Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Daniela Fărtăiș

Altfel de mamă

Noi cu toții avem 3 mame:
una-i mamă pe Pământ,
una este Mamă-n Ceruri,
iar a treia e Natura,
ce ne-nvață ce-i frumosul
prin miros de albi nuferi
și-n dulce zbor de fluturi..

Dar, noi fii nerecunoscători
uităm că ochii noștri
se vor oglindi mereu
în văi, munți și ape limpezi,
căci, Natura este mama...
Mama noastră... a tuturor.

Azi distrugem tot ce este mai frumos...
Florile și iarba verde
se vor stinge fără rost,
căci, noi oameni
fără suflet
otrăvim natura vie,
negândindu-ne vreodată
cât de greu o să ne fie...

Fără roua dimineții,
fără roze cu parfum îmbietor...
Doar izvoarele secate
și copacii fără frunze,
ne vor aminti mereu
că natura a fost prezentă
și a fost Mamă peste tot...
Tot ce-a fost viu și frumos!

Lacrimi reci, de sânge, parcă
se preling acum din ramuri
și Natura ne șoptește,
printr-un suspin dureros..
Să o lăsăm să trăiască,
căci, de n-am mai avea Mamă....
Vom fi simpli muritori
într-un haos monoton..
Fără dulce aer proaspăt,
fără iarbă de mătase..
Și cât vei vedea cu ochii
câmpiile vor fi pustii,
doar cu pâclă peste vii...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Comoara casei mele

E mare casa și frumoasă,
Dar în odaia spațioasă,
Privesc cu inimă-ntristată,
Un chip de mamă și de tată,

Căci ei mi-au dat pe lume viață,
Mi-au fost lumină și verdeață,
Mi-au fost căldură și câmpie,
Și scut la greu și armonie,

Și veghe-n noapte nedormită,
Și leac la tainică ispită,
Mi-au pus a vieții hrană-n blid,
Spre fapta bună mi-au fost ghid...

E faină masa, canapeaua,
Biblioteca și perdeaua,
Dar ochii mei privesc doar rama,
De unde îmi zâmbește mama,

Cu chipu-i blând privind duios,
Al tatălui surâs frumos,
Într-un duet ce pe Pământ,
E tot ce-i drag și tot ce-i sfânt...

Voi mă priviți acum din Cer,
Dar îmi doresc și cred și sper,
Cu suflet năpădit de teamă,
Că v-oi vedea și fără ramă,

Și v-oi îmbrățișa cu drag,
Trecând al veșniciei prag,
Căci viața cât e de bogată,
Nu-i cât o mamă și un tată....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...

Au trecut anii peste noi, străino...
Și, deși credem te-am cunoscut,
Azi, realizez c-a fost doar timp pierdut.
"Du-te", tu, fiind, iar eu fiind "vino"...

Au trecut anii, și-au trecut degeaba,
Cu investiții ce nu-și aveau rostul.
Au trecut ani, pe lângă noi frumosul...
Din noi, rămânând doar cocioaba.

Au trecut ani, lăsându-ne pustii
Și vor mai trece și-alții, din păcate...
Vor trece peste răni nevindecate
Și nu ne vom putea adăposti...

Vor trece ani punându-ne în față,
Tot ce a prins, urât, viața din noi...
Vor trece ani, aruncând la gunoi,
Tot ce am investit fără speranță!

Vor trece ani și nu va mai conta,
Nici cine-a fost străinul și nici prostul.
Vor trece ani și își vor cere costul.
Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...

poezie de din Începuturi (19 ianuarie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Natura

Albastru și senin e ceru'
Verde și crudă e iarba
Insă decorul meu e negru
Căci asta ai lăsat în urma ta

Privighetoarea prea duios cânta
La umbra falnicilor tei
Dar eu aud doar vocea ta
Ce-mi amintește gustul dragostei

Murmur de izvor se-aude împrejur
Dar eu plutesc cu gândul în neant
Și vântul ce adie peste tot în jur
Nu-mi poate trezi corpul hibernant

Nici florile nu au miros
Iar totul pare fără rost...
Decorul meu e mult prea răcoros
Și mor... de dor... de tot ce a fost.

poezie de
Adăugat de Stefan TabacuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A mai trecut un an iubito

A mai trecut un an, iubito,
și am fost mereu uniți în tot,
cu-n zâmbet tist și lacrimi mute,
luptarăm zilnic prin noroi,
sătui de tot, plutind în vise,
am vrut ajungem până-n cer,
și-am tot fugit, prin nori și stele
scăldați în infinitul gol.

