Gânduri
Gândurile-mi, ostenite de atâta poezie,
Lacrimi nu mai vor să curgă, că izvoarele-s secate,
Rimele sunt derutate de a lumii erezie,
Inima-mi cere degrabă doruri să le fac uitate.
Cer, Pământ, Lună și Soare vor vacanță de la slove,
Marea vrea să spargă valuri făr-a fi interpretată,
Fluturii fug să se-ascundă în hățișuri de mangrove,
Tinerețea nu vrea s-afle nicicând că "a fost odată"...
Iau vacanță, ies la aer, evadez din poezie,
Spiritul încătușat nu mai poate să îndure
Frenezie, frământare, neliniște, fantezie,
Ireal plin de angoase, ce vor viața să îmi fure.
Mă extrag, fără regrete, dintr-o-afacere falită,
Ce am scris, am scris pe bune, fără nicio fraudare,
Nu m-am căciulit vreodată, nefiind vreo ipocrită,
Pot privi pe-oricine-n suflet, fără nicio apăsare.
Combinații nesfârșite, permutări de mii cuvinte,
De brigada antidoping ar trebui confiscate.
Poate-așa, poeții lumii ar lua-n sfârșit aminte
Să-ndrăznească să trăiască printre-așa-zise păcate.
Gândurile-mi, ostenite de atâta poezie,
Cer concediu de la stele, nedorind nicio simbrie.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre viață
- poezii despre vacanță
- poezii despre uitare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
Citate similare
Vis de anul nou...
Mii de stele căzătoare
Văd pe cer, se văd în zare,
Pentru inimi noi vrăjite
Cu case împodobite
Ca lumea să le privească
Și apoi să ne zâmbească,
Noaptea-n negură se pierd,
Pentru anul nou ce vine, eu cred.
Atunci milioane de cuvinte
Se vor rătăci în minte,
Cu urări dulci de iubire
Că mergem spre fericire.
Printre lacrimi se așterne,
Sper, iubiri din nou eterne,
Un an nou fară despărțiri,
Spre bune gânduri fără rătăciri.
Mii de vise nesfârșite,
Calde, frumoase sau triste.
Și aș vrea anul să fie
Dulce ca o poezie.
poezie de Eugenia Calancea (28 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre urări
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Șah la poezie
Între șah și poezie
nu există dușmănie
doar o râcă amicală
fără box, fără poceală!
Iar poetul e-un șahist
când mai vesel, când mai trist
care duce muza-n pat
și din vorbe-o face mat!
Unii spun și alții zic
că nici șahul nu-i nimic
e un drog de bună seamă
fără tată, fără mamă;
între șah și poezie
nu e nicio dușmănie!
poezie de Anton Stanciu (2009)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre șah, poezii despre tată, poezii despre prietenie, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre mamă, poezii despre existență sau poezii despre dușmănie
O poezie
O poezie e un cânt al iubirii
Un vis, o speranță, un dor
O taină a desăvârșirii
Talentului de creator.
O poezie e lacrimă-n cer
E rugăciune și sfântă chemare
Prin lume un vechi mesager
Miracol și rază de soare.
O poezie e serviciu divin
Un necontenit legământ
E liturghie și stih și suspin
Adus din înalt pe pământ.
O poezie e-o ușă spre Rai
Magie, mister, gingășie
Binecuvântat, dulce grai,
Legendă și duioșie.
O poezie e filă de viață
În suflet o desfătare
O lecție care se-nvață
Minune și încântare.
O poezie e vioară din aur
Un sonet, un palid mister
O formă suavă-ntr-un abur
Putere ascunsă-n eter.
Lumini în vremuri cumplite,
Scânteieri, dar și fantezie
Emoții ascunse-n cuvinte
Toate astea-s o poezie.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre înălțime, poezii despre vioară, poezii despre versuri, poezii despre talent sau lecții de engleză
Dansând în noapte...
Nu pot să dorm, am pe balcon un greier,
ce cântă, toată noaptea, la vioară,
cu cântul lui eu viața o cutreier
și gândurile-mi zburdă pe afară...
Strâng gândurile, vreau să le țin bine,
dar unul scapă și-n trecut se duce,
nu vrea să stea alăturea de mine
și nicidecum nu vrea ca să se culce...
Ies pe balcon în noaptea asta clară,
o Lună plină sus pe cer tronează
și-n briza răcoroasă de sfârșit de vară,
fără să vreau, picioarele dansează...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre trecut, poezii despre somn, poezii despre picioare sau poezii despre muzică
Ecouri de singurătate - V
Se-nchid lăcate și sună
Cătușele însângerate;
Tăcerile-n lacrimi se adună
De-atâta singurătate!
Se-nchid gratii reci de oțel
În gratii de rană vie;
Martire voci ard crude-n mister...
