Greierii se pornesc în cânt
Cât gândurile lasă să se întrevadă, viitorul este în echilibru,
talerele balanței așteaptă plinul bogăției risipite,
mai departe zilele se leagă de nopți prin cordoane ombilicale
cum stelele de oiștea carului mare.
Ploile aproape călduțe alunecă pe umeri,
intră-n culori fără niciu ecou
doar plânsul norilor fără tunet
se risipește umed.
Apoi limpezimea cerului la fel cu a minții
caută liniștea în fagurii timpului,
creșterea ierburilor capătă verdele glas
pe care numai greierii îl ascultă
și se pornesc în cânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre viitor
- poezii despre verde
- poezii despre stele
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.