Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Clipele (autumnală)

În mine cade toamna cu frunze ruginite,
Mă invadează păsări lipsite de culoare,
Un cântec moare-n suflet cu plânsul tremurat –
S-a-mbolnăvit pădurea de-atâta așteptare.

Se-nvolburează vântul pe valea dintre ani
Și în păduri miroase a frunze împușcate,
Secundele - jivine se-ascund printre copaci,
Să nu fie găsite, să nu fie vânate.

Ca pe-o cămașă aspră îmbrac singurătatea,
Cu chingile de gânduri leg timpul care trece,
Închid cu-nfrigurare secundele în casă
Să nu se risipească prin vântul toamnei, rece.

Ce sadică plăcere au clipele hoinare (!),
Prin fiece perete în lume evadeaz㠖
Afară-n vânt sălbatic, doar caii înspumați
Îmi mușcă din clepsidra ce mi se-mpuținează.

poezie de
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Clipele (autumnală)

În mine cade toamna cu frunze ruginite,
Mă invadează păsări lipsite de culoare,
Un cântec moare-n suflet cu doruri pe-amurgite,
S-a-mbolnăvit pădurea de-atâta așteptare.

Se-nvolburează vântul pe valea dintre ani
Și în păduri miroase a frunze împușcate,
Secundele – jivine se-ascund printre platani
Să nu fie găsite, să nu fie vânate.

Îmbrac singurătatea ca pe-o cămașă groasă,
Cu chingile de gânduri leg timpul care trece,
Închid cu-nfrigurare secundele în casă
Să nu se răspândească prin vântul toamnei, rece.

Ce sadică plăcere au clipele hoinare (!),
Prin fiice perete în lume evadează
Afară-n vânt sălbatec doar cai fără zăbale
Îmi mușcă din clepsidra ce mi se-mpuținează.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rătăcire

Rătăcesc pe străzi pustii,
Printre frunze arămii
Caut sufletulu-i pace,
Dar toamna vrea -l îmbrace
Cu vântul ei pustiu și rece
Prin golul din suflet trece..
Ochii mi-i umple de lacrimi,
Că viața mi-e plină de patimi.

poezie de (20 noiembrie 2014)
Adăugat de Serban AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când toamna o să vină cu frunze ruginite...

Când toamna o să vină cu frunze ruginite,
Ce-n stoluri au să cadă pe-al morii eleșteu,
Când vântul o să bată prin porțile-nvechite
Și-acolo unde roata se-nvârtea mereu,

Am m-așez aproape de zidul cel batrân
Cu iederă, sub care se spulberă nisipul,
Și-acolo cu privirea pierdută-o să rămân,
Când soarelui și mie ni se va stinge chipul.

poezie clasică de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ioan I. Ciorănescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aurora Luchian

S-agită vântul

Se tânguie în veștejeală
Amurgul, vântul prin păduri,
Și sfâșie la nimereală
Crenguțe vii și uscături.


Se răsucește și aleargă,
Și fură așternut de sol,
Și toamna-și pune pe o targă
Un pui de deal, ce-a rămas gol.


El a strigat în dezgolire,
Prin ploi iscate din senin...
Rămas confuz în răscolire,
Așteaptă-n vers îI alin.


Livada murmură balade,
Și-și leagănă cu patos, dor,
Și pomi, și frunze în rulade,
Ce s-au unit și triste, mor...


S-agită vântul și-n țărână,
Pe sub rever de cer mâhnit,
Și-un gard bătrân, căzut pe-o rână,
A plâns un timp... acu-i tihnit.


Pe-o lacrimă, în toamna mea,
Un vânt în frământări, jelea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Miroase a iarnă rece

Afară miroase a iarnă rece.
Plecat-au cocorii demult către zări,
Se simte zăpada prin aer cum trece,
Covor de petale se-așterne-n cărări.

Afară miroase a rece și fum
Și păsări prin ramuri se strâng zgribulite.
Aleargă un câine grăbit peste drum,
Frunze se cern, de frig pălite.

Miroase a iarnă iarăși afară
Și ramul golaș a încremenit.
Miroase a zăpada ce va cadă
Din cerul alb, de nori podidit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La pas cu toamna

Bate vânt rece de toamnă
Gândurile mă apasă
Rămas bun frumoasă doamnă
Astăzi voi pleca de-acasă

Bate vântul printre crengi
Frunzele foșnesc de dor
Draga mea să nu mai plângi
Îmi va fi mult mai ușor...

Două sărutări pe buze
Cu arome de migdale
Și prin foșnetul de frunze
Pașii mei se pierd agale...

lovesc ușor de-o cracă
Pe aleea cu mulți tei
Toamna asta ne dezbracă
Și pe mine și pe ei...

Tu rămâi seacă pe scară
Ei rămân la fel de goi
Ne vedem la primăvară
Frunze noi... săruturi noi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

E toamnă-n mine

E toamnă-n mine și de toamnă plâng
Păsări și frunze,-n drumul spre amurg...
Tresar în mine vânturi reci... și ploi.
învelesc cu plans copacii goi...