A mai trecut un an iubito...
copacii iar vor înverzi,
și tot sătui de chipuri triste,
de păsări care trec în zbor,
vor amuți, scăldați de umbre,
și vom pieri și noi cu ei.

A mai trecut un an, iubito,
și vor mai trece atâtea veri,
și vom rămâne mereu singuri
bătuți de vânt, de ploi, de ger,
până când totul se va stinge,
doar noi, mereu, doar amândoi...

poezie de
Adăugat de Bogdan Marcel HirjaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Copaci fără pădure

in povestea copacilor goi
scârtâind într-o singură ușă
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenușa

doi copaci fără frunze pe drum
după cum ii privește înaltul
doi copaci prin sărutul de scrum
aplecându-se unul spre altul

nu mai suntem decât doi copaci
vor veni taietori să ne tundă
vor lua crengi toti copiii săraci
pentru flacăra lor muribundă

si chiar dacă mă vei mai iubi
peste crivățul iernii ce vine
fără brațe cu ochii pustii
n-am să am ce întinde spre tine

spune-mi pădure cu frunza rară
unde-i iubirea de astă vară?
nu știe iarna sa se indure
de noi copacii fără pădure

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Tatiana Stepa

Copaci fără pădure

în povestea copacilor goi
scârțâind într-o singură ușă
este vorba de noi amândoi
este vorba de foc și cenușă

doi copaci fără frunze pe drum
după cum îi privește înaltul
doi copaci prin sărutul de scrum
aplecându-se unul spre altul

nu mai suntem decât doi copaci
vor veni tăietori să ne tundă
vor lua crengi toți copiii săraci
pentru flacăra lor muribundă

și chiar dacă mă vei mai iubi
peste crivățul iernii ce vine
fără brațe cu ochii pustii
n-am să am ce întinde spre tine

spune-mi pădure cu frunza rară
unde-i iubirea de astă vară?
nu știe iarna să se îndure
de noi copacii fără pădure

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 22 aprilie 2017.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Cântecul tău dulce

Motto: "O mamă, dulce mamă, din negura de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;" (M. Eminescu - O mamă...)

Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, mă culce.

De cu seară până-n zori
Gândurile-mi dau fiori.
Parcă sunt, fuior de dor
prin lumina din pridvor,
și-atunci mă transfer în stea
și vorbesc pe limba mea,
căci dorul întinsu-mi-s-a
de la Nistru pân' la Tisa.

Cu el mă călătoresc
visul ți-l împlinesc.

Limba noastră românească
este hrană sufletească,
peste plaiuri de baladă:
iarbă, miei, strungă, zăpadă.
Și de-a fost ades rănită
renăscut-a prin ursită.
Și aș vrea mereu să fie
numai viers de melodie.

Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, să ne culce.

poezie de din Ziua de după noapte (2008)
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noi doi și... norii

Te iubesc... ș'-acum
Și te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Și chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Și nu o clipă doar,
O secundă, sau o viață!

Voi rătăci și Eu și Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopți fără de vise
Prin inimi tot mai înghețate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi și amar
Până ne vom regăsi din nou!

Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viață mai pustii
Cu ochii plânși,
Secătuiți de atâtea lacrimi.

Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieți trecute-n asfințit!
Vom asfinți în depărtări
Doar Noi, Noi doi și... norii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Tu! Ce curgi acum prin mine,
În loc de timp, în loc de sânge!
Tu! Ești clipa-ncremenită,
În tot, în suflet, în inima rănită!

Tu! Mi-ești viață, chiar neviață,
Moarte dincolo de moarte!
Tu! Ești visul ce întoarce clipe,
Clipe peste clipe doar cu tine!

Tu! M-alungi din tine, mă renegi,
Din viața asta fără Noi, fără de legi!
Tu! Fără să știi totmai chemi,
Când toate zilele se pierd în lacrimi!

Tu! În liniștea ce-i doar amăgitoare,
Ești torentul ce zguduie chiar cerul!
Tu! Naști curcubeul doar dintr-o culoare,
Punte între Noi și iubirea ce nu moare!

