Balada vantului nebun

De unde ai venit si incotro te-ndrepti
Cu pasii tai prea repezi in inimi de poeti?...

Vin din al lumii Rasarit si ma afund in zare
Asemeni lui Hyperion ce s-a nascut din mare.
Ma-ndrept spre cele patru zari, din ele ma intorc
Astfel cum mie mi-este scris de al meu proroc.
Colind oriunde eu as vrea, mai lin sau mai vioi,
Ma pot opri putin pe loc si pot vorbi cu voi.
Voi santeti simpli muritori cu limitat noroc,
Eu intru mine ma cufund si viata mea o joc.
Caci a mea viata nu exista, e-un termen ce nu-l stiu
Nu pot prin moarte sa ma-nalt si nici nu pot sa-nviu.
Caci tot mergand nu obosesc, iar daca m-as opri,
Nu pot sa mor, si daca mor eu tot as bantui.
In lumea voastra-n care sant actual calator
Nu ma simtiti cum va simt eu: va simt nemuritor.
In vesnicia mea de sus va simt mereu dorinta,
Si-n ciuda zambetelor moi va patrund suferinta.
Patrund in roua cea din iarba si-n cea care v-apasa,
Patrund in gandul cel hoinar si-n linistea de-acasa.
Va sant icoana atunci cand santeti indragostiti
Si mergeti, valul marii vesnic, boarea sa ii simtiti.
Va trec prin vine cum prin voi va trece-al vostru sange,
Si sant in aerul ce-n toti va inunda si fuge.
Petrec cu voi orice minut ce bucurosi petreceti
Si va conduc cu flori si cant pe-ultimul drum ce treceti.
Sant melodia in care radeti si suspinati,
Si ma aflu in voi ce suflul mi-l marcati.
Si rad si cant si strig si joc, nimeni nu ma-ntelege
Voi santeti toti un simplu tot, eu pana-n cer sant rege.

Adii atunci cand adiati, ma-nfurii cand tipati,
Si bat cumplit, nebun eu bat, ma curm intre Carpati.
Sant eu in atmosfera ce-i si tot eu imi sant lege,
Sant puf de papadie-s vantul ce nu il poti culege.
Mi-e drumul liber si senin, de vreau sa galopez
Din si-n ruinele grecesti eu ma inapoiez.
Iubesc si eu, de vreti sa stiti, mult mai intens ca voi,
Iubesc, iubesc ca un nebun, nu mi-i inima sloi.
Si ma strapung pe mine-atunci cand ceva am gresit,
Si bat mai tare si mai aprig, in mine-s coplesit.
De-ar fi si eu sa fiu ca voi, simplu om intre oameni,
Cine ar bate vant prin voi cu patima-ntre patemi.
Eu sant cel care sufla frunzele ruginii,
Sant eu cel ce strabat parcurile pustii.
Sant eu cel care plec pentru a ma intoarce
Ma confund cu durerea care in mine zace.
Ma doare adierea-mi si singur ma sufoc
In nerozia lumii, in cercul ei de foc.
Colind, colind pamantul de mii si mii de ori,
Si urasc, urasc moartea cu negrele ei ciori.
M-adancesc uneori intr-un al marii val
La ruga-i imploranda si-n malul sau din mal.
Ma-nfirip printre stele, cu luna pot vorbi,
Patrund in toate cele unde puteti privi.
Sant in privirea voastra, nu ma puteti vedea,
Cuprind tot paradisul si necuprinderea.
Cronologic ma-nclin istoriei in veci,
Si rascolesc si visele si mormintele reci.
Ma plec in fata voastra si voua va inchin
Vuietul meu cel vesnic, intregul meu declin.
Citesc ai vostri ochi si crugul cerului,
Ma aflu intre voi, ontologie-onixului.
Sant eu meditativ, paradox e-al meu patos,
Opac sant eu in mine, eu intreg sant un haos.

Mi-i inima redusa-n acelasi suflu cald,
Si-n noptile racoroase in racoare ma scald.
Sant in frunzele toate pe care le culeg
Si mie-mi sant mister, de mine ma dezleg.
Si ma preschimb in ciuta, in paduri zabovesc,
Mi-i sufletul himera in trupu-mi fecioresc.
Sant un lama tibetan, un adept in budism,
Sant lacuna lacustra, cortegiu-n paseism.
Si circumscris fericirii, in tinutul ei viu,
Revelatiei sale eu capul mi-l inclin.
Sant in caverna lumii cu galerii-n pastel,
Eu paznic sever, aspru, m-aseman cu-n cerber.
Nu va mirati deci oameni de existenta mea,
Caci fara mine oare, cine-ar mai adia?!?...

poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul meu

O zi in care
Faramele
Din suflet se aduna
Si toata curtea
Plina
De voie buna
Plutesc in aer
Printre picaturi de
Ploaie
Sufletul-mi plange
De bucurie
Afara norul
Se descarca
Cu furie
Si cerul plange
Pentru noi
O raza s-a ivit
Din nori
Sant puii mei
Cei adorati
Iar puii mei
De mama
Pe viata sant legatii.
Acum ei au venit
La mine
Si imi doresc
Sa fie bine
Va primesc
Si va iubesc!
Farame din sufletul meu!!!
Voi sunteti
Aerul aerul meu!!!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E tarziu si se numara anii...

Si norii se cern azi de vise,
E toamna, se numara castanii,
Felinare sant inca aprinse
E tarziu si se numara anii.

Si frunzele cer alinare,
E vantul ce le poarta departe,
E toamna ce le mistuie si care
De verde si trunchi le desparte.

Foi cad si e cerul in flacari,
Si o boare te cutremura-n suflet,
De departe se intorc azi corabii
Si incet se aude un zumzet.

Ne strange azi vantul de-afara,
E toamna si se numara bobocii,
Sant pasii un ropot pe seara,
Si vantul ne-mpresoara, patrunde in suflet,
se tine de sotii.

Si frunze formeaza buchet de mireasa,
Castanii si plopii, si tei si stejar,
Si-n spate se-ntinde o ceata prea deasa,
E vantul ce-anunta: E toamna iar!

O ploaie ce cade marunta din ceruri
Ne spala picurii ce curg pe obraji,
Pe cer nu mai sant pasari in stoluri,
Stejari si castani sant ai toamnei paji.

Soare, octombrie, plimbari tarzii
Pe plaje pierdute de spumoase valuri
Sarutari aprinse-n parcuri ruginii,
Declaratii romantice semnate pe maluri.

Nori desi, picuri mici peste gene plapande,
Noiembrie rece-n petale rozalii,
Si ochii inchisi si maini tremurande
Si candele-arzande prin parcuri pustii.

Soapte razbat, prin vant razbat soapte,
Si noaptea scruteaza, se-afunda in cer,
Si-i miez de noapte si-s corzi acordate,
Si mireasma iubirii strabat toamna cu zel.

E toamna-devreme sau vara-tarzie,
In par am struguri copti si mere diademe,
E boare in aer si puf de papadie,
Mi-e asternutul petale moi de crizanteme.

E perna o barca cu vise
Printre ploi iar numeri castanii,
E tarziu, felinare sant stinse,
Printre gene iar se numara anii.

Si nori ce se cern
Peste `naltii castani,
Frunze se-astern
Covor peste ani!

poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obişnuiesc să fac fotografii doar pentru a-mi aminti de oameni.

citat din Gus Van Sant
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cult personal

biserica mea
numiti-o constiinta

de cate ori
ma prinde somnul
la ceea ce sant

mai pun o caramida
in rostul ei sfant.

poezie de Sorin Tilita Dolhesti
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

Vreau să traiesc
Vreau să iubesc
Vreau să nu mă mai invoiesc
Vreau să pot să construiesc

Multe in minte plasmuiesc, dar in real primesc
Ale oamenilor fapte ma palmuiesc
Simt cum sufletul mi-l prapadesc
Trupul meu este cel in care multe cresc

Sufletul meu omenesc imi moare
A mea suflare pusa la grea incercare
Zboara spre soare, gandind la a ta splendoare
Savoare ce faptura ta o are... rara culoare

Pretind ca ce ziceti e adevarat
Nu pot sa razabat cu voi toti sa ma bat
Nu sunt unicat... sa cred asta ar fi pacat
Mintile tu mi le-ai luat cand ai plecat

Eu am simtit... prezenta ta... atunci... cand mi-ai zambit
Ca cel mai frumos rasarit.
Orice rasarit are si asfintit
De Tine mereu imi voi fi amintit

Sunt un nesimtit smintit
Si trebuie sa invat sa ma mint.
Altfel... nu voi depasi acel vechi mit
Voi invata asta, cand pe alta eu oi fi iubit...

Zbor aproape de rasarit si asfintit... in nacela
Voi ateriza pe o parcela... cand combustibil nu mai am
Nu mai am puteri infinite ce mi le dadea a tale dorinte
Acum toate simtirile imi sunt adormite...

poezie de Florin Găman (5 iunie 2019)
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vara si inca una

Ploua de mult, de saptamani
cad stropi in mine ca-ntr-o gara.
Mai stii peronul de-odinioara
din vara fara de sfarsit?

Si ploua des, marunt si rece
prin mintea mea fiorul trece
si lasa sant adanc, profund.
M-ascult gemand,
ma vad plangand
cum trec.

In paru-mi ploaia-si face drum
si lasa-n urma mari regrete.
Stau pe peronul unde atunci
noi ne dictam porunci
cu sete:

- tu sa m-astepti ca am sa vin,
cand vara va lasa in urma
seninul si-o sa-ncepi sa-ngani
al nostru cant, o doina.

Ajung spre seara, sa m-astepti,
cobor din mers si-o sa te iau
in brate si-o sa-ti spun glumet:
prostuto, credeai ca te las?

Eu iti spuneam cu glas de jar
c-am sa te-astept iara si iar.
Ma voi uita in zare fredonand
al nostru cant, o doina

Trecut-au doua veri sau trei,
poate sunt zece de atunci,
cand vara lasa-n urma tei
si doine dulci, si urme adanci

Ploua de mult, de saptamani
cad stropi in mine cantr-o gara.
Sunt cantece ce nu se-aud,
in zare trenul suierand
ma cheama.

