Altfel cum
Îngropată-n mirosul de trandafir
din luminoasa dimineață
culegeam petale ca vișina putredă
și le puneam în mâna bunicii
în care se făceau dulceață.
Dulcea mea lumină și mântuitoare
firul nădejdii n-a fost rupt
cât plutește încă galbena miere
în care stau petalele-aruncate
de mâna ei închisă dedesubt.
Nu putem fi cu totul despărțiți
de cei plecați dintre noi
altfel cum ar fi putrezit ulucile
acestui cimitir de țară unde florile
sunt mai înalte decât crucile.
poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre vișine
- poezii despre trandafiri
- poezii despre mântuire
- poezii despre mâini
- poezii despre miere
- poezii despre lumină
- poezii despre galben
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.