Bibliotecarul

Pe rafturi prafuite de ani şi amintire,
O mâna calda aşeaza carţi tacute.
Le aşeaza cu o neasemuita iubire,
Pe carţile ce vor şi sa discute

Cu oameni ce întârzie sa apara
Sa le întrebe, sa afle ce-şi doresc
Aşa cum fosta şi odinioara
Cu nostalgie carţile îşi amintesc:

De clipele în care se bucurau
Cu cei ce le ţineau în mâna.
Atunci cu toţii le citeau
Acum aşteata ca ei sa vina.

Sa paşeasca din nou pragul cetaţii
În care orice carte e o piatra rara.
Sunt pietre de folos umanitaţii...
Oare de ce întârzie sa apara?

Iubitorii de romane, aventuri şi poezie
Nu mai stau ca altadata
În lunga coada ca sa ştie.
Totuşi cât de minunata

Şi plina de filosofie,
Lumea carţilor e o poteca
Unde orice floare e o poezie
Toate înfloresc în biblioteca...

Dar cine sta sa se îmbete
Cu parfumul carţilor citite?
Le aşeaza pe raftul de la perete
De parca în el ar fi fost zidite,

Acest om trecut prin ani este zidarul
Acestui ţarm umplut de cunostinţe.
Ce minunat om este bibliotecarul!
Parinte adoptiv al carţilor – fiinţe!...

poezie de Mihai Tocaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată avută Recunoaşterea Adevăratei tale Fiinţe, orice întrebare ca şi orice răspuns încetează, iar ceea ce eşti tu, cel adevărat; Tăcut Fiinţează. Odată ce entitatea gând-rădăcină falsă numită "eu" moare, cine să mai întrebe şi ce mai este de întrebat? Cuvintele pot răsări la fel de tăcute ca soarele, iar lumina lor va ilumina lumea, dar nu există nimeni care să vorbească, nimic de spus şi nimeni care să le asculte. Şi totuşi, ele vor elibera fiinţele care se cred ignorante din Maya, din ghearele încătuşării, la fel cum soarele te eliberează din ghearele întunericului. Nimeni nu face o astfel de iubire şi totuşi ea este mai vie ca viaţa şi este Aici în toate timpurile şi în toate epocile, dăinuind una cu veşnicia, ca veşnicia.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moise Guran
acum aproximativ 4 ani
Inainte sa apara orice fel de sondaje secrete, facute de nu stiu cine, va spun doar atat: nu detest nimic mai mult decat detest un jurnalist care isi abandoneaza meseria pentru a intra in politica.

E o indecenta in sine fata de ea (de meserie), fata de tine ca profesionist (cel mai des politicienii au fost mediocri in meseria lor de baza) dar este si o tradare fata de public.

Daca esti jurnalist si vrei sa candidezi undeva, mai bine iei o pauza, cativa ani, sa nu te mai asocieze lumea cu ceea ce ai facut inainte.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ghicitoarea [tanti] Viagra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de poezie

Picături de poezie

Dacă ai pune frunza
să facă poezie,
atunci frunza
cu ce oare ar scrie?
Nu ştie nici ramul,
nici codrul nu ştie
în freamăt şi-n valmă,
cu ce oare frunza ar scrie
când iată, aproape-i de toamnă.

Dacă ai pune iarba
să facă poezie,
atunci iarba
cu ce oare ar scrie?
Nu spune cuvinte,
creşte, se ofileşte,
se frânge-n două,
cu ce oare iarba ar scrie
când uite, vara trece
şi nu mai plouă.

Dacă ai pune steaua
să facă poezie,
atunci steaua
cu ce oare ar scrie
de acolo, din nemurirea ei?
Numai Dumnezeu ştie
care-a facut-o ca pe noi din iubire
şi din dor de poezie.

Dacă ai pune Fiul Lui
să facă poezie,
atunci Fiul de pe cruce
cum şi-ar scrie poezia?
Nu ştie nici Maica Preacurată Maria,
nu ştie nici Pilat
cel pe mâini spălat,
nici Baraba cel vorbăreţ,
nu ştiu nici oştenii romani
care fac de pază
şi se-ncălzesc la foc.
Ştiu însă totul
cele doua cuie
bătute în palme,
dar ele nu pot scrie
din care şi ani mai cad
picături de poezie.

Inviato dall'app Tiscali Mail.

poezie de Iurie Bojoncă (2021)
Adăugat de Iurie Bojoncă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bibliotecarul

la anticariat sunt şi acum
şiruri de litere ordonate
puse-n cuvinte negre înşirate
pe foi galbene vechi adunate
rafturi multe el gârbovit
scârţâit de lemn obosit
scara nu are odihnă
şi-n balustradă se sprijină
miros de trecut în mucegai
din timpuri ce astăzi sunt fără grai
hârtie din timpuri trecute
atâtea necunoscute
clopoţel de o sută de ani
trecuţi peste el oare în van?
uşa se deschide şi un clinchet răsună
pe un client vechi se răzbună
ochii lui mari în jur pipăie
pereţi de rafturi...
Kafka... Castelul, Procesul?
Hegel cu a lui filosofie?
oare ce poate să nu fie...
pentru acest client cu faţa străvezie?
apoi el gârbovit ochii în sus ţinteşte
cu băţul lung loveşte
carte galbenă învechită
şi printre dinţi indică...
Frankenstein.

poezie de Viorel Muha (decembrie 2007)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblia este scrisă de poeţi

învierea este dovada vie
chiar şi prima constituţie născută din cele 10 porunci
la urma urmelor democraţia este
tot o poezie
poate că şi dumnezeu e tot poet
altfel cum ne-ar mai fi lăsat liberul arbitru
când noi l-am ales pe barabas
l-am vândut pe isus pe treizeci de arginţi
şi am dat raiul pe un blestem
cum altfel decât poezie poate fi
alegerea sacrificiului de sine cu speranţa iertării omenirii
şi cum altfel
fără adâncul dintre două lacrimi de poet
ar mai crede în bunătate cu atâta nefirească încredere
dacă nu creatorul îngerilor
poate că din apostoli doar toma nu avea sânge de poet
dar ştia bine să pescuiască prin lacul viselor
cu năvodul îndoielilor
realitatea imediată
unde din când în când
împăraţii dau foc romei
gladiatorii visează o lume
dincolo de setea crudă de spectacol
iobagii mălai pe săturate
fluturii primăvara eternă
doar poeţii visează lumi rotunde
de aceea toate revoluţiile au cel puţin câte unul
cu pieptul dezvelit
gata să-şi ofere inima garanţie pentru căutarea de ideal
ei sunt cei care scriu
obişnuiţi cu utopiile
platformele program
apoi trec înapoi la visele lor
cuminţi precum o libelulă în căutarea altei zile
vor aşeaza o mie de vieţi într-una singură
rătăcind indecisi între două eternităţi
desenează stele pe un cer virgin
cu nepricepere
un fel de cale a robilor spre niciodată înapoi
cine ar fi nebun să locuiască mai mult de o clipă
în lumea poeţilor
poate doar dumnezeu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inainte sa apara orice fel de sondaje secrete, facute de nu stiu cine, va spun doar atat: nu detest nimic mai mult decat detest un jurnalist care isi abandoneaza meseria pentru a intra in politica.

E o indecenta in sine fata de ea (de meserie), fata de tine ca profesionist (cel mai des politicienii au fost mediocri in meseria lor de baza) dar este si o tradare fata de public.

Daca esti jurnalist si vrei sa candidezi undeva, mai bine iei o pauza, cativa ani, sa nu te mai asocieze lumea cu ceea ce ai facut inainte.

Moise Guran în Facebook - Moise Guran acum aproximativ 4 ani Inainte sa apara orice fel de sondaje secrete, facute (2015)
Adăugat de Ghicitoarea [tanti] Viagra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii mata cum îi ştiam orice lucruşor, orice carte, orice fleac? El îmi spunea că-s miraculoasă, că se teme de mine. Şi acum le ştiu pe toate cum erau. Şi dacă, prin imposibil, s-ar întoarce toate la locul lor şi peste zece ani aş şti unde să găsesc un capăt de aţă!

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secret

Stiti cum se scrie oare o poezie de valoare?
Am sa va spun chiar eu, un mic “poet”
Secretul acestui Secret:

Este nevoie de talent,
De foarte multa transpiratie,
Cuvinte potrivite asternute lent
Dupa o lunga meditatie.
Se pun emotii, chiar insasi inima se pune pe hartie,
Se pune suflet, se pune dragoste

Pentru un Gram de poezie.
Si-abia atunci cand ostenit cazi frant,
Un lucru de valoare va apare
Muncind din greu orice cuvant
Traind frumos orice visare

Si-acum secretul dezvelit
Sa scrieti doar ce ati muncit
Ce ati visat si ati trait!

poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram

doar o carte de poezie
din care s-a scris mai târziu viaţa mea
mi-amintesc
ne-am văzut la biblioteca de artă
vizavi de policlinica trei mâna ta
mă ţinea ţintuit ca pe o
hartă de curând harponată (?!) – era
o dupămasă de august şi după
masa de prânz ce bine era-nsângerată, foşnea
pagina mea
de titlu sub o privire din altă
lume: o lume
ce a fost peste ani şi a mea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere!

Trecut - au anii unul după altul,
Şi acum au venit cu toţii înapoi,
Să fie prezenţi unul lângă altul,
Pe timp de pace sau de război...

Trecutul ne arată ce şi cum am trăit;
Fapte, vorbe, clipe, toate - s situaţii.
Amintirile frumoase s - au descoperit,
Prin momente, trăiri, toate - s senzaţii.

Spre viitor se îndreaptă mereu speranţa.
Ea este cea care ne luminează calea...
Sperăm ca acest drum, denumit viaţa,
Să fie limpede şi uşor precum valea...

Această strofă este despre prezent.
Iată - ne ajunşi în noaptea dintre ani!
Profitaţi din plin de acest moment.
Vă doresc un sincer LA MULŢI ANI!!!

poezie de Ovidiu Kerekes (31 decembrie 2017)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

abia atunci

voi trece acoperind
umbra cu mâna dreaptă ridicată
cât ecoul şoaptei – taci, te rog,
umedă, lucioasă, gura ta desenează
semnul depărtării, nu al întoarcerii
adio-uri diluate precum cercurile de apă
în care piatra aruncată-i aşteptarea mea

vânt nou nu va aduce toamna ce va să vină
uscăciunea din ramuri nu va fi poezie, simfonii
doar aramă încinsă, grea
şi cenuşă
va trebui să cauţi
sub zăpezile care nu se ştie
dacă se vor lăsa găsite
sămânţa încolţind ascunsă ca orice taină
în jurul ei să descrii un triunghi larg
voi trece acoperind cu umbra dreptei ridicate
cât ecoul şoaptei – abia atunci să-mi spui
dacă «teiubescul» meu ţi-e de ajuns

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

La postarea unui prieten virtual care descrie cu nostalgie amintirile copilăriei, mai exact în urmă cu 30 de ani. A. M: Să vezi acum 2.000.000 de ani când eram în Sine ca Sine, ce amintiri fără gând, fără cuvânt, din libertate ca Libertate eram! Din păcate, atât de rari sunt cei care îşi mai "amintesc" acum de El încât îi numeri pe degete. În rest, toţi vorbesc despre Preaiubitul ca şi cum l-ar cunoaşte, dar câţi aţi vrea cu Adevărat să-l Fiţi?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel cum

Îngropată-n mirosul de trandafir
din luminoasa dimineaţă
culegeam petale ca vişina putredă
şi le puneam în mâna bunicii
în care se făceau dulceaţă.

Dulcea mea lumină şi mântuitoare
firul nădejdii n-a fost rupt
cât pluteşte încă galbena miere
în care stau petalele-aruncate
de mâna ei închisă dedesubt.

Nu putem fi cu totul despărţiţi
de cei plecaţi dintre noi
altfel cum ar fi putrezit ulucile
acestui cimitir de ţară unde florile
sunt mai înalte decât crucile.

poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu te respecţi pe tine ca persoană, oricât de bună este la suflet persoana cu care ai sau vrei să ai o relaţie, nici acea persoană nu te va putea respecta. Vei vedea că cealaltă persoană începe să întârzie la întâlniri, nu îşi ţine promisiunile faţă de tine, nu ascultă părerile tale, te ridiculizează, te înşeală şi te trădează. Ceilalţi sunt răi, trădători şi lipsiţi de suflet, nu? NU! Tu ai permis unor astfel de persoane să intre în viaţa ta pentru că nerespectându-te pe tine te-ai bucurat la primul semn de atenţie ce l-ai primit. Pentru că nu te respecţi ştii că lumea din jur nu îţi oferă iubire, validare şi atenţie şi te mulţumeşti cu orice primeşti la fel ca un câine flămând ce se bucură pentru orice os aruncat din milă. Pentru că nu te respecţi, atragi oameni care simt asta şi care vor să profite de pe urma ta şi să te folosească până când nu mai au nevoie de tine. Până când nu te respecţi pe tine, oamenii care se respectă vor sta departe de tine.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie interactivă

Cartea mea cică e marfă
şi-au pus-o deci sus pe raft
de-acolo cântă la harfă
al meu înger pus pe caft

N-am ce căuta pe raft
raftul meu poftim e mâna
ea-mi şterge visul de praf
potrivind pe ceruri luna

Raftul meu poftim e mâna
ea poate cânta la harfă
prietena mea limba româna
prieteni nu este marfă

Luna doarmă sus în rafturi
poezia mea zguduie paturi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

în câte chipuri încerc să mi te amintesc
nici unul nu rămâne
pentru că zborul lor, e doar
o închipuire

în cate vise încerc să te găsesc
nici unul nu-i, o amintire
căci totul în mine este şters
de timpul care a trecut, şi nu mai eşti
în nimeni

dar ai lăsat cuvinte scrise
cuvinte din suflet amintire
pentru mulţi care încă, vor să ştie
că nu ai fost trecut, ci iar prezent
un suflet cald pentru vecie

acum eu mă uit la ele, citesc şi nu pot
nici măcar să-ţi spun, că-i fost
doar... amintire

poezie de Viorel Muha (august 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au trecut mai bine de 12 ani de când mă străduiesc să îmi dezvolt personalitatea, pentru că pe măsură ce îmi dezvolt diverse trăsături, viaţa mea devine mai bogată şi orizontul mi se extinde. Ferestre şi uşi care nu ştiam că există mi se deschid acum larg şi nu e nici un secret că am ales acum mai bine de 10 ani să împărtăşesc cu toţi cei care vor să păşească alături de mine toate aceste experienţe şi învăţăminte prin blogul personalitate alfa. Uneori privesc detaşat şi cu zâmbet cum fiecare om trece prin propriul filtru ceea ce eu transmit. Unii cred că "alfa" este masculul dominant care îi bate pe restul. Apoi le explic că şi femeile sunt alfa, şi nu prin forţa fizică. Apoi vin alţii şi spun că alfa e despre cum să fii important, să fii şef, să ai succes şi să fii un lider. Eu le spun că poate fi şi asta. Dacă alegi însă în acelaşi timp să fii alfa poate însemna să alegi propria cale în viaţă pentru că ai învăţat să îţi asculţi vocea interioară. Asta e frumos în acest concept de personalitate alfa. E orice vrei tu să fie şi e orice ai tu nevoie să fie pentru tine la un moment dat. E o oază uriaşă de potenţial din care orice om poate să bea.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul arăta

patru şi treisprezece minute de mulţi ani
iar acul care indica ora de deşteptare
era fixat la patru pentru cei care făceau
naveta şi toată lumea privea ceasul
deşi nu funcţiona nimeni nu şi-ar fi luat
un alt ceas care ar fi ticăit cu vioiciune
cineva ar fi zi că timpul a făcut indigestie
şi vechiul orologiu devenise nepăsător
la trecerea timpului se oprise definitiv
cine simţea nevoia să afle cât arată ora
se uita la ceasul de pe raftul al treilea
din biblioteca de lângă fereastră
înconjurat de flori de mină şi mii de cărţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai este deloc povestea mea: oricând vorbesc acum despre trecut, mă simt ca şi cum aş vorbi despre ceva care nu are nimic de a face cu mine. Tot ce rămâne în prezent este vocea, prezenţa şi importanţa de a-mi îndeplini misiunea. Nu regret experienţele prin care am trecut; cred că ele m-au ajutat să devin persoana care sunt acum, să mă simt în felul care se simte un războinic după ani de pregătire; el nu-şi mai aminteşte detalii despre ce a învăţat, dar ştie cum să lovească atunci când este momentul potrivit.

Paulo Coelho în Zahir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fac parte din trecutul tău!

foarte probabil ai trecut şi tu prin faza aceea
ştii... micul dumnezeu acreditat să acopere
ca şi cum ar îngropa exercitându-şi vocaţia
neconsemnată în vreo carte liturgică

orice gest minor încă e susceptibil de erezie!

ai uitat pentru că ai vrut
ţi-a dat mâna să intri în memorie
să aboleşti toate cunoscutele

ca pe mireasmă ieftină
ai risipit parfumul de magnolii
compoziţia chimică a feminităţii

ai dat cu var
ai dat cu pietre
ai pus inimă
de ţărână

nu fac parte din trecutul tău!

pe-aici nu se trece!

este gard electric teren minat...

pentru că SUNT

cât se poate de VIE!

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din O Leoaică îmi traversează centrul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!