Decizia lui Ulisse
Marele om a întors spatele insulei.
Așa că el nu va muri în paradis,
nici nu va mai auzi
printre măslini, lângă lacuri limpezi,
sub chiparoși, lăutele raiului.
Timpul începe acum, când aude iarăși
acel puls narativ al mării,
în zorii zilei când curenții sunt mult mai intenși.
Ceea ce ne-a adus aici,
ne va conduce spre alte zări; nava noastră
se leagănă în apa portului plin de culoare.
Vraja s-a sfârșit.
Înapoiază-i viața,
mare-întinsă care-l poți călăuzi doar către depărtări.
poezie de Louise Gluck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre rai
- poezii despre viață
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- poezii despre puls
- poezii despre porturi
- poezii despre măslini
- poezii despre moarte
Citate similare
Ce este viața
Viața este o suflare,
sau poate ceva mai mult.
Este scurtă-îmbrățișare
a timpului petrecut.
Viața e o alergare,
maraton fără sfârșit,
După fericirea care
ne-a vrăjit, ne-a amăgit.
Viața e o căutare
într-un timp nedefinit,
A miracolului care
doar în vis ne-a ispitit.
Viața este o fereastră
deschisă spre viitor,
Către care viața noastră
nu are aripi de zbor.
În zadar omul se zbate.
Idealul nu-l atinge.
Viața de trup se desparte,
Omul repede se stinge.
Vreme vine, vreme trece,
Fericirea-i doar un vis,
Rămânem statuie rece,
Cu ochii spre Paradis.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre sculptură sau poezii despre ochi
Ochii tăi
Ochii tăi sunt limpezi ca lacul liniștit
În zilele când vântul adie abia simțit
Și sunt adânci ca marea acolo-n depărtări
Unde vapoare albe plutesc spre alte zări.
Ochii tăi sunt pașnici ca mielul alb și pur
Ce paște liniștit cu oile în jur
Și parcă-s nestemate, atât sunt de frumoși,
Iar râsul tău îi face zglobii și luminoși.
Ochii tăi sunt bruni ca ursul din Carpați,
Pe care-l vezi atunci când codrii îi străbați,
Dar sunt cu mult mai vii decât de obicei
Atunci când chipul meu se oglindește-n ei.
poezie de Octavian Cocoș (10 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre oi
- poezii despre alb
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre urși
- poezii despre râs
- poezii despre păduri
- poezii despre promisiuni
Pir
Nu am nevoie de laudele voastre
pentru a supraviețui.
Am fost aici înaintea voastră, înainte
chiar ca voi să fi plantat o grădină.
Voi fi aici când vor mai rămâne doar soarele și luna,
marea și câmpia întinsă.
Eu voi reprezenta câmpia.
poezie de Louise Louise Gluck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre laudă sau poezii despre Soare
Flori de mai
Flori de mai înfloresc în grădina mea
Și totul e ca-n paradis.
În inima ta blândă,
Scânteia dragostei s-a aprins.
La prima noastră întâlnire
Flori de mai eu ți-am adus.
Și tu cu glas plin de fericire
M-ai zis că mă iubești nespus.
Flori de mai avea mama pe masă,
Când am trecut din nou al casei prag.
Era așa de bucuroasă
Și m-a cuprins la piept cu drag.
Lumea e ca un colț de rai
Când sunt cu tine împreună.
În grădina mea cu flori de mai
Viața îmi pare mult mai bună.
poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre flori, poezii despre trecut, poezii despre mamă, poezii despre inimă, poezii despre fericire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Spre alte zări frumoase
Mă întreb dacă stelele sunt aprinse
pentru fiecare din noi,
pentru a fi lumină
și să ne găsească într-o zi
cei de pe alte planete.
Apoi să zburăm deasupra tuturor
pe-un nor ce lin ne va purta,
spre alte zări frumoase,
iar cerul ar fi mai albastru,
mai pur și plin de culoare.
poezie de Eugenia Calancea (9 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre planete, poezii despre lumină, poezii despre frumusețe sau poezii despre albastru
În ajunul execuției
În ziua sărbătorii paharul pe care-l beau e-amar;
Prima tinerețe broboadă mi-e de griji, atâta doar;
Din holda recoltată n-am strâns decât neghină;
Binele mi-e nădejdea-n câștigul ce-o să vină.
Nu văd soare deși mai e până la asfințit;
Acum trăiesc deși viața acum mi s-a sfârșit.
