura amiezii, bizară, ciudată,
Inspiră o teamă de ce va urma.
Ceva-i strecurat în văzduhuri și-n umbre,
O doză de straniu e-n melancolie,
În frunze e, totuși, din nou, poezie,
Dar strofele ies dureroase și sumbre.
Doar noaptea aduce-a octombrie-n fine
Și frigul din casă mă pune pe jar,
Mă face să tremur și-n somn să tresar...
Sau poate doar faptul că nu ești cu mine.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre somn
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre melancolie
- poezii despre frunze
- poezii despre frică
- poezii despre durere
În toamna aceasta se-ntâmplă ceva
În toamna aceasta se-ntâmplă ceva
Ce nu s-a-ntâmplat pân-acum niciodată,
Căldura amiezii, bizară, ciudată,
Inspiră o teamă de ce va urma.
Ceva-i strecurat în văzduhuri și-n umbre,
O doză de straniu e-n melancolie,
În frunze e, totuși, din nou, poezie,
Dar strofele ies dureroase și sumbre.
Doar noaptea aduce-a octombrie-n fine
Și frigul din casă mă pune pe jar,
Mă face să tremur și-n somn să tresar...
Sau poate doar faptul că nu ești cu mine.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna sufletului
E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...
Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....
Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...
E toamnă... iar vântul tot bate....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre visare, poezii despre gânduri, poezii despre fum sau poezii despre fier
Replică la poezia "În toamna aceasta se-ntâmplă ceva" de Petru Ioan Gârda
În toamna aceasta se-ntâmplă ceva,
Ce s-a întâmplat și acum o vecie;
Arar, ține vara și-o toamna în ea,
Mușcându-i din frunze și melancolie.
Și ne mai mințim, deși frunzele cad,
(Foșnește tăcerea prin sevele-albastre).
Că nopțile-s scurte și zile nu scad
Și că-i încă vară-n poemele noastre.
Și totuși mi-e frig și să tremur îmi vine,
Când, plânge-un amurg peste visele mele
Și, poate, doar faptul că nu ești cu mine,
Îmi biciuie vara și-o ține-n atele...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre timp sau poezii despre minciună
Întuneric în succes
Întuneric, înorat, o calmă noapte,
Nori luminați, arată ziua de departe,
Sunt plini de lumină, nu sunt goi,
La ei este soare, dar nu și la noi.
Drum de stele și becuri le zăresc,
Nu am cum vreodată să le deosebesc,
Sunt doar buline ce zac, luminate feeric,
Blajine și dulci, într-un misterios întuneric.
Și copacii fără frunze îmi sunt prieteni,
Uitații tei și părăsiții mesteceni,
Sunt doar tulpină uscată și lungi crengi,
Tăcute de fel, dar cu care te înțelegi.
Este surd totul, ca dup-o dinamită,
Ce liniște este într-o lume adormită,
Vântul mă lovește tăios ca realitate,
Neștiutor și firav la fel ca libertatea.
Și crengi cu umbre dansează jucăușe,
Stele și luna țin cerul sub cătușe,
Eu un simplu intrus, într-o lume de noapte,
Un corp ce cară doar vise abandonate.
Mă regăsesc aici în întuneric ca acasă,
Pustiu și rece, doar umbrele mă apasă,
Este doar noapte și doar singurătate,
Presărat cu întuneric, ca un eșec în spate.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tei, poezii despre succes sau poezii despre stele
Câinii latră, vântul duce...
Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.
Zvon de clopot se răsfață...
Cui i-se cioplește cruce?
Cin' s-a petrecut din viață?
Câinii latră vântul duce.
Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Ațâțați de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.
Vălul nopții-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de știre
Câinii latră, vântul duce.
Gânduri rele, întunecate
Inima vin s-o usuce
Se-aud plânsete-nfundate -
Câinii latră, vântul duce.
Viața, moartea se-ntretaie
Printre noi, făpturi năuce
Și de-un veac, de-o veșnicie
Câini latră, vântul duce.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre știri, poezii despre seară, poezii despre răsfăț sau poezii despre moarte
Clipele (autumnală)
În mine cade toamna cu frunze ruginite,
Mă invadează păsări lipsite de culoare,
Un cântec moare-n suflet cu plânsul tremurat
S-a-mbolnăvit pădurea de-atâta așteptare.
Se-nvolburează vântul pe valea dintre ani
Și în păduri miroase a frunze împușcate,
Secundele - jivine se-ascund printre copaci,
Să nu fie găsite, să nu fie vânate.
Ca pe-o cămașă aspră îmbrac singurătatea,
Cu chingile de gânduri leg timpul care trece,
Închid cu-nfrigurare secundele în casă
Să nu se risipească prin vântul toamnei, rece.