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna de vis si poveste

Asculta cum vantul mugeste,
Cum frunze de ram se desprind,
E toamna tarziu, se-adanceste,
Si iarna ne prinde tacand.

Tu cata suflarea plapanda
In mreje de vis glacial,
E clipa cu clipa crescanda
Si ninge pe mormant vegetal.

Hai vino, hai vino acasa
Flori de gheata-s acum la ferestre,
Cozonacul te-asteapta pe masa,
E noapte de vis si poveste.

Hai vino in seara acesta
Fulgi papadii ganguresc peste ram,
Si nu incerca sa deschizi fereastra
Caci de-abia asteapta sa intre pe geam.

Asculta cum boii ingana,
Cum oile soptesc tremurat,
In grajduri-o iarna pagana,
In munti sus, in staul, la iernat.

Coboara o stea cazatoare,
Tu pune-ti acum o dorinta,
E clipa de-acum visatoare,
E noaptea dintai – pocainta.

Culori se desprind de pe ramuri
Si paseri se-ascund zgribulite,
Se transforma in alb straturi-straturi,
De departe se aud azi colinde.

Hai vino, acasa te-asteapta
Bradutul sa-l impodobesti,
Cadouri privirea iti cata,
Si dulciuri te-asteapta-n calesti.

Ferestrele-s parca vitralii,
Viscolul mai rau se-nteteste,
Luminite danseaza zglobii
Si soba in casa mocneste.

E cerul albastru si rece,
Copiii chicotesc pe alei,
Craiasa zapezii nu vrea sa mai plece
Si turturi isi pune cercei.

E noapte si gandul te duce
Departe detot peste mari,
Si gandul se-ntoarce si-aduce
Colinde de-acasa, urari.

Cerdacul e cel din poveste,
E noaptea iertarilor toate,
Colindul colindelor este,
E noaptea cea fara pacate.

Condori se intorc pe poteci,
Dar iarna nu vrea sa-i primeasca,
In fata naturii iti pleci
De ieri fruntea copilareasca.

Iarna noptile cern doar povesti,
Peste noianul viselor rele,
E noaptea basmelor ceresti,
E noaptea horelor de stele.

Zefire se rasfira in parcuri,
Copiii fericiti susotesc,
Pufi albi patineaza pe lacuri,
Sant lebedele ce dantuiesc.

Ochi mari de copil azi sant ochii,
Povestile se depeana pe rand,
Afara se leagana plopii
Si sufletul plange razand.

Mai vino copil sau femeie,
Mai vino copil sau barbat,
Mai vino ca fruntea sa-ti spele
O noapte, un drum neumblat.

Cuvantul nevolnic se cere
In clipa cand liniste sorbi,
Nu-i noaptea jocului de iele,
Ci-i noaptea puilor de cerbi.

Lumanari se aprind pe bucate,
Bucuria vegheaz-anotimpul,
Se aprind din dorinti nesperate
Iar clipa pastreaza netimpul.

Cetati azi acopera norii,
Papadia acopera totul,
Asta noapte-s primiti si condorii
Sa guste cozonacul si tortul.

Vin rosu se vaita-n pocale,
Ca-i noaptea tarzie si-l doare,
Nu drumu-mpodobit azi cu cale
Ci-aprinderea noptii in floare.

Copile cu plete nebune
Se pleaca pe lacuri oglinzi,
Le cearca dorinta de-a spune
Din tolba cu colaci si colinzi.

E cerul nebun de iubire,
E vreasc de-adiere si vasc,
E clipa ce-n alta nu piere,
Sant basme ce-n noapte raman.

Semeti muntii joaca in hore,
Paduri versuiesc apasat,
Clopotei se aud in Venetii-gondole,
Intr-un glas pan-acum nechemat.

Rand pe rand dantuiesc flori de ceara,
Flori de gheata mai nebune horesc
Peste nopti de clestar si arama,
Pe covor de vlastar arabesc.

Bate ceasul a noapte tarziu
Catre noi se indreapta o lume,
Un tablou era mort, este viu,
Greierasi se ascund pe sub hrume.

Nevoiasi, toti cersesc alinare,
O turta ce-n cuptor s-a incins,
Doar atat dintr-o noaptea cea mare
Care-n cer si pamant a invins.

Dar cine sa stie amarul
Unui trist, mignion paducel
Ce doreste sa guste nectarul
Noptii care este pentru toti la fel.

E sufletul bogat cum niciodata
Visat-a ca poate a fi,
Si nu mai credea sa mai poata
Spera, si in noapte cersi:

"Da-mi Doamne natura iar verde,
Da-mi muntii de sus vinetii,
Da-mi puterea din nou de a vede
Ca speranta desarta nu mi-i!

Da-mi lacrima ce sade batrana
De asteptari ce nu se sfarsesc,
Fa-o sa fie din nou o copila
Pe taramul de vis si firesc.

Da-mi culoarea s-acopere gandul,
Da-mi albul sa-l pot `bratisa,
Si du-ma departe ca vantul
Prin pamant si prin cer pe-a ta sa.