Cine-am fost s-a auzit deși nici un cuvânt n-am spus;
Fructul mi-a căzut deși frunza mi-e încă verde;
Tinerețea mi s-a risipit deși bătrân eu nu-s;
Văd lumea deși lumea pe mine nu mă vede;
Firul vieții mi s-a rupt deși n-a fost tors, ci-abia urzit;
Acum trăiesc deși viața acum mi s-a sfârșit.
Mi-am vazut moartea de când întâi i-am fost rostit cuvântul;
Am căutat viața și-am aflat doar umbra ei pe lut;
Am străbătut această țară știind că îmi va fi mormântul;
Și-acum eu mor, deși chiar acum am fost născut;
Paharul meu e plin și, totuși, de nectar golit;
Acum trăiesc deși viața acum mi s-a sfârșit.
poezie de Chidiock Tichborne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre cuvinte, poezii despre vinovăție, poezii despre verde, poezii despre sărbători sau poezii despre recoltă
Traiectorii paralele
Nu mă mai regăsesc în farmecele tale,
M-au consumat destul, hrănindu-le...
Era și timpul să revin la realitate,
Trăiam de prea mult timp pe Marte...
Mă simt de parcă aș fi după moarte,
De când m-am reîntors la libertate...
Căci, lângă tine, mă simțeam legat
De tot ce ține sufletul încătușat.
De când m-am rupt din lanțurile tale,
Pot spune că mă aflu, în sfârșit, pe-o cale
Ce nu mă-nstrăinează de a mea natură,
Am mers deja prea mult pe arătură...
Era și timpul să mă-ntorc la mine,
Nu mai pot spune că sunt plin de tine,
Simt, în sfârșit, că pot fi iarăși eu...
Mi-ajunge doar un singur Dumnezeu.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (8 februarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre realitate, poezii despre natură, poezii despre libertate sau poezii despre cătușe
Casa de pe lac
Te-aștept, convins că vei veni
La casa de pe lac,
Căci doar aici tu poți să fii
Și toate-ți sunt pe plac.
E micul nostru paradis,
Aici, în astă lume,
Un loc ce poate fi descris,
Fără să-i pui un nume.
Doar vid în care timpul tace,
Iar viața-n sine e o clipă,
Un infinit cuprins de pace,
O bucurie zămislită.
E vraja casei de pe lac,
Visul ce dăinuie-n eter,
Nimic din tot ce-ți este drag,
Nu poate fi la fel ca el.
Dar cum totul e schimbare,
Roata vieții se-nvârtește,
Nu există amânare,
Nici măcar nu se oprește.
Anii vin și pleacă-n grabă,
Parcă-s trași spre infinit,
Ne rămâne doar o poză
Cu imaginea sfârșit.
Nici căsuța de pe lac
Nu mai e ce-a fost odată,
Scârțâie lemnul de fag,
Iar scara-i neluminată.
Chiar de-ar fi să se dărâme,
Să devină doar un vis,
În sufletul meu rămâne
Micul nostru paradis...
poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre schimbare sau poezii despre pace
Întâlnirea
Ai venit lângă pat
și te-ai așezat privindu-mă.
Apoi m-ai sărutat am simțit
ceară fierbinte pe fruntea mea.
Voiam să rămână acolo un semn:
așa am aflat că te iubesc.
Pentru că doream să fiu arsă, marcată,
să rămân cu ceva la sfârșit
mi-am tras rochia peste cap;
brusc, chipul și umerii mi s-au împurpurat.
Se va întâmpla inevitabil, întâmplare de foc,
așezând o monedă rece pe frunte, între ochi.
Stai întins lângă mine; mâna ta trece peste fața mea
Ca și cum la fel ai simțit și tu
trebuie să fi știut, atunci, cât de mult te doream.
Vom ști asta întotdeauna, și tu, și eu.
Dovada va fi trupul meu.
Louise Gluck, premiul Nobel-2020
poezie de Louise Gluck, premiul Nobel-2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre rochii, poezii despre premii, poezii despre numismatică, poezii despre mâini, poezii despre foc sau poezii despre dorințe
Acum ne merităm
Acum putem să ne,, iubim", nu ne-a mai rămas nimic de împărțit,
Nici ani, nici clipe, nici ură, nici iubire și nici... viață!
Și nici nu e târziu, când aveam totul, părea prea devreme,
Acum nu mai avem ce poseda, nu mai poți să-mi aduci nicio acuză,
Acum nu mă mai poți acuza de prea multă posesivitate,
Acum a mai rămas prea puțin din... Noi, nici anotimpul nu ne mai vrea,
Acum ne bate toamna-'n tâmple, nu mai avem nevoie de... sărutări în noapte,
Acum ne cântă moartea-'n șoapte, degeaba încercăm să ne auzim,
Acum ne e strigătul prea departe, în curând se face noapte,
Acum iertarea pare venită prea târziu, nu ne mai e folositoare,
Acum... chiar și speranța se lasă ucisă printre strofe și cuvinte,
Acum nici amintirea nu ne mai leagă sufletele și așa stinghere,
Acum putem să rătăcim la infinit, nu ne-am iubit când trebuia,
Acum degeaba lăcrimăm, lacrimile sunt prea seci, nu-și mai au rostul,
Acum se-'ntorc timpurile să ne amintească de viața fără Noi,
Acum nici o ploaie nu va curăța ura ce ne-am împărțit-o-'n suflet,
Acum poate să fie o secetă de nesfârșit, o merităm deplin!
Acum ne merităm...
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre ploaie, poezii despre noapte sau poezii despre muzică
Cuvinte, cuvinte
uite!
poveștile n-ar trebui să fie adevărate
nu poți lăsa tristețea să inunde lumea
și să condamni omul la nefericire
să ai grijă de tine!
dar nici o poveste nu e pregătită să te avertizeze
cine ar mai pleca la drum dacă ar știi
și atunci poveștile nu ar mai fi povești ci doar răsuflări de taină
în jur sunt lucruri pe care nu le vezi
și ce nu poți vedea nu există. dar totuși poveștile există
și cu toate că nu le poți vedea le poți asculta
și pleoapele se prefac de sticlă
hei așteaptă!
dar povestea nu are timp. după ce-și trage sufletul
pleacă mai departe ca o ispită
și te lasă așa... fără suflare
sfârșit
poveștile nu se-învelesc în moarte
cuvintele le poartă-n zbor ușor printre uitări
și doar o răsuflare susurată deschide cerurile către alte zări
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre nefericire
Nu...
Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!
Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!
Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!
Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre rouă, poezii despre nori sau poezii despre naștere
Eu am cu Moartea rendezvous
Eu am cu Moartea întâlnire
Acolo unde se dispută-o baricadă,
Când vine Primăvara și cântă în livadă,
Iar merii pretutindeni izbucnesc în floare
Eu am cu Moartea întâlnire
Când vine Primăvara și râde iarba-n soare.
Poate-o să mă ia de mână și-o să constat
Că mă conduce, calmă,-n regatul ei îndoliat,
Că-mi închide ochii și-mi a stinge-a răsuflării unduire
Sau voi trece eu pe lângă ea,-n drumu-mi spre câmpiile-elizee.
Eu am cu Moartea întâlnire
Pe panta unui deal plin de tranșee,
Când vine Primăvara și grâul își mlădie boiul,
Când prinde-a-înflori pe pajiști caprifoiul.
Domnul știe, dar n-ar fi fost mai bine oare
Să fi stat pe perne parfumate de mătase acum,
Unde iubirea, binecuvântată,-n somn tresare,
Puls lângă puls, alături de-un trup de fată suplu, tânăr mire,
Unde trezirile sunt dulci, un muzical acord?
Dar eu am cu Moartea întâlnire
La miezul nopții-într-un oraș în flăcări, plin de fum,
Când Primăvara călătorește iar spre nord,
Căci eu îmi țin cuvântul dat și nu, nu,
Nu voi lipsi de la acel rendezvous.
NB.
* Alan Seeger (18881916) a fost un poet american care a luptat în Franța primul război mondial unde a și a murit, în Bătălia de pe Somme, 1916.
** Acest poem se citește îndeobște la funeralii, multe persoane găsindu-l înduioșător.
poezie de Alan Seeger, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre somn sau poezii despre primăvară
Regăsire
Pe țărmul mării iarna numai ea,
Femeia căutându-și fericirea.
Nimeni n-o ia la dans și ar dansa
Cu vântul serii și cu amintirea!
Pe țărmul mării iarna numai ea,
Sufletul căutându-și pe sub valuri.
E-atâta muzică și ar dansa
Cu timpul doldora de idealuri!
O, acel timp demult e-n zări o stea
Și idealurile lumii-s arse.
Cu sine însăși astăzi ar dansa,
Dar s-a pierdut printre atîtea farse!
Și, totuși, despuindu-se de ea
Și hainele-azvârlindu-le în mare,
Femeia prinde-n seară a dansa
Cu Sufletu-i venit din depărtare!
Așa un dans nu știe nimenea,
Așa un dans nu s-a văzut sub lună.
Femeia ceea, stinsă ce era,
S-a reaprins, dansând ca o nebună!