Însingurat e orbu-n propria-i poezie!
Se-nchid lumini și umbre
Și ochii într-o lacrimă trecută;
Mă surp... prin mine o să umble
Atâtea boli; și, viața fără luptă!
Aș vrea să evadez!... dar unde?
În mine, vai, nu mai am loc!...
Strig în pustiu (pustiul se ascunde
În patimi oarbe, în răzmeriță și în foc)!
Aș vrea să evadez de peste tot!
Aș vrea să mă prind doar de-un fir de viață!...
Dar prea multe gratii eu încă suport
Și lumea vai, nu-mi mai dă nicio speranță?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cătușe, poezii despre voce, poezii despre sânge, poezii despre singurătate, poezii despre ochi, poezii despre medicină sau poezii despre lumină
Așa am păcălit moartea
în tot ceea ce am scris nu știu dacă
am scris cartea cărților
știu doar că
am scris adevărata poezie a lumii
o lume fără pretenții cu doar
câteva provizii
pentru atunci când moartea
mă va privi pe geam
în lumea aceasta
greu de definit
dimineața
la amiază și seara
fără ca cineva să se așeze
la masă cu mine
mă hrănesc cu aceleași cuvinte
cu firimiturile căzute
îmi hrănesc singurătățile
timp în care
ai mei
mă privesc îmbătrâniți din
fotografia uitată sub pioneza
prinsă pe grindă
nu
n-am scris cartea cărților dar
seară de seară
când Dumnezeu întoarce capul
crezând că voi termina
ultima carte
de morală
a lumii din mine
scriu pe timp cu sânge de înger
așa îmi păcălesc moartea
stau pieziș și împletesc șuvițe
din timpul rămas doar
doar îmi voi putea vindeca
mușcătura de pe suflet...
poezie de Teodor Dume (6 octombrie 2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre seară, poezii despre păcăleli sau poezii despre îngeri
Bucăți de suflet pe-o hârtie
Mă-ntreb mereu de-o vreme-ncoace
Oare ce este poezia?
E un necaz scris pe o foaie
Sau clipa ei e nebunia
M-am tot gândit, zile și nopți
O lună a trecut de-a rândul
Răspunsuri n-am găsit în cărți
Prin file albe nu-i niciunul
Tot ce-am găsit e-n mintea mea
Și-am răscolit-o și ea știe
Doar un răspuns mă mulțumea
Bucăți de suflet pe-o hârtie
M-am auzit spunându-i lunii
Deci ce-i aceea. poezie?
E doar un suflet pe-o hârtie
Deci nu e nicio nebunie
De sus din cerul ei de smoală
Luna tăcută ninse raze
Pătrunseră încet și masa,
e luminată cum îmi place
M-am aplecat pe foaia albă
Și-am scris răspunsul dintr-o dată
Luna atât de mulțumită
Zâmbi pe cer îmbujorată
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre alb, poezii despre zile sau poezii despre tăcere
Adevăr metafizic
Acest Pământ va trece, știm prea bine,
Oameni și flori și ape vor pieri,
Doruri, speranțe, griji, dureri, suspine,
Ca ceața nopții se vor risipi.
Soarele-n cer odată se va stinge,
Jelindu-și raza trist și ostenit,
Nicio privire nu-l va mai atinge,
Nu va mai fi nicicând un răsărit.
Tot Universul va intra-n repaos
Și încet-încet se va dezintegra,
Dar peste umbra morții, peste haos,
Iubirea pură veșnic va dura.
poezie de Octavian Cocoș (21 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre metafizică, poezii despre flori, poezii despre durere, poezii despre dor sau poezii despre apă
Ascensiuni
fac ascensiuni pe munți de poezie
pe stânci abstracte mă cațăr cu funii
rucsacul este greu plin cu fantezie
în cale se aștern sălbatice petunii.
comunic cu aștrii prin telechinezie
cerul îi conferă putere rugăciunii
fac ascensiuni pe munți de poezie
pe stânci sentimentale mă cațăr cu funii.
trăiesc frematarea de vreme târzie
dezolarile le las în seama lunii
slove de luceferi mă ning cu frenezie
îmi acopăr tâmplele cu laurii cununii.
fac ascensiuni pe munți de poezie
pe stânci abstracte mă cațăr cu funii.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre petunii, poezii despre nuntă, poezii despre munți sau poezii despre informații
Poate ai zâmbit...
poate ai zâmbit sau poate nu,
pe fața ta se vede, îngândurare,
din ochi mă fulgeri cu un gând,
aș vrea să îl citesc. Ce spune oare?
