Frunză pe ramuri de os
Iubirea este o descătușare din conveniențe, una trăită,
o stocare sublimă existentă în interiorul ce se deschide
cu o energie care țintește drept inima-ți somnoroasă,
toate gesturile pe care le observi și cântărești în fiecare zi,
își pun corolarul pe tot ce înseamnă atingere și mângâiere.
Nu mă lăsa să rabd suferința așteptării fructului
când carnea mea tremură ca o frunză pe ramuri de os
și se roagă să îndepărteze furtunile declanșate ușor
cu rugăciuni puse pe buzele ce le desenez în vise
pentru a săruta opera înainte de a o expune izbândirii.
De aceea privirea-mi este atât de îndepărtată și lacomă,
mă apropii de țărmurile speranței vâslind împotriva vântului
cu imaginea ce-mi alunecă sub ochi cu o lacrimă de sare,
fără cuvintele frumoase pregătite să fie împărtășite
doar cu sufletul încărcat de toate poemele de dragoste.
Pămânul îmi arde sub pașii grăbiți către întâlnire,
amiaza vinovată de tot ce se întâmplă
îmi lasă drumul să odihnească la umbră până seara
când cerul meu și al tău capătă aceeași culoare
într-un echilibru pe talerele nopții din urmă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre somn
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
De când mă știu
De când mă știu nu mă supun
presiunii din vorbele căzute în dungă,
îmi ascult mai mult inima ce învinge
orice nechemat care joacă pe sare.
Tac atât cât un răspuns adevărat
și rup în bucăți toate învinuirile
pe care apoi le dezbrac de sens
ca într-o ceremonie de iluzii.
Timpul trece peste acoperișuri
fără să privească în urmă suferința,
tălpile ard sub pașii neglijenți
și lumea se prinde în hora câștigului.
Când vine cu rezultatele la zi
fiecare privește atent pe fereastră
până se uită pe sine sub tăvălugul
emoției înghițită-n sec.
Zilele alunecă leneșe pe drum
și nimeni nu se opune direct,
lumea totuși aleargă în goană
să-și trăiască fărâma de bucurie
și nu acceptă să plângă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre victorie, poezii despre plâns, poezii despre lene, poezii despre jocuri sau poezii despre inimă
Tu nu mă lași fără vise
Eu mă despart de ceea ce scriu,
de frumusețea imaginară,
gândesc cu dezinvoltură o existență palpabilă.
Tu nu mă lași fără vise,
îmi spui că până la urmă gândirea are idei
care nu te lasă în umbră.
Rabd cu dăruire și voință neclintită timpul de pază
lângă focul care-mi arde inima
cu flăcările iubirii albastre.
Prin lume circulă tot felul de zvonuri
și chiar amenințări apropiate,
este o luptă surdă între competitori mari
care nu ne face să uităm de teamă
dar plecăm din start cu o povară pe umeri
mai grea decât crucea.
Sunt atât de constant în vederi,
încât te miri cum trec peste obstacole
și merg mai departe la țintă
cu acele convingeri formate demult
ce se adaptează la schimbările din viață
ca și minciuna la existența reală.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre foc, poezii despre existență, poezii despre schimbare, poezii despre obstacole, poezii despre nuntă sau poezii despre minciună
Femeia îmblânzită de ploaie
Degeaba vreți să mă convingeți de contrariu,
fără ospețele care întorc lumea pe dos
când timpul face cute și se scutură de ele,
diminețile vor sta cu soarele pe masă
și primăvara nu mai pune nume verdelui,
lasă un foșnet pe buzele vântului
de boarea iubirii ispitește tot mai frumos
femeia îmblânzită de ploaie
și o împlinește la fiecare atingere.
Amiaza vicleană și fierbinte
își face plinul cu odihnă și vorbe de duh,
iar umbra se îmbracă cu fibra frunzei
și seara sosește c-un crepuscul vâscos
ce curge cu miere în culori de sânge.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sânge, poezii despre seară, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie, poezii despre odihnă sau poezii despre miezul zilei
Femeia subțiată de ploaie
Degeaba vreți să mă convingeți de contrariu,
fără ospețele care întorc lumea pe dos
când timpul face cute și se scutură de ele,
diminețile vor sta cu soarele pe masă
și primăvara nu mai pune nume verdelui,
lasă un foșnet pe buzele vântului
de boarea iubirii ispitește tot mai frumos
femeia subțiată de ploaie
și o împlinește la fiecare atingere.