Tu! Ești răsăritul și-asfințitul,
Unde noaptea-i neagră fără vise!
Tu! Împletești cunune din tăceri,
Din tot ce-a fost demult, de ieri!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Mama

Mamă! Alfabetul vieții mele!
Tu pe unde calci cresc flori,
Suflete aduci la viață.
Și ne crești, cum doar tu știi,
Cu iubire și dulceață!
Tu îmi ești iubirea caldă
Ce o port mereu în suflet.
Tu ești cartea vieții mele,
Mi-ai fost primul alfabet
Și acum tu, unde ești?!
Mamă, unde sunt plecat?! Unde sunt?!
Departe de tine, de casă, de pământ...
Am plecat copil, de-acasă,
Iar acum când te-am văzut,
Ningea la tine-n păr, măicuță,
Ca și la mine-n suflet!
Am vrut sa zbor,
Ca pasărea din cuibul ei, spre cer,
-mi caut fericirea!
Credeam mă voi întoarce, repede...
Dar soarta mi-a descris alt drum.
Departe de părinți și casa părintească!
Viața ni-i scurtă și știu că într-o zi
Tu vei pleca de lângă noi.
Spre îngeri te vei îndrepta, în altă casă!
Și mai știu, mamă,
Că tu ne vei veghea de sus,
Așa cum ai făcut mereu.
Privind cum noi, călătorim prin viata!
Întotdeauna mamă, căci pentru noi vei fi trăind mereu,
Vei fii deasupra tuturor un curcubeu,
Pe-acest pământ și-n cer ne vei zâmbi,
În suflet te purtăm, mereu te vom iubi...
Lumină albă, blândă mângîiere,
Doar cu iubire!
Și nutrim speranța regăsirii ce ne întinerește,
Că vom rămâne etern împreună.

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când bunurile sunt disponibile fără plată într-un sistem fără bani, tu nu vei mai avea dispute teritoriale, natura nu va mai fi abuzată, nu se vor mai arunca deșeuri în oceane - atunci când vei lucra pentru beneficiul tuturor oamenilor. Acestea se întâmplă doar atunci când ai instituții private care sunt lacome și doresc câștige cât mai mult pentru sine.

citat din
Adăugat de Catalin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Culoarea toamnei...

Iată toamna a venit cu sau fără viză,
Lăsăm visele și ne regăsim pe noi
Tot ce-a fost frumos punem în valiză
Frigul vine și noi evadăm prin ploi.

Ar fi bine evadăm în soare
Cu culoarea unui alt anotimp
pictăm ca-ntr-o visare,
Am vrea să lăsăm timpul fără timp.

Pădurea cu mii de culori -mi arate
Că ești singur și a nimănui,
Cad frunzele galbene ca în poveste
Și poți iubi din nou doi ochi căprui.

Vezi cărarea din culoare în culoare,
Iar ecoul ce răsună e acolo doar o muză.
Nud e copacul când natura moare
Și pe jos ne ascundem într-o frunză.

poezie de (24 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Oh, mamă!

Mama e cânt de leagăn și-adiere,
Mama e pentru prunc eternul vis,
Mama e veșnic dulce mângâiere
Și sufletul îi este paradis.

În mama e frântură de iubire,
Frântură de dureri și adevăr,
În mama este zvon de mulțumire,
În mama este lacrimă și dor.

E poartă sfântă, cerului deschisă,
Iubire și lumină pe pământ,
La tâmple albă-adesea-n cărți descrisă,
Cu suflet mare și cu chipul blând.

E vad de lacrimi și de suferință,
Rugă și-ngenunchere și cuvânt,
Roua de pe beriș, de pe altiță,
Și murmurul... da, murmurul din crâng.

Mama-i pe veșnicie Catedrala
Unde cu ochii-n lacrimi ne rugăm...
Prin ea noi ne răscumpărăm greșala...
Mama e goana după adevăr.

Cu ea ni-i somnul limpeziri de ape
Și visul împlinire pe pământ,
De ea suntem mereu, mereu, aproape,
Căci mama este lucrul cel mai sfânt.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteDeepak Chopra

Copiii mici sunt fericiți în mod natural; aceasta este natura lor. Natura soarelui este să strălucească, natura stelelor lumineze. Iar natura omului constă în a-și realiza visele, dându-le o formă fizică, fără nici un efort și cu cea mai mare ușurință.

în Cele șapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cele șapte legi spirituale ale succesului" de Deepak Chopra este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.00- 14.99 lei.

Între Ani!

A mai trecut un an fără să vrem,
Am făcut și facem tot ceea ce putem,
Ca să ne fie drumul vieții cât mai ușor,
Pentru unii drumul lor parcă-i un zbor.

Copiii vor repede ca crească,
Bătrânii și-ar dori întinerească,
Noi, ceilalți, nu avem timp să ne gândim,
Dar ne-am dori, tineri mereu ca fim.

