Gânduri

Gândurile-mi, ostenite de atâta poezie,
Lacrimi nu mai vor să curgă, că izvoarele-s secate,
Rimele sunt derutate de a lumii erezie,
Inima-mi cere degrabă doruri să le fac uitate.

Cer, Pământ, Lună şi Soare vor vacanţă de la slove,
Marea vrea să spargă valuri făr-a fi interpretată,
Fluturii fug să se-ascundă în hăţişuri de mangrove,
Tinereţea nu vrea s-afle nicicând că "a fost odată"...

Iau vacanţă, ies la aer, evadez din poezie,
Spiritul încătuşat nu mai poate să îndure
Frenezie, frământare, nelinişte, fantezie,
Ireal plin de angoase, ce vor viaţa să îmi fure.

Mă extrag, fără regrete, dintr-o-afacere falită,
Ce am scris, am scris pe bune, fără nicio fraudare,
Nu m-am căciulit vreodată, nefiind vreo ipocrită,
Pot privi pe-oricine-n suflet, fără nicio apăsare.

Combinaţii nesfârşite, permutări de mii cuvinte,
De brigada antidoping ar trebui confiscate.
Poate-aşa, poeţii lumii ar lua-n sfârşit aminte
Să-ndrăznească să trăiască printre-aşa-zise păcate.

Gândurile-mi, ostenite de atâta poezie,
Cer concediu de la stele, nedorind nicio simbrie.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!