Clepsidra iarăși timpul și-a oprit,
Sobor de frunze cade la fereastră,
Prelungă noapte-n mine s-a ivit
Iar eu pierdut-am drumul către casă.

Foșnesc sub tălpi, cu noi, la unison,
Frunze și pași. Cărarea-nsângerată,
Adăpostește gândul unui om...
Un vis uitat sub trupul greu, de piatră.

poezie de din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Ochi în ochi cu toamna

Măsor clipele cu frunze

măsor clipele cu nori

tainele nu sunt ascunse

doar cu frunze le cobori

Măsor clipele cu nori

măsor clipele cu mine

am greșit de-atâtea ori

și iertarea nu mai vine

Măsor clipele cu mine

tainele nu sunt ascunse

strălucesc printre ruine

măsor clipele cu frunze

Măsor clipele cu nori

suflete doar tu nu mori

poezie de din Cez(e)isme II (27 octombrie 2022)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Maria Ciobotariu

Sacru legământ

regăsesc,
în toamna cu cer violet
când frunze liniștite cad
și cocorii se adună-n stoluri
pădurea pare o umbră a cerului
desprinsă din basm
prin care vântul călătorește
prin file de vreme
un amestec de culoare și pace
se așează-n suflet
leagăn de vis și mângâieri,
fărâme de iubire izvorăsc
și țes o minune
între soare și pământ
un sacru legământ
clipa coboară, se risipește
pe aleea cu parfum
de crizanteme.

poezie de (2017)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna mea

TOAMNA MEA

Ascult vântul toamnei, ce-mi bate la ușă,
Prin anotimpul ce ce adoarme-n amurg.
Din frunze croșetez gândului, mănușă,
Când lacrimile ploii în suflet se scurg.

Se cerne tristețea-mi ca ploaia-n furtună,
De mila frunzei bătută și brumată.
Doar vântul îi cântă pe-a ramului strună,
Prohod de adio, din viața curmată.

Presimt că toamna mi-aduce gongul morții,
Când sufletul se scurge într-un vis profund
Și nu regăsesc drumul vieții și-al sorții,
În primăveri mai cultiv gândul fecund.

Bruma și frigul îmi îngheață privirea
Și-adeseori rămâne ideea-n condei.
Iar timpul pecetluiește amintirea
Pe papirus legat cu firul legendei.

Maria Filipoiu

poezie de
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Cuprins în iubire

Mă mușcă toamna de rotule,
În pânza vieții pierd culoare,
Timpul, în guși puțin sătule,
Caută-n măduvă mâncare.

Pe șevaletul prins de suflet
Pictez lumini din ochii tăi,
Vertebrele trosnesc în urlet,
De spaimă latră câinii răi.

Plânge pe-o lacrimă de ceară
Luceafărul din frunze moarte,
Un licurici în spate cară
Steluțele de brumă coapte.

Mă mușcă vulpea de privire,
De rima caldă, în cădere,
Domnul amestecă-n iubire
Parfumul toamnei efemere.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Toamna pe perete

Cade toamna pe perete
Cade toamna azi pe mână
În picaj ca un egrete
Crengile doar să rămână

Vine toamna în izvor
Vine toamna peste ape
Și ne prinde c-un fior
Și cu frunze în ochi sapă

Totul a îngălbenit
Chiar și mersul deoparte
Umblă iată încâlcit
Dor de vară ne poarte

Și pădurile s-au copt
Și de umbre și de pași
Acum sunt ca un compot
Mai pe jos să nu te lași

Bate vântul crengile
Frunzele doar au plecat
umple izvoarele
Vara ce ne-au stâmpărat

Astăzi iată cum sunt lipsă
Pomii și copacii-s goi
Căci viața în eclipsă
A primit un iz de ploi

poezie de (3 noiembrie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Mens tua

Îmi calc piatra în picioare
să o îmbrac în loc de cămașă
și presar smirnă pe cruci
cu pomană
leg izvoarele de câmp
dude calde-n piept strivite
fug de frunzele în fașă
plâng în dodii
stele-n cui
nepomenite
îmi bag mâna în pământ
buzunar cu dos de floare
bate vântul
și prin vânt
pietre-n dodii ling picioare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Gigea-Gorun

Covor de frunze ruginite

Sfios, călcam pe frunze ruginite,
Ce este-al toamnei nesfârșit covor,
Trăiam în melancolicul decor,
Un timp ascuns în gânduri regăsite.

Se scurge vremea încet, pe nesimțite,
Iar clipele dansează-amețitor,
Că noi simțim al toamnei drag fior
În inimile noastre răscolite.

Ca doi copii ne ținem azi de mână
La fel cum am făcut și-n alte dăți,
Ești vraja reîntâlnirii și stăpână

Ce-alungi neliniști și singurătăți.
Un murmur de izvor dintr-o fântână,
Cu setea de dorințe, când mi te-arăți!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărutul toamnei

îmbrățișează toamna cu negurile ei,
Și rece îmi așterne sărutul ei pe frunte,
Cu ramuri desfrunzite pe vechile alei,
mângâie încet prin tâmplele cărunte.