Ce sadică plăcere au clipele hoinare (!),
Prin fiece perete în lume evadează
Afară-n vânt sălbatic, doar caii înspumați
Îmi mușcă din clepsidra ce mi se-mpuținează.
poezie de Mariana Dobrin
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre văi, poezii despre vânătoare, poezii despre singurătate sau poezii despre secunde
La popota cu frunze
Împart frunze...
Frunze de copaci uscate și verzi
Le împart în mod egal
La unii una
la alții...
Nu mă consider un bun
împărțitor de frunze
uscate sau verzi
transpir când văd frunze
și amețesc la atingerea lor
tocmai din acest motiv
scap de ele la primii copaci
și apoi fug acasă
unde scriu despre frunze
uscate sau verzi
cuvinte
câte verzi și uscate.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre căderea frunzelor, poezii despre cuvinte, poezii despre copaci sau poezii despre acasă
Clipele (autumnală)
În mine cade toamna cu frunze ruginite,
Mă invadează păsări lipsite de culoare,
Un cântec moare-n suflet cu doruri pe-amurgite,
S-a-mbolnăvit pădurea de-atâta așteptare.
Se-nvolburează vântul pe valea dintre ani
Și în păduri miroase a frunze împușcate,
Secundele jivine se-ascund printre platani
Să nu fie găsite, să nu fie vânate.
Îmbrac singurătatea ca pe-o cămașă groasă,
Cu chingile de gânduri leg timpul care trece,
Închid cu-nfrigurare secundele în casă
Să nu se răspândească prin vântul toamnei, rece.
Ce sadică plăcere au clipele hoinare (!),
Prin fiice perete în lume evadează
Afară-n vânt sălbatec doar cai fără zăbale
Îmi mușcă din clepsidra ce mi se-mpuținează.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze decadente
Frunze frumoase, frunze decadente,
Semănați tot mai mult cu oamenii,
Toamna.
Atât de frumoase, atât de uscate...
Atât de concrete, de mohorâte, de singure,
Bântuiți toamna cu zgomote incerte.
Frunze care nu suportă iminența,
Frunze rebele, frunze imorale, frunze ipocrite,
Frunze abandonate,
Semănați prea mult cu oamenii,
Toamna.
Frunze nătângi, frunze vremelnice, frunze nebune,
Vă împreunați, vă despărțiți,
Vă agățați cu disperare de un frunziș,
De o acuarelă, de un fior,
De gardul bisericii,
De crengi, de înalta societate,
De o epocă desuetă,
Care nu vrea să vă mai vadă!
Vă îmbătrâniți unele pe altele,
Vă ofiliți unele pe altele,
Vă înmormântați unele pe altele
În noroaiele de la marginea orașului,
De la marginea societății,
În mocirla ternă a culorilor politice,
În bălăriile ideologiilor nedeslușite
De la periferia istoriei,
În groapa comună de pe marginea drumului.
Vă zvârcoliți în pustiul vântului
Care oricum aduce cu înfiorare iarna,
Vă hăituiți într-un haos din ce în ce mai concret,
În goana nebună spre o voluptate efemeră.
Frunze frumoase, frunze decadente,
Semănați tot mai mult cu oamenii,
Dintr-un peisaj impresionist, mult prea întârziat.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trepte sociale, poezii despre senzualitate, poezii despre religie, poezii despre politică, poezii despre peisaje, poezii despre oraș sau poezii despre istorie
Amiaza pietrei
E ora
înființării întunericului
privirii divergente
prăsiți-vă!
Nu.
E pariul asinilor
amiaza pietrei uscate
pulberii ciudate
aerului demoralizant
Apele vin din trei părți:
din munți, din zăgazurile sparte și din cer
zuruie ce diamant
lichid?
șuierând metalic
vântul deplasa frunze
și inventariază vid
extaze ce pier
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pariuri, poezii despre ore, poezii despre munți sau poezii despre diamante
La pas cu toamna
Bate vânt rece de toamnă
Gândurile mă apasă
Rămas bun frumoasă doamnă
Astăzi voi pleca de-acasă
Bate vântul printre crengi
Frunzele foșnesc de dor
Draga mea să nu mai plângi
Îmi va fi mult mai ușor...
Două sărutări pe buze
Cu arome de migdale
Și prin foșnetul de frunze
Pașii mei se pierd agale...
Mă lovesc ușor de-o cracă
Pe aleea cu mulți tei
Toamna asta ne dezbracă
Și pe mine și pe ei...