în brațe te-am umplut de flori,
nu-s pentru tine și mă doare,
dar știu că-mi mulțumești de mii de ori,
că zâmbet vor aduce și nu ți-e oarecare
aș vrea să pot mai mult să-nfăptuiesc,
și printre mult, privirea-mi arzătoare,
aș vrea cu faptele să-ți ocrotesc,
tot ce-ți lovește sufletul cu întristare
sunt simplu om și am putere,
atât cât Dumnezeu va vrea,
să-mi dăruiască fără eu a cere,
să pot să-ți luminez drumul ca stea
mă iartă și din când în când mă ceartă,
așa eu simt, ce mult te mai iubesc,
așa voi ști de îmi greșești vreodată,
că am puterea să te iert, mai mult să te doresc
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre iertare, poezii despre protecție sau poezii despre ocrotire
Întunericul stelelor
Am aflat că noaptea-i o nemărginire
Când privirea Lunii fața-mi lumina
Și-mi șoptea că cerul este-o amăgire
Plină de-ntuneric, fără nicio stea.
N-am crezut ce spune, căci vedeam pe cer,
Mii și mii de stele cum, strălucitoare,
Își doreau să fie-al nopților reper
Prin luciri complice și atrăgătoare.
M-a privit mirată, m-a privit intens,
M-a privit străină și îndepărtată,
Mută în uimire, cu un gol imens...
A plecat. Lumina-i nu se mai arată.
Cerul este negru, noaptea fără vis,
Fără ea, pe boltă, nu e nicio stea:
Totul e-ntuneric, totul e abis
Făr-a ei lumină, fără Luna mea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre prăpăstii, poezii despre negru sau poezii despre dorințe
Femeie 9
Am să te iau ca pe-o femeie nouă,
Ca și când nu te-am avut nicicum
Și-am să-ți sărut a ostenelii rouă,
Ca plată-n urma tandrului consum.
Am să te iau ca pe-o femeie 8,
Al necuprinsului întortocheat simbol,
Ca patimă atâta cât mai pot,
Alături de cafea și de alcool.
Am să te iau ca pe-o femeie 7,
Ca pe-o desăvârșită fantezie
Și-a nopților catifelate șoapte,
În zori se vor preface-n poezie.
Am să te iau ca pe-o femeie 6
Și am să te iubesc fundamental,
Nebun și incurabil fără șanse,
Nepământean, fatitic și total.
Am să te iau ca pe-o femeie 5,
Am să te iau cu foame și cu sete,
Fără temei, reflecții sau lozinci,
Călcând peste orgolii și regrete.
Am să te iau ca pe-o femeie 4,
Am să te iau flămând și natural,
Direct, fără scenariu sau teatru,
Desăvârșit, sublim și imoral.
Am să te iau ca pe-o femeie 3,
De nouă, zeci de ori și mii de zeci
Și-am să te iau de câte ori mă vrei,
Până-n finalul vecilor de veci.
Am să te iau ca pe-o femeie, 2
Rugându-mă la îngeri cu nesațiu,
Să-ntoarcă timpul în genunchi la noi,
Acolo unde rupt a fost din spațiu.
Am să te iau ca pe-o femeie, una
Și prin vecie-mi voi purta mereu,
Jobenul sau tichia sau cununa,
Ca un prolog la epilogul meu.
......................................................... epilog
Acestea zic de jos, de la la podea,
Liber-arbitru-mi numără secunde,
În minte-mi sună,, Mă ucide ea"
Și-aștept să-nceapă drumul spre neunde.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre teatru, poezii despre sărut, poezii despre spațiu și timp, poezii despre simbolistică sau poezii despre secunde
Poezie...
Poezie sfântă dantelărie,
Din cuvinte croșetate,
Împletite ca la carte,
Îmi umpli viața frumos,
De la Lună la Pământ jos.
Dar divin prea prețios,
De-ai fi citită cu plăcere
Fericirea îmi cântă în stele.
poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre plăcere sau poezii despre frumusețe
Parfum de poezie
E-o liniște monumentală
Și sufletul mi-e lan de grâu,
Lumina soarelui... spirală,
Cu macii roșii până-n brâu.
Visele-mbrac... în erezie,
Mă-mbrac cu doruri și tăceri,
Dau cu parfum de poezie
Și cânt romanțele de ieri.
Pun diminețile-n pahare
Și te sărut... protocolar
Pe buzele ce-și cer iertare,
Fără a ști de ce? măcar.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu sau poezii despre erezie
Anotimpuri
Iarna-i încă-n mine, sloiuri picurând,
Am pierdut și timpul din vremuri ce-au fost,
Cu speranța vie c-or fugi curând,
Vise colorate se zbat fără rost.
Drumurile, toate, le-am uitat pe rând,
Rătăcită-n doruri, mă caut în van,
Pe tarabe,-n târguri, aș vrea să le vând,
Dar se pare, însă, nu iau niciun ban.