Și șoapte la ureche, cu buzele de vânt,
Îmi rostește prin frunzele îngălbenite,
Din fiecare freamăt, din fiece cuvânt,
Tâlcuri încerc -i prind cu mâinile pripite.

Parfumul ei de brumă și de crizanteme,
Își face cuib în mine și mă ispitește,
E vreme de iubire și-i vreme de poeme,
Sărutul toamnei mă inspiră și mă liniștește.

poezie de din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă mohorâtă

E atât de mohorată toamna asta fără tine,
Încât și verdele în frunze sângeriu se stinge,
Pe aripe de vânt plutesc acum destine,
Iar prin clepsidre triste, dorul se prelinge.

Măsor de-acuma timpul în frunzele căzute,
Și-n gânduri ce gonesc necontenit spre tine,
Îți spun adio, ceasornic cu ore și minute,
Măsor de-acuma timpul cu frunze și suspine.

Plouă cu amintiri pe poteci triste, rătăcite,
Peste singurătatea-mi desfrunzită și adesea pală,
Îmi picură pe suflet cu frunze seci, zbârcite,
Ce cad rostogolindu-se pe-a timpului spirală.

poezie de din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Doliu de toamnă

E doliu în noapte și-n golul privirii
Și plânge-n adâncuri și astrul Luminii.
Miroase a toamnă, cad frunze de ploi
În gânduri, în suflet, ades peste noi.

Miroase a rânced, a nuci și-a sarmale,
Miroase a ploaie în gânduri... și doare
Sub pleoapele-n neguri ascunsa durere,
Când vântul zvâcnește, în lanțuri, spre stele.

Cărări de tăcere, sub stropi sidefii,
Își plimbă sub ramuri, etern simfonii.
Se-nvârte umbrela în cercuri de vis
E doliu în noapte... lumina s-a stins.

Mai trec tufănele pe strada de jar...
Sculptată în răni de uitat chihlimbar,
Rămâne-n memorii, în numele meu
Și toamna aceasta zăcând pe traseu.

Cuptorul și pâinea făcând juământ,
Sub crucea plecată de-al toamnei cuvânt,
Rămân plecăciune în nopțile reci...
Miroase a pâine pe-a toamnei poteci...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Misiune

Stol de păsări călătoare a plecat de mult spre sud,
Frunze arămii și roșii cad în roiuri pe pământ,
Spulberând a lor covor vântul năzdrăvan le zboară
Ca într-un joc fără sfârșit, rotocoale ma înconjoară.

Parcă ieri zâmbeai prin lanuri, soare blând și liniștit!
Iar acum te ascunzi de mine, spune-mi cu ce ți-am greșit?
Ești isteț și ții la glume! norii i-ai lăsat un pic
Peste lume sa se adune, ne sperii din nimic!?

te arăți după o vreme, amintindu-ne de tine,
Însă uiți că noi trăim și prin ploaia care vine!
Și prin frigul ce se arată vrând pară fioros!
Tu nu știi că toamna este anotimpul meu frumos?

Lasă-ți mantia aștearnă mozaicuri pe pământ,
Să-mi fac drum până la tine prin frunzișuri cu descânt,
Cu un ghioc de frunze veștezi -ți ghicesc în viitor,
Într-un templu mitologic, în pădurea zimbrilor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Efigiile unei toamne din copilărie

Mi-amintesc clar croncănitul,
croncănitul acela...
primul stol de gâște migratoare
și prima melancolie iremediabilă,
doar eu rămân acasă.
Foșnet de frunze uscate, rigidizate,
vântuite pe-o străduță cu felinare uzate,
cu abajururi mobile și scârțâitoare,
provocatoare de umbre ciudate,
de crengi prelungite intrând
prin geamurile pensionarilor.
Vântul trântește ritmic o poartă metalică.
Geamuri cu lumini de opaiț.
Mieunatul unei pisici scoase din casă.
O bătrână curioasă ferește încet perdeaua.
Vântul țâfnos lovește, cu frunze în culori nomade.
Un cor de câini latră pe tonalități ciudate,
obsedați de sunetul unei ambulanțe.
Noaptea prea devreme venită
amestecă întuneric,
în fumul din coșuri.
Îmi vine râd, rușinat de tot ce se-ntâmplă.
Eu nu cred că toamna e adevărată!?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ani(vers)are

iarăși demonul toamnei,
printre frunze de foc
îmi adaugă anii
îmi știrbește noroc
mă întreb pentru cine
fie ploi, fie vânt
fie rău, fie bine
mai exist pe pământ?!

am venit prea devreme
deși cred că târziu
cu-adevăr în poeme
ce nici singur nu-l știu
am venit dintr-o lume
ce-și trimite-n solii
nu doar bulgării humei
ci și suflete vii...

am venit într-o toamnă
cu rafale de vânt
ce culcau printre poame
meteori la pământ
am venit pentru tine
am venit pentru ea
pentru raza din mâine,
pentru neaua din stea

am venit prea târziu
deși cred - prea devreme
ca pot mai fiu
genial în poeme
orișice eu v-aș spune
vouă, celor din glastre
mult prea mulți mor legume
prea puțini flori albastre...

poezie de (22 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook