Inchipuiri

Prea multele închipuiri
întorc sufletul
pe dos
... din cauza lor
nu vei simţi (la fel)
ce-ai simţit - atunci
cînd ai văzut - lumina
prin lumina lui

... şi
zadarnic
vei mai încerca
să străvezi - dincolo
de ce limitează
sinea
... să surprinzi
chipul - de sub
măştile eului

... sau
ceea ce
înainte - de închipuire
zace-n închipuitor
... acele sensuri
şi potenţe - ce-i urzesc
sufletului - începutul
... ne-sfîrşitul - dar
mereu începutul
de pe urmă(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Mă cuprinzi din priviri?
Mă dezgoleşti de umbrele tale
Mă strecori în sufletul tău deschis
Te caută privirea la marginea adierii sau apocalipsa
În liniştea serii mă vei adormi pe braţul pufos
Şi-mi vei zâmbi în fiecare dimineaţă.
Vei cunoaşte lumina
Şi poate că vei fi doar o lumină la cap de tunel
Sau un pasaj al miilor de licurici din flori ale sufletului
Hai să zâmbim cu dragostea noastră
Până vor zâmbi şi cei din jurul nostru
Aprinsă să ne fie lumina sufletului
Până vom parcurge drumul neprogramat
Şi vom alina sufletele singure.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine sau poate peste câteva zile, vei ştii foarte bine ce ai de făcut. Atunci va trebui să-ţi aduci aminte ce-ai simţit acum şi să te prefaci că simţi ceea ce sigur n-o să mai simţi.

Hector Malot în Singur pe lume
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu orice lucru care constituie un început este şi cauza; astfel punctul este începutul liniei, dar nu e cauza ei; clipa e începutul acţiunii, nu şi cauza ei; punctul de plecare al unei mişcări e începutul, dar nu şi cauza ei.

citat celebru din Giordano Bruno
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arlo Will

Ai văzut vreodată
Un aligator
Ţâşnind în aer din mlaştină
Şi rămânând apoi orbit în lumina copleşitoare a amiezii?
Ai văzut, noaptea, caii din grajd
Tremurând şi dând înapoi la vederea unei lanterne?
Ai mers vreodată prin întuneric
Şi, brusc, o uşă neştiută s-a deschis înaintea ta,
Lăsându-te, ţi s-a părut, în lumina a mii de lumânărele
Din ceară delicată?
Te-ai plimbat cu vântul bătându-ţi în urechi,
Învăluit de lumina soarelui
Şi ţi-ai simţit deodată fiinţa inundată de o splendidă strălucire interioară?
Ieşind iarăşi şi iarăşi din smârcuri,
Treci prin uşi de lumină,
Prin multe câmpuri de splendoare,
Unde în jurul tău, neauzită, gloria se aşează
Ca o abia căzută zăpadă.
Vei trece tu, o, suflet puternic, prin pământ
Şi prin nenumărate ceruri
Până vei ajunge la lumina finală.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri în mintea noastră

Sufletul este vopsit
în culoarea gândurilor tale...
Gândeşte-te la acele lucruri
care sunt principiile tale
şi care sunt la lumina zilei.
Tu poţi alege conţinutul
personalităţii tale.
Zi după zi vei deveni
ceea ce alegi,
ceea ce crezi
şi ceea ce faci.
Integritatea ta
este destinul tău.
Lumina este cea
care-ţi luminează calea.
Melancolia din gândul tău
este ceva ce trece
dincolo de forţele noastre.

poezie de Eugenia Calancea (6 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vei fi atent la promisiunile pe care ţi le face Dumnezeu, cu timpul, vei observa că nu sunt deşarte. Când lucrurile se întorc pe dos, observă-le partea cealaltă, ceea ce se ascunde înapoia lor. El, de acea parte, este răspunzător. De aceea, nu trebuie să te grăbeşti s-o iei înaintea Lui.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul despre monştri

Adevărul este acesta:
fiecare monstru
pe care l-ai întâlnit
sau pe care-l vei întâlni
a fost cândva o fiinţă omenească
cu un suflet
tot atât de delicat
ca lumina
sau mătasea.