Copiii cresc repede fără să știe,
Bătrânii se gândesc, dincolo cum o să fie,
Noi mergem înainte purtați sau nu de val,
Dar unii dintre noi, nu mai ajung la mal.

Iată-ne ajunși în ziua dintre ani,
Ziua în care uităm că avem dușmani,
Majoritatea vom petrece și fără mulți bani,
Mulți, dar nu toți vor apuca noaptea dintre ani.

Cu toate acestea, eu vă îndemn la iubire,
La cât mai multă înțelegere, pace și fericire,
încercăm fim mai buni în fiecare an,
Și fiecare dintre noi să ajute, chiar și pe dușman.

Viața este calea spre eternitate,
Și fiecare an este un pas,
Câți oare dintre noi, în realitate,
Știm cât timp sau pași, ne-a mai rămas?

poezie de (31 decembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neant sau pulbere de stele

Dintr-un neant sau pulbere de stele,
O bună mamă ne-a primit în pântec
Și ne-a adus pe lume-n chinurile grele,
Dar ne-a crescut frumos, cu dor și cântec;

Ne-a ocrotit, somnul să ne fie lin,
Cu sacrificiul ei de sfântă mamă,
Și am visat frumos la pieptu-i divin
Și am crescut fără s-avem vreo teamă;

Ne-a oferit dragoste și candoare,
Ne-a luminat cu sacra sa lumină,
Și am zburat ca și lăstunii-n soare,
Trăind în lumea încărcată, plină.

Cât mai avem norocul s-avem mamă,
Nu ne dăm seama ce de bogați suntem,
Iar visele ni-s tari, nu se destramă
Și un bun reper în univers avem;

Și dacă am avut cândva o mamă
Ce a plecat în pulberea de stele,
E de ajuns să ne uităm în ramă
Și relele din suflet să se spele;

În viață, dacă suntem împovărați,
Nu disperăm și nu ne este teamă,
Avem speranță și suntem împăcați,
Cât timp în suflet mai avem o mamă;

Doar de la mamă învățam ce-i bine,
Prin ea ne facem visele curate,
Nu facem rău, c-o facem de rușine...
Cu mama nu ne temem nici de moarte.

Doar știm că pe pământ suntem în treacăt,
Trudim și facem, din nisip, castele,
Rodim prin mame cum copacii-n freamăt
Și-apoi urcăm în pulberea de stele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Blaise Pascal

Cunoaștem deci existența și natura finitului, pentru suntem finiți și de aceeași mărime cu el. Cunoaștem existența infinitului, dar nu-i cunoaștem natura pentru el are mărime ca și noi, dar nu e mărginit ca noi. Dar nu cunoaștem nici existența, nici natura lui Dumnezeu pentru nu are mărime, nici margini. Numai prin credință îi putem cunoaște existența, iar prin har îi vom cunoaște natura. Or, am arătat de multe ori poți cunoaște un lucru fără să-i cunoști natura.

în Cugetări
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

A noastră soartă

Au murit atâția oameni
Cu speranța la mai bine
Cu speranța urmașii
Vor trăi cum se cuvine.

Și acum trecut-au anii
Tot ce s-a schimbat sunt nume
Tot aceleași fețe-amare
Tot aceleași timpuri dure.

cădem puțin pe gânduri
Pentru ce noi am luptat
Nu -ntoarcem spatele
Ca și cum am fi uitat.

Vor veni copiii noștri
Întrebând: voi ce-ați făcut?
V-ați jertfit pentru o viață
Ce noi nu am cunoscut

Putem schimba istoria,
Clădim palate pe ruine
Nu spunem asta-i soarta.
Va veni odată bine.

Am distrus ce am avut
Și căpeteniile sunt moarte
Dar doi oameni n-au putut
conducă-n țară toate.

Și acei care acum
Dau din gură ca-nainte,
Sunt acei ce cred că noi
Fân avem în loc de minte.

Însă noi știm răbdăm
Nu știu dacă bună-i calea
S-așteptăm ca peste toate
s-așterne uitarea.

Strigă suflete din groapă
Și copii rămași orfani
Plânge Dunărea de milă
Și ai țării veterani.

O lume-ntreagă ne privește
Milă este-n ochii lor
Când aud spun "săracii"
Simt -nebunesc și mor.

N-am avut de ei nevoie
Și sper nici nu om avea
Căci nimeni nu dă fără a cere
Cât ar fi viața de grea.

Va veni și ziua-n care
Ne vor cere înapoi
Ce-a venit într-o căruță
Va pleca într-un convoi.

N-ar fi pentru-ntâia oară
Când din bunătatea noastră
Alții foloase ar trage
Chiar cu mintea lor cea proastă.

Încredere s-avem în alții?
Doar în noi și e destul.
Căci de mila ăstor oameni
Îmi ajunge, sunt sătul.

Nu că am pierdut curajul
Sau încrederea în oameni
Da nu noi suntem cei ologi
Ci un popor de oameni zdraveni.

Și de credeți spun basme
Ia uitați-vă-n oglindă
Și ce veți vedea atunci
În al vost suflet să se prindă.

Veți vedea pe Ștefan, Țepeș
Brâncoveanu, Cantemir,
Pe Vladimirescu Tudor
Și pe viteazul Mihail.

Poezie aveți în sânge
Coșbuc, Goga, Minulescu,
Oameni de popor ca Creangă
Visători ca Eminescu.

Acești oameni, oameni mari
Vin dintr-un popor tot mare
Și cu ei noi ne legăm
Într-o națiune tare.

Și cum spun eu ce gândesc,
Spuneți ce aveți pe suflet.
Au venit vremurile-n care
Viața este fără scrupet.

De-a lungul anilor și-acum
Cu toții știu îndurăm
Dar nu ne provocați prea mult
Căci încă știm să și luptăm.

Și-odată sângele când fierbe
Greu se poate domoli
Și toate-armatele străine
Nu ne-or putea iar potoli.

Feriți-vă dușmani nemernici
Feriți-vă de cei ca noi
Căci când e unul la necaz
Vom fi cu toții stil pe voi.

Noi v-am primit cu pace-n suflet
Când în pace ați venit
Ați venit cu gânduri rele
Peste graniți v-am gonit.

Ați plecat cu capu-n piept
Din istorie ne-ați șters
Dar în a istoriei poezie
Încă mai lipsește un vers.

Acel vers suntem doar noi,
Oameni simpli, doar români
Dar noi încă n-am uitat
Cine-au fost ai noști bătrâni.

Avem suflete curate
Și a noastră țară încă
Pe meleagurile lumii
Este cea mai-naltă stâncă.

Nu-i din aur ca a voastră
Nu sclipim doar în afară
Dar de vi la noi în iarnă
Vei pleca crezând că-i vară.

Seara ne plimbăm pe stradă
Nu avem inima mică
Nu ca voi frică de oameni
Doar de Dumnezeu ni-e frică.

Și acum că știți ce suntem
Știți ce-nseamnă omenie
Pot spun veniți în pace
Și prieteni vom fi pe vecie.

poezie de
Adăugat de Robert BotschSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Oglindă

De-abia acum cunosc simbolul tău:
Ne este dat să ne vedem mereu
Ne este dat să ne privim
Propria viață. Ne este dat să ne vedem
Propria față.

După ani, acum înțeleg, cu greu,
Acum sunt eu. Oglindă, de ani, te-am ignorat mereu.
Mă regăsec: am hoinărit fără să știu
Căci tu, oglindă, ești reflexia a tot ce facem noi,
Reflexia a tot ce-i viu.

De-abia acum sunt eu.
Te privesc, tu ne arăți greșelile
Prin tine, ne retrăim toate erorile.
Esti un semn: toti am gresit,
Fara sa vrem.

Tu ne reflecti, perfect, tot chipul
Tu ne arăți: cum, fără să gândim,
Ne-am irosit tot timpul.

Ochii noștri se reflectă, vag, în ape
Tu ești un simbol, a nostră viață,
Ne este dat, să ne vedem
Propria față.

( 1.08. 2014, 19: 10 )

poezie de
Adăugat de Iustinian CruceanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul primăverii

Râurește vremea fără de tăgadă
Peste natura ieșită din hibernare
Ce, după armistițiul de zăpadă,
Se pregătește iar de sărbătoare.

Soldații iernii cad în ambuscadă,
În războiul exploziv de culoare,
Dar vremea curge fără de tăgadă
Peste natura ieșită din hibernare.

Soarele trimite salve-n canonadă
Iubirea și speranța iau amploare...
Păsările juruiesc întruna-n serenadă
Prin livezile cu frunțile în floare.
Bucură-te, acum, inimă iubitoare,

Căci vremea râurește fărꞌ de tăgadă!

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cât a fost cursul mediu USD în 1913 la BNR? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!