Mai vino-n colinde virgine,
Copil peste toate nascut,
Mai vino in pasi peste rime
Ca plansetu-ti sa-l mai aud.

Mai du-te hoinar si revina
In sapte din saptele zari,
La sapte minuni tu ma-nchina,
In cer ma inchina, pe mari.

Plecat-am cu mintea corabii,
Intorsu-m-am si am murit,
Mi-s razele uneori niste sabii,
Mi-s ochii in lacrimi nefrit.

Cuvantul cerseste graire,
Speranta pe valuri s-a spart,
E clipa ce cere traire,
E iarna cetina de brad.

Ma poarta in nopti de Craciun,
Ma poarta in basme cu zane,
Ma poarta cu tine taifun
Prin roua, prin ceata si brume.

Croieste-mi pe drum alta soarta
Durerea nu vreau s-o mai simt,
Deschide-mi a noptilor poarta,
Craciun fa sa fie din nimb!

Da-mi Doamne, da-mi lapte si miere,
Da-mi zambetul vesnic sa-l port,
E noaptea ce-n noapte nu piere,
Ma pierd in Craciunul de tort."

Saniute alearga vrajite
Se pierd in paduri si poieni,
Sant ninse si mult prea grabite,
Vioaie sant trase de reni.

Zurgalaii se-aud de cu seara,
Ingerasii pe strazi se aduna,
Oameni albi-s de zapada si ceara
Undeva duios cornul suna.

La geamuri se canta flori dalbe,
In case miroase-a rasina
Si case si pomi, toate-s albe
Noaptea cea cu daruri sa vina.

Ninsoarea la somn te imbie,
Caldura te-mbie la somn,
Doar Mosul in iarna sa vie
Si dulciuri sa lase in pom.

E rosu, e nins si batran,
Si barba i-atarna si-i alba,
Toiagul ii e de gorun
Si asculta a notelor salba.

E bland si de-a pururi hoinar,
El colinda in lumea cea larga,
E Mosul – batran milenar
Si e noaptea a toate mai draga.

Dorinte sant multe, prea multe,
Si toate intr-una se strang,
Azi toate pe rand sa asculte
Colinde ce din inimi se frang.

Cei trei crai azi se-aduna in iesle,
Peste noaptea albastra se-nchina
Si steaua ce-i mult altor stele
Vesteste ca-i noaptea divina.

Palate de clestar se apleaca
Pe pajisti acum zapezite,
Lacrimi de bucurie te-ncearca
Si cad pe obraji cernuite.

Sant brazii-mparati proletari
Si fulgii sant lebede ninse
Si craii sant cerbi lopatari,
Sant noptile toate promise.

E-o noapte ce-n toate rasare
Cand naste prea sfanta fecioara,
Crengute de vasc ii cad la picioare
De bucurie este plin om si fiara.

... Si haideti cu lacrimi curate
Sa mergem cu sufletu-acasa
Unde luminitele-aprinse sant toate,
Cozonacul si vinul ne-asteapta pe masa.

poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantec pentru pace (Cleopatra Stratan)

Eu am venit din alte lumi,
Eu am venit sa cant aici,
C-a sa-nvatati sa fiti mai buni
Cum sunt copii cand sunt mici.

Eu am venit sa cant la voi
Si sa va spun sa va iubiti,
Sa nu mai mergeti la razboi,
Cu totii-n pace sa traiti.

Eu am venit la voi sa cant
Ca voi cu totii sunteti frati
Si e nevoie pe Pamant
Sa va iubiti si sa iertati,

Ca voi sunteti cu totii una
Cum sunt si frunzele la pom
Si cum piciorul si cu mana
Formeaz-acelasi trup la om.

Voi ati uitat ca nu sunteti
Doar masca ce-o purtati de zor,
Ca-n adevar suntei mareti
Si-aveti puteri de Creator.

Eu vad Lumina cum pulseaza
Si cum in inimi prinde forta,
Cum fiecare lumineaza
Si fiecare e o torta.

Si-n marea asta de Lumina,
Voi va treziti acum din "vis"
Si-aflati ca-n "propria gradina"
Puteti crea un Paradis.

Pamantul nu e doar mormant
Pentru parinti si pentru frati,
Ci vi s-a dat acest Pamant
Cu el mai sus sa "va-naltati".

Eu am venit la voi sa cant
Si impreuna sa cantam:
"Sa fie pace pe Pamant!"
Si-n hora pacii sa jucam.

Veniti cu toti: arabi, evrei
Si neamuri toate, cate sunt,
Sa-ncingeti cu romanii mei
O hor-a pacii pe Pamant!

Eu va iubesc pa toti asa
Cum il iubesc pe tatal meu,
Cum o iubesc pe mama mea,
Cum il iubesc pe Dumnezeu!

