Regăsire
Pe țărmul mării iarna numai ea,
Femeia căutându-și fericirea.
Nimeni n-o ia la dans și ar dansa
Cu vântul serii și cu amintirea!
Pe țărmul mării iarna numai ea,
Sufletul căutându-și pe sub valuri.
E-atâta muzică și ar dansa
Cu timpul doldora de idealuri!
O, acel timp demult e-n zări o stea
Și idealurile lumii-s arse.
Cu sine însăși astăzi ar dansa,
Dar s-a pierdut printre atîtea farse!
Și, totuși, despuindu-se de ea
Și hainele-azvârlindu-le în mare,
Femeia prinde-n seară a dansa
Cu Sufletu-i venit din depărtare!
Așa un dans nu știe nimenea,
Așa un dans nu s-a văzut sub lună.
Femeia ceea, stinsă ce era,
S-a reaprins, dansând ca o nebună!
Întregu-i chip în taină se schimba,
Toată se-nmlădia, fiind a Lui,
A Sufletului care-o săruta
Așa cum, Inimă, nu poți să spui...
poezie de Traian Vasilcău (2 februarie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre idealuri
- poezii despre dans
- poezii despre vânt
- poezii despre sărut
- poezii despre schimbare
- poezii despre prezent
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.