Amiaza vicleană și fierbinte
își face plinul cu odihnă și vorbe de duh,
iar umbra se îmbracă cu fibra frunzei
și seara sosește c-un crepuscul vâscos
ce curge cu miere în culori de sânge.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânii căpițe de fân alăturate
În trupul tău înmugurit înverzesc gândurile,
în păr îți coboară nopțile din păduri.
Ochii privesc îndepărtările verzi,
sub pași rămân drumurile încărunțite de ape
și somnul visează săruturi flămânde
cu suferința așteptării pe buzele roșii.
Sânii par niște căpițe de fân alăturate
ce-mi dau o neliniște, o dorință de foc,
când mâinile îmi alunecă pe umerii albi
cu nerăbdarea să culeagă fructul copt
mai dulce decât uitarea din vis.
Mângâierile tale gingașe de floare de colț
îmi lasă iubirea să respire la înălțimi,
aromele din esențele de brad.
Timpul legănat de atâta dragoste
se nemurea în plăceri de femeie
cu surâsul plin de sclipiri vinovate,
patima vioaie, nesupusă și sălbatică
fremăta ca o mare în valuri
iar noi așteptam la țărm împlinirea cerească
râmasă într-un poem nescris.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre uitare sau poezii despre sâni
Cum se prinde flacăra
Când cuvintele sunt dulci ca mierea
și curg vâscos și lin,
ușor se așează la suflet.
Inima se umple și ea de plăcere
și lasă porțile deschise.
Nu mai cuge nimic altceva,
totul se distilează într-o tăcută așteptare.
Gesturile calde spun și ele
cum se prinde flacăra
de lemnul binecuvântării
ce arde mocnit.
Lumina se soarbe din ochi,
atracția devine atingere subtilă
ce-și coace iubirea
și uită de restul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tăcere, poezii despre plăcere, poezii despre miere sau poezii despre lemn
Buzele-ți îmi cântă visul
În sărutul tău, femeie, buzele șoptesc timide
Când aștern pe ale mele vise din efemeride,
Am să le adun pe toate, picături nemuritoare,
Stropi din zâmbetul prin care îmi ești lună, îmi ești soare
Te voi legăna cu ochii, voal privirea-mi ți-e pe umeri,
Pielea ta străluce stele, printre ele te enumeri,
Nici nu știi... dar fără tine, cerul plânge câteodată,
Îi dispare tot albastrul într-o mare agitată
Dulce liniște sublimă, povestește-mi de iubire,
Doar acolo sunt acasă, precum într-o mănăstire,
Te ascult, de vrei, de-a pururi, glasul tău îmi dă binețe,
Buzele-ți îmi cântă visul, lângă tine-s tinerețe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre tinerețe, poezii despre stele, poezii despre ochi sau poezii despre muzică
În jocul vieții
Îmi limpezesc sufletul cu oxigenul de dragoste
pe care mi-l insufli clipă de clipă
în fiecare celulă din trup
și uită să moară.
Intră cu bucurie în jocul vieții
până ajunge la inimă și-n sânge,
nu se lasă infrântă,
iubirea lipsită de fior ar fi goală
ca o regină fără ecou.
Se strânge în mine și cheamă
dorința revoltată
în gândul care-mi tulbura voința
până la anihilare.
Lumina își caută loc în suflet,
irumpe prin toți porii,
tu privești cu ochi somnoroși
tăcerea nevinovată a nopții
pe care n-o poți suporta.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre revoltă
Scenariul jucat în fiecare zi
M-am născut vinovat pentru păcatul originar
așa că sunt sortit lui,
mi-a rămas doar calea mântuirii
și întruparea cu măsura din lucruri.