Eu va iubesc pe toti asa
Cum il iubesc pe tatal meu,
Cum o iubesc pe mama mea,
Cum il iubesc pe Dumnezeu!

cântec, muzica de Marian Cioaca, versuri de Marian Cioacă (2006)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite, pe dealuri rosii

Uite, pe dealuri rosii, podgoriile ard.
Zorelele cu roua in pleoape rad pe gard.
Vazduhul dimineata e limpede si rece.
Nimic nu s-a schimbat si raul inca trece
Cu ape stravezii sa cante-n roata morii,
Dar, undeva, sub zare, in palcuri negre, norii
S-au adunat, - si cerul pe unde porumbei
Cu aripile albe aduna funigei
il vor surpa curand, intunecati si rai.
De-aceea-ngenuncheat, iti spun: in ochii tai
Culege, azi, lumina din mine si din soare.
Cad stelele in piept, se prabusesc frunzare.
Mi-e teama, vreau tristetea sa n-afle unde sant,
Ca pe-o samanta-n toamna ascunde-ma-n pamant.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar am crezut

Chiar am crezut ca-n stele pot zbura,
Ca pot atinge luna si pot pasi pe ea,
Ca pot dormi pe norii dusi de vant,
Ca pot alerga cu vantul pe pamant.

Am crezut in flori si-n boabele de roua,
In zambetul senin si-n picurii de ploaie,
In racoarea noptii, cand afara ploua,
Am crezut in tine si-n iubirea vie.

Chiar am crezut in lumea creata doar de mine,
In lumea de vis, eu te-am chemat pe tine,
Credeam ca ma iubesti si ca vei ramane,
Am crezut ca vrei sa fii doar pentru mine.

Ti-am crezut iubirea si linistea promisa,
Chiar credeam ca sunt a inimii aleasa,
Ca dragostea invinge si va triumfa.
Am crezut, voi crede, nicicum nu voi ceda.

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste si deznadejde

Desi iubim
cu suflet impacat
iubirea ne inseala simtamantul,
si-s nopti fierbinti
cu ochi incercanati
care te-ndeamna
sa inseli cuvantul.

Cand nu mai e iubire sa se stinga
in marea prea ascunsa in taceri,
cand ochii-s prea tristi sa mai planga
repeziciunea acestei lasate seri,
cand gandul se percepe in petale
si soarele se leapada de raze,
cand zambetu-i oftat prelung de jale
iubirii ce se afla-n metastaze,
nimic nu e s-aline deznadejdea
ce se ascunde-n dulci saruturi arse,
ramane ca o ruga incrustata pecetea
clipei de iubire ce doar se inaltase.

Se cern amanunte din clipe,
se dilata o lacrima in fum,
se rupe adierea unei aripe,
se cerne iubirea in scrum.

Din rani s-ar prelinge azi sange
si rani s-ar inchide pe rand,
dar ne este dat dreptul de-a plange
cand deznadejdea se rasfira in gand.

Pledam o iubire in suflet,
in suflet obosit de-asteptari,
deznadejdi randuite-s in planset,
un ecou nesperat de iertari.

Ne ramane azi dreptul de-a crede,
si privesti adanc in propiul tau “EU”,
dintr-un ungher o lacrima se vede
si o ruga fierbinte spre Dumnezeu..

E durerea colosala azi,
bataia inmii timida o ascult,
sleit de puteri in genunchi cazi
caci lacrimile au secat demult.

Sant spirite ce privesc cu sfiala
cum deznadejdea-ti cuprinde suflarea,
dar exista pe pamant o raceala
ce cuprinde pe rand neaflarea.

Sanziene nebune alearga
despletite si goale si mute,
nu e nimeni geana sa-ti stearga,
si tacerea gangurinda s-asculte.

Iubirea-i fecioara neatinsa,
e clopot ce rasuna angelic,
e flacara ce arde nestinsa,
e un (stra)fulger in ochiul himeric..

E teama de-a pierde iubirea
cand dreptul la iubire se pierde,
si e crima cand totusi iubirea
se uita, se naste, se simte.

Se cade sa iubim si durerea
caci iubirea se simte prin ea,
si prinde glas tandru tacerea
cand dreptul la iubire se vrea.

Si se cade sa cerem iertare
cand uitam sa iertam o greseala,
dar exista atata sfidare
si uitam si de tata si mama.

Deznadejdea infiripa fiinta
si valsul tanjeste blajin,
se-nalta mai sus nesperanta
si lacrimi disperate ne vin..

Picioarele in lacrimi sant scaldate
iar bratele intinse spre iubire
cersesc deznadejdii aflate
un strop din zambetul spre nemurire.

Desi iubim
cu suflet impacat
nimic nu e s-aline deznadejdea,
si pas tarziu
si-ncrancenat
ne-ncearca mult prea mult nadejdea
de-a fi iubiti
nu deznadajduiti.

Incolonate ca-ntr-o carte:
Dragoste si deznadejde.

poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

Nu sunt poet... dar as vrea sa-ti scriu
Sa-ti scriu ce simt si ce-mi doresc
Sa-ti scriu ce mult... eu te iubesc
Dar oare e deajuns?

