Bibliotecarul

la anticariat sunt şi acum
şiruri de litere ordonate
puse-n cuvinte negre înşirate
pe foi galbene vechi adunate
rafturi multe el gârbovit
scârţâit de lemn obosit
scara nu are odihnă
şi-n balustradă se sprijină
miros de trecut în mucegai
din timpuri ce astăzi sunt fără grai
hârtie din timpuri trecute
atâtea necunoscute
clopoţel de o sută de ani
trecuţi peste el oare în van?
uşa se deschide şi un clinchet răsună
pe un client vechi se răzbună
ochii lui mari în jur pipăie
pereţi de rafturi...
Kafka... Castelul, Procesul?
Hegel cu a lui filosofie?
oare ce poate să nu fie...
pentru acest client cu faţa străvezie?
apoi el gârbovit ochii în sus ţinteşte
cu băţul lung loveşte
carte galbenă învechită
şi printre dinţi indică...
Frankenstein.

poezie de Viorel Muha (decembrie 2007)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!