Mereu mă regăsesc în iubirea aproapelui
într-un oraș cu oameni străini
de care să-mi apropii
scenariul jucat în fiecare zi
de un actor cu aură de martir.
Pe fereastra mea se vede departe,
sub piele îmi înflorește floarea de crin,
nicio umbră nu-mi odihnește în oase
zăbovind sub arbori numele soarelui,
să nu rămână pe pământ nicio urmă.
Din instinct mă înrobesc la cuvinte
și din iubire îți fac semne cu mâna,
să nu treci mai departe
de sufletul meu îmblânzit de așteptare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre oraș, poezii despre naștere, poezii despre mântuire sau poezii despre mâini
Cuvintele deschid porțile
E un senin cu tine-n gânduri
pe care-l împrumută și cerul,
lumina strălucitoare și caldă
acoperă cu o amiază de albine
salcâmii cu aripi de flori.
Cuvintele deschid porțile
când vreau să-ți ating sufletul
pe care ți-l pui în palme,
să-l simt cum flutură taine.
Când încep să-i deslușeasc iubirea
care-l unge cu miere
trebuie să te grăbești.
Timpul nu-și lasă clipele să odihnească
în trupul tău fragil
ce se năruie câte puțin
și odată cu el
pleacă toate întâmplările.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură sau poezii despre gânduri
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
vedeam lămurit umbrele nopții printre scaieți,
plouase zdravăn și în umezeala călduță greierii se întreceau
să nu cânte, puneam mâna pe tine, juram ca pe
cei din familie,
nimic nu mă împiedica să-mi doresc moartea,
deși încărcătura ei spirituală
îmi lua tot cheful,
iubirea peste care se-auzeau ultimele lopeți de țărână.
marea,
azi, nu se îndepărtează din camera mea
pot ieși
pe acoperișul vecin,
cerul pare o geografie confuză de parcă
Dumnezeu s-ar fi răzgândit înainte de Cartea Genezei.
pentru că tu mă faci genial și iubirea ta
scoate tot ce-i mai frumos din mine fără să pretindă nimic,
pentru că m-aș simți inutil dacă lacrimile tale
nu ar cădea pe umărul meu și carnea dulce
de om n-ar sfârâi în interiorul conștiinței, unde ceva
spiritual nu s-ar trezi să-mi spună că ocaziile se răzbună,
dar în cazul tău reprezintă felul în care ființa umană încearcă să treacă,
pentru că nimic fără Dumnezeu înseamnă nimic fără iubire,
iar nimic fără iubire înseamnă nimic fără tine și pentru că
atunci când fizic suferința depășește speranța de viață primită
la naștere, când am început să căutăm tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte,
pentru că toate aceste lucruri înseamnă de fapt
un întreg pe care nu-l poți împărți fără să inventezi
alte lumi,
iată de ce ești singura în stare să spere,
să nu se laude, să sufere totul, să ierte în felul naturii noastre divine,
care de mii de ani lasă lumea mai bună...
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre început, poezii despre vecini sau poezii despre religie
În spleenul iubirii
Sufletul nu mai poate răbda,
dă ocol durerii,
o îmblânzește cu o mângâiere de copil
ce răscolește trupul și-i dă culoare,
de se luminează la față
cu buzele arse.
Inima-n freamăt asemenea frunzelor
în spleenul iubirii
urcă toate treptele emoției
pe curbele voluptății.
Respiră aromele și răcoarea nopții
filtrează fericirea și o așează-n fereastră,
să simtă cum se deschide orizontul,
devine miere vâscoasă și nu mai curge,
se purifică într-o stare solidă.
Până și dulcele se concentrează-n sine
doar timpul își lasă amprenta
liberă și celestă.
Se împărătește cât mai mult verdele,
urcă-n arborii viitorului la care aspiră
să-și pună păsările pe ramuri la concertul dimineții,
de nimic nu va mai fi cum a fost,
dar lumea nu se va sfârși,
se va schimba.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre senzualitate, poezii despre păsări sau poezii despre noapte
Imitație
Aproape nimic nu se întâmplă,
între două înghițituri de vorbe;
doar un gând căzut în dezamăgire
renunță la el din lipsă de libertate.