Roabă îmi sunt mie gând necugetat
Limanul se-ascunde, peste văi și munți,
Într-un fel anume, ce n-a existat,
Îmbrăcat în soare, cu ochii cărunți.
Și-atunci, primăvara se așterne-n vis,
Florile ca macii vor scrie pe cer,
Se întâmplă, tocmai, cum ne este scris,
Ruga-i împlinită, ce-aș putea să cer?
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre păr cărunt, poezii despre primăvară sau poezii despre gânduri
Stele și suflete
Atâta timp cât cerul
este plin de milioane de stele
tot atâtea milioane de suflete există!
Se plimbă prin Univers,
steaua și sufletul.
Cele mai reci suflete
nu stau împreună cu steaua lor,
cele mai bune merg în infinit,
ținându-se de mână, suflete și stele,
având destine comune.
Este frumos cerul, este frumos să-l înțelegi,
este frumos să-l asculți,
când începe simfonia celestă,
să răsune-n sufletele alese.
Noaptea cu privirea pictez cerul
în culori multicolore,
punând pe fiecare stea câte o dorință.
Ziua caut stelele cu privirea,
îmbrățișez cu Soarele
și răsăritul divin ce curge în
cascada timpului odată cu viața.
Atâta timp cât cerul este plin de stele
pe Pământ picură viața,
prin aer planează viitorul...
Planeta-mamă există
atâta timp cât stelele nu mor.
Ele vor străluci pe cer
și vor ține în brațe suflete.
Își dau mâna cu apele Terrei,
unindu-se într-un glas.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre superlative, poezii despre plimbare sau poezii despre pictură
Atâta vara (poezie în grai bănățean)
Atâta vară am dă strâns
În pumnii mei atât dă goi
Sâmt seru supt atâta plâns
Scoboare, s-ogene în noi...
Atâta vară pringe glas
Șî satu lacom o înghice,
Șelaină vara fără șeas
Ascunge umbre prăsăgice...
Mă caltă vara sub tălpoane,
Niși soarilii n-ostăneșce,
O sâmt în mine cum gorgoane
Ș-atâta umbră prăsăgeșce..
Atâta vara aș dăspringe
Sămne dă foc îs prăstă tot,
Șî vara toată mă cupringe,
M-aș lăpada dă ea, nu pot...
Atâta vara arge șeasu,
Pierdut dă mine la hotar
Dân soare îm aprind limpașu
Noptî pierduce in zădar!
Atâta vară-am strâns șî dau
Dau multă lumii dă mă are
Șî noapcea mă așceaptă-o iau
În brață, lăpădat dă soare...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre graniță, poezii despre foc, poezii despre Soare sau poezii despre Banat
Altfel de mamă
Noi cu toții avem 3 mame:
una-i mamă pe Pământ,
una este Mamă-n Ceruri,
iar a treia e Natura,
ce ne-nvață ce-i frumosul
prin miros de albi nuferi
și-n dulce zbor de fluturi..
Dar, noi fii nerecunoscători
uităm că ochii noștri
se vor oglindi mereu
în văi, munți și ape limpezi,
căci, Natura este mama...
Mama noastră... a tuturor.
Azi distrugem tot ce este mai frumos...
Florile și iarba verde
se vor stinge fără rost,
căci, noi oameni
fără suflet
otrăvim natura vie,
negândindu-ne vreodată
cât de greu o să ne fie...
Fără roua dimineții,
fără roze cu parfum îmbietor...
Doar izvoarele secate
și copacii fără frunze,
ne vor aminti mereu
că natura a fost prezentă
și a fost Mamă peste tot...
Tot ce-a fost viu și frumos!
Lacrimi reci, de sânge, parcă
se preling acum din ramuri
și Natura ne șoptește,
printr-un suspin dureros..
Să o lăsăm să trăiască,
căci, de n-am mai avea Mamă....
Vom fi simpli muritori
într-un haos monoton..
Fără dulce aer proaspăt,
fără iarbă de mătase..
Și cât vei vedea cu ochii
câmpiile vor fi pustii,
doar cu pâclă peste vii...
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre verde sau poezii despre trandafiri
Decaloguri comparative
Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are străduință.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok (august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre păsări
Zilele bune
deși nu e o dimineață senină
semnul ei devine tot mai clar
am fost amândouă duse
de nas
și eu
și viața
niște globuri de aur
dansează în ploaie
ca grațiile lui zeus în olimp
răzvrătiții n-au aflat încă
că asta e ordinea lumii
iar durerea e singura garanție
a zilelor bune
care vor veni
cu sau fără poezia mea
cu sau fără voia
voastră
vor veni și ne vor pune lanțuri
ne vor întoarce
umanitatea
ne vor da înapoi chiar
și prietenii care au folosit acum
cuțite
cu lama dublă
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre dimineață sau poezii despre devenire