Tu,,, toamna
tu... toamna
mi-e toamna tristețe
petale de roze zac scuturate
fără culoare
și-apusul e mereu aproape
și-atât de departe se deschid zorii
plină de griuri lumina răsare
cerul de plumb amestecă norii
și plouă mărunt zile la rând...
prin porii deschiși
frigul îmi intră până la oase
și carnea mă doare
parcă-i o rană
singur sunt pe-alei pustii
pășind pe un covor de frunze roase
doar vechi amintiri îmi picură-n gând
când tu erai și amândoi -
mână în mână -
prin ploi indiferenți treceam
și adieri de vânt tăioase...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre lumină
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre trandafiri
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre roz
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.