Cineva a furat
acea mătase din sufletul lor
şi i-a făcut
ceea ce sunt.

Aşa că atunci când
vei vedea iarăşi un monstru
aminteşte-ţi de asta.
Nu te teme de
lucrul din faţa ta.
Teme-te,
mai degrabă,
de cel care l-a creat.

poezie de Nikita Gill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca...

Daca intr-o zi vei gasi tarmul
Spre care neincetat te indrepti,
Va fi o rasplata din ceruri venita
Ca stii sa iubesti si s-astepti.

Daca, asteptand, vei afla rasaritul
Din zorii zilei spre care alergi,
Vei sti ce-i caldura si dragostea sfanta
Ca poti sa ierti, sa-ntelegi.

Daca mergand neincetat, spre lumina
Imprastii lumina in juru-ti mereu,
Primi-vei, la randu-ti, in suflet speranta.
Si, pururi, vei trece usor peste greu.

poezie de Iulia Comaniciu (iulie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa care vine din nevoi nesatisfăcute (spre deosebire de cea provocată de dorinţe neîmplinite) este probabil cea mai gravă suferinţă. Aceia care suferă din cauza unor nevoi de bază nesatisfăcute rareori suferă din cauza lipsei unui scop. Scopul lor este clar: supravieţuirea zilnică. Dacă nevoile de bază sunt satisfăcute într-un mod echilibrat, atunci suferinţa are legătură mai degrabă cu dorinţele neîmplinite. Dacă ai nevoie de ceva, atunci cel puţin vei fi sătul temporar dacă nevoia respectivă este satisfăcută. Dar dacă doreşti ceva, atunci nu te vei simţi sătul prin împlinirea dorinţei respective. Pur şi simplu vei vrea altceva şi vei suferi din nou din această cauză.

citat din Elie Wiesel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu stea, ea om

Străbatem zări, străbatem vise,
Dar tu rămâi mereu cu noi,
Popas în zone interzise,
Plimbări prin codrii sau prin ploi.

Aripi de înger prinde steaua
Apoi coboară spre pământ,
Din geam înlătură perdeaua
Şi-ncet sărută chipul sfânt.

Dar blânda fată pământeană
Sărutul ei ea îl va da,
Pe vorbe dulci şi de pomană
Celui ce dulce-i va cânta.

Tu vei rămâne-n cer o stea,
Ea va umbla pe căi terestre,
Tu din lumina ta vei bea,
Ea va privi pe la ferestre!

poezie de Aurelia Oancă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esti

Eşti - mereu acelaşi
nu evadezi
din preajma umbrei
şi o urmezi
urmîndu-te

... iar cînd rosteşti
simţi - cum devii
în nimic - cheagul
a-toate-crescător
... un sîmbure
de născare-ncins
şi care creşte
şi crapă
şi se goleşte
de gol

... eşti acelaşi - dar
mereu descumpănit
de chinuri antipodice
... hibridă alcătuire
în carne - cu harul
închipuirii
... ca un semn
al tresviei(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet de lumină

Când chipul ia aspect de primăvară
Şi sufletul priveşte dincolo de sens,
Zâmbetul devine cea mai luminoasă formă de comunicare.
Însuşi trecutul freamătă într-un zâmbet de bucurie.
De undeva, de dincolo de orizont,
Zvonul amintirilor îşi întinde umbra simptomatică.
În văpăile sufletului,
Ca un rest nostalgic de trecut
Cu ecou de speranţă-n viitor,
Vibrează parfumul lor dulce, melancolic
Şi lumina tandră din lacrima lor.