Alerg dupa un vis, in el esti tu
Doar tu, doar tu, doar tu
Si inchid ochii, eu sper ca sa te vad
Te vad, dar tu incerci sa fugi

Eu dupa tine merg, doresc sa te ating
E vis, eu stiu, dar cred ca o sa simt
Sa simt caldura si iubirea din inima ta
Si chiar de-i vis, ea mereu este asa

Si cand cred ca aproape te-am ajuns
Te ating pe spate, tu incet te intorci
Ma uit la tine, dar nu te mai vad
Deschid ochii si visul meu s-a stins

Incerc sa adorm, dar culmea, nu mai pot
Inchid ochii, gandindu-ma la tine
Am o speranta, ce se naste in mine
Ca poate voi mai avea un vis cu tine

Si stand putin in pat, imi dau seama bine
Nu se mai poate, ca sa te visez pe tine
E vina mea, ca-n vis, nu m-am grabit la tine
Ca m-am trezit, fara sa te trezesc si pe tine

Si incet, eu ma ridic din pat, a fost un vis....
A fost un vis, ce iarasi l-am ratat... deschizand ochii
Acum nimic nu pot intoarce inapoi...
Sa te visez, sa fim iarasi in doi

Astept o alta seara, pentru a te visa
Astept sa te intalnesc, nu doar in vis...
Astept sa te intalnesc si-n viata mea
Ca sa ramai cu mine si mereu sa fie asa

Acum, in gand te intalnesc, eu iar
Tu esti la fel, esti ca in acel vis
Te indepartezi de mine si inaintezi
Fara sa privesti in urma, fara sa ma vezi..

Si, stau si ma gandesc, in urma ta
Oare nici gandul nu ma poate ajuta?
Incerc sa ma gandesc la tine, si mai mult
Incerc sa-mi vad eu viata, de la inceput

Dar o tristete apare brusc pe fata mea
Nimic nu mai am, in mintea mea
Am memorat, doar clipele cu tine
In vis, in gand, cand te intalneam, pe tine

Pentru ca am sters trecutul fara tine
Pentru ca acum inteleg, ca era doar supravetuire
Si doar atunci cand sunt cu tine
Eu vad in viata mea, iubire si fericire

Si nu conteaza, unde te intalnesc pe tine
In vis, in gand, sau in lumea inventata de mine
Mereu traiesc momente de iubire
Chiar daca uneori eu nu te vad pe tine

Imaginea ta, e memorata in mintea mea
Gandirea face ca mereu sa te pot vedea
Dorinta de a te vedea
Mereu ma face sa pot continua

Ca sa continui sa te urmaresc
Din urma ta sa merg si sa-ti soptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc, eu te iubesc
Te rog, intoarce-te, eu vreau ca sa-ti vorbesc

Si-n soapte, eu incerc ca sa-ti vorbesc
Si strig, crezand ca poate ma vei auzi
Ma vei vedea ca sunt in urma ta
Si poate tu, nu vei mai continua

Sa fugi de mine si de iubirea mea
Si ma opresc din mers, putin eu ma gandesc
Ca poate tu fugi, pentru ca eu te urmaresc?
Sau poate si tu, ma cauti pe mine?

Si de aceea nu te uiti in urma ta
In urma ta, in care ma poti vedea pe mine
Eu te urmaresc, ca-mi este dor de tine
Caci te iubesc, eu te iubesc numai pe tine

Si gandul, ca tu ma iubesti pe mine
Ma face sa continui, dupa tine
Ca sa te urmaresc, oriunde ai merge tu
Sperand, vreodata ca sa te ajung

Si eu, incerc sa nu mai merg la pas
Sa fug, sperand, ca pot sa te ajung
Dar... tu esti doar un vis in viata mea
Si visul, doar cu ochii inchisi, il poti vedea..

Si inchid eu ochii, poate te voi ajunge asa
Si ma impiedic, ma impiedic, in privirea ta
O doamne, e adevarat, oare e asa?
Tu te-ai intors pentru a ma vedea?

Eu te privesc, cu mana te ating
Pe par, pe fata, pe obrajorii cei frumosi
In ochii tai atent incerc ca sa ma uit
Pe frunte te ating, si buzele ti le sarut

Ce dulci si moi, o doamne, ele sunt
Si aici dorind sa vad daca e vis
Deschid eu ochii, o doamne, am gresit
Nu trebuia sa deschid ochii eu acum

Deschizand ochii, tu ai disparut
Parfumul tau, il simt, e langa mine
Inchid rapid ochii si ma gandesc la tine
O doamne, nu mai esti, tu iar ai disparut

Ma uit in jurul meu, poate te voi vedea
Poate mai am vreo sansa, sa te urmaresc
Poate si tu, inca ma mai doresti
Nu esti, cu adevarat ai disparut

Si nici nu mai stiu, in ce parte te-ai dus
Ca sa stiu cum sa te caut acum
Si ma gandesc, poate sa inchid ochii, sa te visez
Dar nu, eu te vreau in viata mea acum.