Tu rămâi seacă pe scară
Ei rămân la fel de goi
Ne vedem la primăvară
Frunze noi... săruturi noi...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre primăvară, poezii despre prezent sau poezii despre plâns
Copacul frunzelor călătoare
Privești copacii tineri dimprejur,
cu frunze verzi ce-n vântul serii cântă,
sub cerul ce se schimbă din azur
în roșul de apus ce te-nspăimântă.
E prea mult foc: în cer, în frunze moarte,
iar toamna care vine nu așteaptă
ca visul frunzelor să te mai poarte
spre încântări divine înc-o treaptă.
Îți lași privirile să curgă-alene
pe ape reci, cu visul tău plutind
în frunze călătoare prin ravene
din amintirea verii răsărind.
Sunt încă verzi pe unde cristaline
ce le adună-n timpul care vine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară sau poezii despre tinerețe
Diferența dintre originalul unei poezii geniale și o traducere proastă a ei este ca cea dintre trilurile unei privighetori și croncănitul unei ciori.
aforism de George Budoi din Traduceri și traducători (1 iunie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre ciori, aforisme despre traducere, aforisme despre prostie, aforisme despre privighetori, aforisme despre poezie sau aforisme despre genialitate
Nervi de toamnă
E toamnă, e foșnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Și-i frig, și burează.
Amanții, mai bolnavi, mai triști,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veșnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,
Și-amanții profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Și-i frig, și burează.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre boală sau poezii despre amant
Aleargă toamna prin livezi
Cu voalul împletit din brumă
Aleargă toamna prin livezi,
Strivind, în treacăt, frunze verzi,
Sub un călcâi ce le sugrumă.
S-a abătut mult prea devreme,
Trăgând de trenele-i gălbui;
Mi-ntinde coșuri cu gutui,
Pe-al ei covor de crizanteme.
Îmi mai aduce-ntr-o desagă
Și-n poală, struguri rubinii
Culeși în drum, trecând prin vii,
Ce i-au împrumutat din vlagă.
Gătită-n strai de sărbatoare,
Privea cu ochi străini și goi
Grădini, ponoare și-un zăvoi,
Știindu-și starea schimbătoare.
Chemă și vântul fără milă,
Vreo câțiva nori cu chip de plumb
Și ploaia fără niciun bumb
La strâmta-i bluză de dalilă.
Suspină cerul, plâng și merii,
Curg lacrimi pe obraji de glii,
Până ce glas de ciocârlii,
Vesti-vor boarea primăverii.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre struguri, poezii despre plumb sau poezii despre nori
La ușa copacilor
așteaptă-mă toamna
dacă totuși mă cauți
bate ușor
în umbra unui castan
nu sunt acasă
dar s-ar putea să-ți
răspundă liniștea unei frunze
o vioară
sau poate chiar
respirarea mea
am plecat cu bezna pădurii
să mai găsesc
niște duhuri prin iarbă
și
licori târzii de izvoare
te rog doar
bate foarte încet
la ușa copacilor
să nu-mi trezești inima
sau prea devreme
răcoarea
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară sau poezii despre inimă
Noapte de Brumar
Pășeai felin pe sub lumini de lampadare,
Prin noaptea rece și cețoasă de Brumar,
De dragul tău înțepenea și timpu-n secundare,
Extaziat, privindu-ți mersul lin pe trotuar.
În calea ta se împrăștiau pâlpâitoare,
Lumini ce se scurgeau din felinare nalte,
Covor de aur îți așternea toamna la picioare,
Iar vântul te-a cuprins, ca-n brațe să te salte.
În preajma ta se răvășeau castanii,
Plouând în jurul tău culori de toamnă,
Și-n zambetu-ți suav se ofileau titanii,
Topindu-se-n noblețea ta de doamnă.
poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre feline, poezii despre culori sau poezii despre aur
File de jurnal
Octombrie
Ca un cânt bizar de harfă, vântu-și țese rapsodia.
Din ce parte,
Din vâltoarea zării albe vine vântul, -
Parcă ar voi de-odată să îmbete tot pământul,
Să seducă universul,
Să robească veșnicia...?
Zbor îngălbenite frunze pe întinderea pustie
Și se pierd adânc în noaptea cu nuanțe de rugină,
Vântu-și tremură cântarea ca un tril de mandolină
Și apoi îmbracă toată firea
În melancolie.
Toamna.
Desfrunzit, castanul plânge-n noaptea fără stele,
Ca muribundele ecouri pe uitatele vioare;
Și privindu-l cum se pleacă,
Cum se-ndoaie,
Mi se pare
Că mă văd pe mine-n fața... proprietăresei mele.
poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre seducție, poezii despre muzică sau poezii despre galben
Mai Septembrie ca oricând
Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.
Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.
Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.
Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.
Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre uitare