Degeaba te răsucești absurd pe idee,
amarul îți umple gura cu sânge,
sărat, iute și greu de ingerat.
Ecoul împlinirii a murit departe,
s-a supărat pe fluturii din părul tău
alb de aripile obosite ale timpului.
Bolta din sufletul meu
e un tavan pe care se arcuiește noaptea,
în văluri de toamnă cu ultimile fulgere
din care-mi redobândesc lumina.
Îmi umplu memoria cu trecut
ca un nor încărcat cu ploi,
aștept dimineața să mă nasc iar
fără să repet plânsul acela bizar.
Vreau să râd cu gura plină, să surâd,
la chipul tău creionat pe un trepied
în care îmi vărs culorile toamnei.
Arunc cu umbre între cețuri de gri
îi pun în gesturi mișcare
și suflet în trăiri.
Fruntea, ochii, gura, fac parte din tot
vorbesc, mimează;
o dragoste absolută, o ură absolută,
cu păcăleala vieții și a morții-n cutele îngroșate.
Aștept să-mi foșnească clipa de sfârșit
și eu voi uita să-l mai privesc,
tu fiindu-mi deajuns
și nu această copie prin care
am vrut să mă apropii de Dumnezeu
prin tine,
Imitându-i imperfect
forma sublimă a creației.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (23 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre vorbire, poezii despre supărare sau poezii despre sfârșit
Elogiul singurătății
călătoresc pe bancheta din spate a timpului
drumurile sunt lungi și anevoioase
traversez peste râuri și fluvii
și ajung în orașele aglomerate ale planetei
mă pătrund emoțiile și ochii nu mai văd
întregul în care mă pierd
vreau să-mi notez cu nerăbdare
orice impresie care-mi rămâne-n gânduri
se amestecă anotimpurile și devin altfel
înscriu fiecare zi pe câte o filă
uit clipele care trec prea repede
și fotografiez tot ce mi se pare deosebit
și o memorez pe retină
hoinăresc până-n târziul nopții
lumea are credința și Dumnezeul său
la care se apleacă cu aceeași evlavie
pentru iertare păcatelor nebănuite
seara fac elogiul singurătății
scriu și nu mai am cuvinte pregătite
nu pot lăsa oboseala să mă domine
până când desenez în culori stampe
și capăt liniștea care mă împinge la somn
un somn în care vacarmul și nerăbdarea
mă pregătesc pentru noul teritoriu necunoscut
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre râuri sau poezii despre planete
Greierii se pornesc în cânt
Cât gândurile lasă să se întrevadă, viitorul este în echilibru,
talerele balanței așteaptă plinul bogăției risipite,
mai departe zilele se leagă de nopți prin cordoane ombilicale
cum stelele de oiștea carului mare.
Ploile aproape călduțe alunecă pe umeri,
intră-n culori fără niciu ecou
doar plânsul norilor fără tunet
se risipește umed.
Apoi limpezimea cerului la fel cu a minții
caută liniștea în fagurii timpului,
creșterea ierburilor capătă verdele glas
pe care numai greierii îl ascultă
și se pornesc în cânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori
În memorie se structurează semnale
Muntele-i plin de tuneluri cu vibrații,
nu li se știe capătul, pot fi un labirint,
nimeni nu intră mai mult decât îi permite teama
și mulți crează legende și întâmplătri curioase.
În memorie se structurează semnale,
sunt lucruri care înglobează imagine și spirit
și false unghiuri de unde privim succesiv
spre un timp care s-a închis demult în sine.
Tot ce naște curbe-n adâncuri, ipotetice capcane
nepăzite pe intuneric de îngerul luminii,
au posibile variante ce ispitesc necunoscutul,
lasă în urmă doar vise subțiri ca un abur răcoros.
Nu mă iartă gândul, viclenia care atrage
drumul ca pe un joc dincolo de noi
fără sunete-n auz și culoare în văz,
cu multe numere în combinații nesfârșite.