Si inainte de-a porni in cautarea ta
As vrea sa las un semn, pentru a vedea
Ca daca tu vei trece, pe unde trec eu
Sa vezi, sa stii, si sa intelegi

Ca eu pe tine, te caut si-mi doresc
Sa fii aproape de mine, zi de zi
O viata impreuna ca sa fim
Si acel semn, nu stiu cum as putea sa-l las

Sa scriu pe pamant numele tau?
Nu! ca ploaia il va putea sterge
Sau pe zapada numele meu sa-l las?
Nu! ca razele soarelui, il va topi

Si ma gandesc eu, cum sa fac acum
Si scriu numele tau in inima mea
Aici, cu siguranta, mereu va ramane asa
Si nimeni, niciodata, nu il va putea stergea

Si daca ani, voi pierde, eu, in cautarea ta
Si daca tu, la mine, vreodata vei renunta
Numele tau, din inima mea
Mereu, va ramane asa...

poezie de Serghei Ţurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestre deschise

O noapte cu vise
Ferestre deschise
S-aude un cor
Un înger trecator
Se uita pe fereastra
Si vede un suflet obosit
Dormind la piept
Cu pasarea maiastra
In zana ea s-a transformat
A luat harpa s-a cantat
Un cantec de iubire
Rasuna-n adormire
S-aude un trecator
Un inger iubitor
Cu harpa cea din vis
El pleaca-n paradis
Si ma trezesc din vis
Si eu iubesc....
Sant tot in paradis
Dar m-am tezit
E doar... un vis!!!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo de unde nimeni nu se intoarce

cand toti sunt fericiti si eu sunt melancolic,
cand toti au placerea, in lume sa traiasca,
cand toti se iubesc si pe mine ma ignora,
atunci mi se vad pasii, lenti, nefericiti
as vrea sa plec din lumea asta, trista, mohorata,
sa nu mai stiu de nimeni dar sa mor fericit,
sa ma ingropati fara mila in groapa cea adanca,
sa plec din lumea in care nimeni nu m-a iubit,
caci moartea este vie, s-am sa traiesc etern,
etern in natura, in campul inverzit
am sa plutesc in aer precum o porumbita,
atunci in acea clipa am sa fiu fericit,
dar sunt un muribund, neiubit de nimeni,
nimeni nu ma poarta macar in al sau gand,
cand frunze ingalbenite, se vor asterne peste mine,
nimeni nu va veni la al meu mormant,
dar sunt nevoit sa traiesc nefericit,
nezambind nicicand fiind mohorat,
as vrea sa plec acolo de unde nimeni nu se intoarce,
caci sunt un biet baiat cu chipul prea urat

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu beu

Eu beu
Putin...Putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa`l tzin
Si am sa beau
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beau sa`mi fie numai bine.

Cand dau incet sa ma indrept
Genunchii cad pe langa piept
Eu n`am stiut ca daca esti bat
Te faci deodata acrobat
Sa shada toti cum eu am shes
Sa vada toti ce eu invat
Sa`si unga toti cum eu mi`am uns
Cu grija gatu`ndeajuns.
Ma tin de tot ce sta in bar
Dar cel mai tare de pahar
Eu inca nimeresc sa torn
Cu toate ca aproape dorm
Da daca nu dorm inseamna ca is treaz
Si afara inca e azi.
Eu pot sa ma tin si intr`un chicior
Cu mana daca`s pe ulcior.

Da eu mai beu
Beau putin, putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa`l tin
Si am sa beu
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beu sa`mi fie numai bine.

Ce interesant se uita toti la mine
Cum eu ma invat
Cu mana dreapta sa ma indrept
Spre buzunaru de la piept.
E drept ca daca beau mai des
Mai des ma trage sa fumez
Fumez si iara dupa ce fumez
Incep sa beau mai des.
Eu nu stiu unde mai incape
Atata vodka si lichior
Si nu stiu toti de ce se uita
De parca as bea de banii lor.
Da eu ma fac, nu fac ninica
Si nici nu stiu ca ei ma stiu
Si eu cand am sa fiu ca dansii
Eu tot ca dansii am sa fiu.

Da amu mai beau
Beau putin, putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa`l tin
Si am sa beu
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beu sa`mi fie numai bine.

Eu nu stiu bine pentru altii
Ce inseamna...da eu stiu
Cand beau ce vreau, manac ce vreau
Ma culc cu cine vreau, si`s viu
Si daca`mi spune cineva cum ar putea sa fie mai bine
Ma las de toate, ma duc acolo, ma intorc inapoi, ma iau si pe mine
Da eu mai stau acolo unde imi chica ca sa shad
Unde ma uit si nu vad nik, da pe mine toti ma vad
Cum beau putin d`ales si mai ales di cela de care am vrut
Si daca am uitat sa ma uit ce beu incep de la inceput...
Da eu maï beuuuu....

poezie de Pavel Stratan
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum sa pot....

Sunt momente in care as vrea cu ardoare sa trec peste
Scriind aceste randuri sperand sa nu-mi mai pesse
Luptand ca sa-mi gasesc un nou inceput in viata
Sa-mi spun bine-ai venit, cand o sa fiu de fata

Si cred,e complicat sa cred ca voi fi tare
Dar eu nu am uitat cum este sa lupt...si doare
Eu n-o sa ma mai caut decat in alinare...
Si-o sa lovesc cu forta acolo unde doare

Dar cum sa pot eu sa ranesc pe cineva?
Cand toate-aceste lucruri nu sunt in firea mea
Si cum sa pot eu sa spun ca va urasc?
Cand mie mult imi place sa spun c-o sa iubesc

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars doloris

Îmi trebuie o noua suferinta
Ca sa ma pot deprinde cu uitarea,
Caci în furtuna numai o furtuna
Astîmpara, pe stînci, descatusarea.