Întregu-i chip în taină se schimba,
Toată se-nmlădia, fiind a Lui,
A Sufletului care-o săruta
Așa cum, Inimă, nu poți să spui...
poezie de Traian Vasilcău (2 februarie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre idealuri, poezii despre dans sau poezii despre prezent
Inconștient sau conștient ne alegem mentori în viață. Știi care este cel mai rapid și mai natural mod prin care poți obține mai mult din ceea ce îți dorești? Care este primul pas către viața pe care acum probabil o vezi doar ca pe un vis? Admirația. Nu poți deveni ceea ce urăști. E imposibil. Însă poți deveni ceea ce apreciezi. Admiră oamenii care te inspiră. Admiră oamenii care sunt și trăiesc ceea ce tu vrei să trăiești și să fii. Spune-le asta. Nu ține doar pentru tine. Vei fi uimit cât de mult se pot deschide către tine.
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre admirație, citate despre viteză, citate despre visare, citate despre imposibilitate, citate despre dorințe sau citate despre devenire
Dumnezeu e acasă
mi-ai spus că Dumnezeu
a murit strivit de întuneric
și nu te-am crezut
mult mai târziu
mi-ai spus că
Dumnezeu a înviat
și te-am crezut
a pășit printre suflete
a pus durere lângă durere
viață lângă viață
și ne-a privit
am uitat să-ți spun că
unul din mine l-a iubit deși
nici măcar nu l-a cunoscut...
sunt prea independent și
stau în spatele unui răsărit
din când în când
îngenunchez
la capăt de zi
și te strig
vino iubito fii complice
la viața asta trăită printre oameni
unde e Dumnezeu e și lumină
poezie de Teodor Dume (14 aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre uitare, poezii despre independență sau poezii despre durere
Dumnezeu e acasă
mi-ai spus că Dumnezeu
a murit strivit de întuneric
și nu te-am crezut
mult mai târziu
mi-ai spus că
Dumnezeu a înviat
și te-am crezut
a pășit printre suflete
a pus durere lângă durere
viață lângă viață
și ne-a privit
am uitat să-ți spun că
unul din mine l-a iubit deși
nici măcar nu l-a cunoscut...
sunt prea independent și
stau în spatele unui răsărit
din când în când
îngenunchez
la capăt de zi
și te strig
vino iubito fii complice
la viața asta trăită printre oameni
unde e Dumnezeu e și lumină
poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor spre înapoi
Aș vrea să trec în zbor spre înapoi,
Să cat apusul zilei ce-a trecut
Și clipele ce-odată le-am pierdut,
Epave triste printre timpuri noi.
Aș vrea să plec spre un tărâm de vis,
Sunt pelerin etern spre alte zări,
Să calc tăcut virginele cărări
Ce se opresc pe buze de abis.
Purtat din Răsărituri spre Apus,
Am eșuat, sunt dus de-al vieții val,
Închis într-o clepsidră de cristal,
Aș vrea să mă strecor de jos în sus.
Și cucul cântă parcă tot mai rar,
Tic-tac-ul se aude mai încet,
Se-nvârte timpul într-un trist balet
Și agățat atârn de secundar.
Din ceas se varsă-al clipelor șuvoi
Și-aș vrea sa le întorc din praf de drum,
Iar printre norii albi, cu vârf de fum,
Aș vrea să trec în zbor spre înapoi.
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii sau poezii despre pelerinaj
Tot ceea ce crezi că poți controla e deșertăciune. Când ai venit aici, te-ai scăpat pe tine, iar când vei pleca de aici, inevitabil te vei scăpa pe tine. Deci ce poți controla tu? Mândria de a te lua din greșeală și ignoranță corpul-minte, este ceea mai sufocantă povară. Și ce altceva este controlul, draga mea, decât frica de a nu pierde ceea ce fals crezi că poți poseda? Tot ceea ce crezi că ai, ai luat de aici. Nu ai adus nici măcar efemerul de corp cu tine, nici măcar gândul sau mintea nu ai adus-o cu tine. Ai învățat-o din efemeritate.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mândrie, citate despre ignoranță, citate despre gânduri, citate despre greșeli, citate despre frică sau citate despre corp
Rătăciri
Mi-am risipit privirile printre ramurile primăverii
Și s-au întors la mine încărcate cu flori.
S-au îndreptat, apoi, spre cer
Și au împrumutat ochilor mei albastrul său.
Din apele mării, mi-au adus bucuria valurilor,
De pe vârfurile munților, puritatea zăpezii,
Dar atunci când ele au curs pe trupul tău,
Nu mi-au mai adus nimic, nu au mai revenit,
Nu au mai vrut să-mi împărtășească
Perfecțiunea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre perfecțiune, poezii despre munți, poezii despre crengi, poezii despre bucurie sau poezii despre apă