Până la urmă mă obișnuiesc cu himerele,
îmi așez în casete cuvintele selectate
și învăț să le folosesc în armonie cu sufletul
până mă pierd în poezia lor lăuntrică.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre semnale, poezii despre posibilitate, poezii despre poezie sau poezii despre numere
Convingere
pe drumul gândului către convingere
se întâmplă tot felul de căutări
ți se pare ca ai rămas singur
în propriile tale deziluzii
învățând de la alții că totul se poate
am dat cu piciorul în tot ce știam
și m-am lovit de suspiciunea unora
ca mă leg la cap unde nu ma doare
am pornit mai departe cu aer în piept
sa leg întâmplarile de nopțile frumoase
și m-am trezit călcat în picioare
de toate zilele pierdute din vedere
spune-mi cu cine să leg cuvintele
daca totul se scurge la vale vârtej
cui să-i pun mâna pe umăr
să nu simtă că se apleacă degeaba
doar într-o dimineață s-a întâmplat minunea
când cafeaua era în ceașcă fierbinte
soneria își ieșise din minți
la poarta erai tu veselă
venită cu altă convingere.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (31 decembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre văi sau poezii despre frumusețe
Socotesc cum bat visele
Stau și aștept pe o bancă
pe lângă care amintirile trec pe lângă mine
din timp în timp gândurile fug și ele
se depun în memorie ca într-un sertar
pe care nu-l deschide nimeni
fără cheie
oamenii își măsoară fiecare pașii
până unde trebuie să ajungă
nu se lasă înduplecați
de cei care-i privesc mirați
nu mă zoresc să plec mai repede
am răbdare cu mine
mai bine îmi găsesc să repet un poem
care m-a prins cu inima desfăcută
viața decurge normal
îmi doresc o libertate reală
care nu se prea întâmplă
mai degrabă sper
oricum speranța nu moare
socotesc cum bat visele
am o teamă de neprevăzut
care se vântură prin gânduri și vise
nu mă îneacă apa tulbure
mă feresc de angoase
plec și mă pierd în mulțimea insipidă
caut ce nu găsesc
iar gândurile rămase-n memorie
nu mă lasă liber
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică sau poezii despre dorințe
Tu nu mă lași din strânsoare
De la o întâmplare, la zeci, sute
timpul trece și se cuibărește în ele sănătos ori bolnav,
poți locui în el ca într-un oraș în care-ți scrii biografia
căutând cu tine-mpreună să depășim cuvintele,
să pătrundem unde se zidește-n dragoste poezia
și unde starea imaginară îmbracă forme de hârtie
în care poți râde ori plânge cu lacrimi
după pofta inimii.
Lumea-i decojită și străină de fiecare om,
o matcă în care curge lovindu-se de pietrele sorții
cu tot ce înseamnă vama lăsată prin ani,
limba are toate mesajele de rugă
puse pentru înțelegerea vieții și înălțarea în har.
Tu nu mă lași din strânsoare,
să mă privesc în vrajba oglinzii
nici să am clipele dezlipite de gânduri
în care se contopesc pe neobservate.
Vorbele calde și tot ce vor să spună
îmi adaugă lumina ce străbate noaptea
cu raze de lună-n ferestre
prin fiecare geam al sufletului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre vamă, poezii despre sănătate sau poezii despre poftă
La umbra pleoapelor
Să ne îmbătăm cu propoziții eliptice de subiect
și să nu ne doară capul,
să întoarcem pe dos cuvintele
până înțelegem tot ce spun printre rânduri
ca niște cititori în stele.
Nu putem face asta întotdeauna,
sunt ocazii și fapte care ne depășesc,
nu ne lasă somnul liniștit
și diminețile pline de candoarea răsăritului,
fiecare își dorește o amiază cu obrazul de piersică,
să-i admire puful moale,
să-i atingă coapsele coapte,
să o sărute la umbra pleoapelor cu gene stufoase
în hamacul din grădina iubirii
până se supără iarba.
Doamne, la ce-mi zboară mintea,
trupul vrea să se odihnească cuminte
când începe toamna fără explicații
și aș putea protesta pentru timpul pierdut
fără rezultate care să-mi toarne mulțumire
în inima femeilor scăpate printre degetele
înserării din orgolii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre proteste