Îmi trebuie-o durere fara seaman,
Durerea veche sa mi-o pot înfrînge,
Caci numai cînd voi plînge în tacere
Pentru tacerea ta nu voi mai plînge.

De ce te miri? E loc destul în mine
Pentru-un vulcan ce-asteapta sa erupa,
E loc destul în mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cupa-n cupa.

Sînt mai încapator decît o rana,
Mai vast decît o pestera din ere
Si poate ca e loc destul în mine
Si pentru tine si pentru tacere.

Doar pentru mine nu e loc în mine,
Eu singur nu-mi gasesc în mine locul,
De-aceea vreau o noua suferinta
Din care focul meu sa-si soarba focul,

De-aceea vreau o noua înclestare
Pe care harfa mea s-o strînga-n coarde.
Caci numai cînd voi arde-n mii de ruguri,
Pe rugul meu aprins nu voi mai arde.

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars doloris

Îmi trebuie o noua suferinta
Ca sa ma pot deprinde cu uitarea,
Caci în furtuna numai o furtuna
Astîmpara, pe stînci, descatusarea.

Îmi trebuie-o durere fara seaman,
Durerea veche sa mi-o pot înfrînge,
Caci numai cînd voi plînge în tacere
Pentru tacerea ta nu voi mai plînge.

De ce te miri? E loc destul în mine
Pentru-un vulcan ce-asteapta sa erupa,
E loc destul în mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cupa-n cupa.

Sînt mai încapator decît o rana,
Mai vast decît o pestera din ere
Si poate ca e loc destul în mine
Si pentru tine si pentru tacere.

Doar pentru mine nu e loc în mine,
Eu singur nu-mi gasesc în mine locul,
De-aceea vreau o noua suferinta
Din care focul meu sa-si soarba focul,

De-aceea vreau o noua înclestare
Pe care harfa mea s-o strînga-n coarde.
Caci numai cînd voi arde-n mii de ruguri,
Pe rugul meu aprins nu voi mai arde.

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de jusţanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multumesc

Esti o furtuna si un rasarit de soare,
Ma certi, apoi te-ntorci si ma iubesti,
Un miez de fier, cea mai frumoasa floare,
Nu-ti poti imagina cum sunt atunci cand imi zambesti...

Si ma sustii oricand, ma intelegi, iti pasa,
De-ai sti ce mult inseamna asta pentru mine,
Esti parte din iubirea ce ma cheama acasa,
As vrea seara de seara sa pot vorbi cu tine...

Intamplator e totul poate-n aceasta lume,
Dar nu-i o intamplare ca m-am indragostit,
Stiam din prima zi cand te-am strigat pe nume,
Ca vei fi apogeul a tot ce am trait...

Imi curge al tau nume prin minte ca un vers,
Respir incet, oftez, atunci cand imi soptesti,
Ca te fac fericita, si lacrima ti-am sters,
Ca sunt un copilas si totusi ma iubesti.

Esti unica femeie ce imi fura privirea,
Puternica, frumoasa, cu sufletul curat,
As vrea sa fiu barbatul ce-ti merita iubirea,
Si cel pe care noaptea-l imbratisezi in pat.

Iubirea mea va fi eterna, pentru tine,
Un vis eu voi trai cand imi vei spune da,
La malul marii unde vei fi parte din mine,
Iluminand apusul doar cu privirea ta.

Atat de mult ma-nalti, simt ca sunt printre stele,
Nu -mi va ajunge viata ce-o am sa-ti multumesc,
Asa de mult te vreau, femeia vietii mele,
.... te iubesc!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca as pleca

Ma gandesc sa plec,
Insa as vrea sa si raman,
Nu stiu ce parte-mi sa ascult
Si ma intreb...

Dac-as pleca ar fi mai bine
Pentru multi din jurul meu,
Dar stiu ca tu vrei sa raman
Langa tine...

Tu nu vrei sa plec
Mi-ai spus de-atatea ori
Ca daca plec eu vei fi singur
Si-ai sa mori...

De voi pleca, nu-ti fie teama,
Voi fi aievea langa tine,
Clipa de clipa, ceas de ceas,
Nu-ti fie teama...

Nu vei fi niciodata singur,
Caci iti promit: ma voi intoarce
Sa iti sarut obrazul fin
Si-am sa raman...

Dar parca nu-ndraznesc sa plec,
Mi-e parca frica sa te las
Sa stai singur ceas de ceas,
Nu pot sa plec...

Dar vreau sa plec, insa nu pot
Si-mi spun:"Sa nu privesti-napoi"
Si simt ca sufletul mi-e gol,
Nu pot sa plec...

Dac-as pleca, cu ce-as ramane?
C-un suflet gol si fara tine,
Insa cand ochii iti privesc
Simt ca mor...

Am hotarat: nu voi pleca,
Nu vom mai fi niciodata-
Tu singur... eu cu-n suflet gol,
Aici raman...

poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!