Dacă lumina nu s-ar odihni în lacrimi,
N-ar apărea curcubeul.
Să nu ne temem de riduri;
Pe albia lor, curg amintirile noastre.
Privite în oglinzi retrovizoare,
Ele ne arată unde au fost
Şi, probabil, vor mai fi zâmbete.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începutul şi Sfârşitul

Mai înainte de orice început
Din veşnicie am fost aşezată
Şi Fiinţa Mea — totu-a făcut
Din nu-ul stins şi nevăzut
Şi din lumina nou creată

Căci Eu eram la început
Cu Tatăl dar şi împreună
Nimic când nu era văzut
În univers necunoscut
Făcut apoi de a Mea mână

Începutul şi Sfârşitul iată Eu
Am fost şi sunt în Univers
Şi sunt de-a pururi Dumnezeu
Născut din veci de Tatăl Meu
Prin planul Lui Sfânt şi ales

În Psalmul doi iată m-ascund
Şi-n Evanghelia după Ioan
Cu versu-ntâi în voi pătrund
S-aduc al dragostei afund
Salvaţi să fiţi de cel viclean

Căci în Apocalipsa aşa vorbeşte
Însuşi Domnul Dumnezeu
Cel ce Începutul se numeşte
Şi vouă El vă dăruieşte
Şi astăzi din Duhul Său

Eu sunt Începutul şi Sfârşitul
Cel Dintâi şi de pe urmă
Aşa vorbeşte astăzi Domnul
Acel din veci ce e Cuvântul
Şi-şi vrea curată sfânta turmă

Veniţi dar astăzi — voi veniţi
Şi vin şi lapte cupăraţi
Trăind viaţa doar ca sfinţi
Prin Mine o să biruiţi
Surori fiindu-mi — voi şi fraţi

Să cânte-n voi azi Duhul Sfânt
Şi dragostea în voi să cânte
Căci în curând acest pământ
Va fi din nou după Cuvânt
Ca-n primele aşezăminte

Să cânte-n inimi bucuria
Orchestre şi fanfare să răsune
Căci pe pământ vine Mesia
S-aducă iarăşi bucuria
Pe sfinţii toţi să îi adune

Dar până atunci vor fi furtuni
Şi valuri grele pe pământ
Scălda-ţi-vă în rugăciuni
Să fiţi găsiţi de Isus buni
Curaţi — trăind a Lui Cuvânt
02-09-2019 Mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul iubirii

Somnul iubirii - zămisleşte
îngeri - îngeri dosnici
... îngeri corciţi
ai unui tărîm - prezis
sau dedus
din sensul cuvintelor
... din indiviza lor
lămurire - în oglindă

... aceeaşi oglindă
o pui - în dreptul ochilor
ca să constaţi
absenţa prezentă
... sau
cum anume - separă
a ei supra-faţă
eul - de această
realitate

... şi
te vei mira
cum de mai exişti
... cum neîncheierile
închipuirii - îţi mai stau
dinainte
... iar
în fiecare din ele
eşti întreg - dar
mereu altfel(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea şi căsătoria sunt începutul din acea gară din care pleci la drum fericit, fără a ştii cum vei fi, în aceea în care dacă vei mai fi, vei coborî.

Viorel Muha (aprilie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eremitul (Sonet Tarot)

Vine o vreme când sătul de toate
Începi să cauţi sufletul din tine
Şi ai nevoie de singurătate
Ca să-nţelegi ce-i rău şi ce e bine.
Aşa că te retragi în izolare
Sau îţi închizi uşiţa la cămară
Te reculegi în tihnă, cu răbdare
Ca-n sinea ta lumina să apară.
Sau poate nu-ţi doreşti singurătatea
Că nu mereu conştiinţa este trează,
Dar dacă ţi-e prea mare vanitatea,
Să ştii că cei din jur te izolează.

Singurătatea e mângâietoare,
Dar dacă e impusă, te cam doare.

poezie de Octavian Cocoş (19 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nici un fel de calendar

Această viaţă nu-mi aparţine –
Renunţă la dorinţa de-a avea ceea ce au alţii.
În acest fel vei în siguranţă.
"Unde, unde pot fi la adăpost?" întrebi tu.
Aceasta nu-i o zi pentru a pune întrebări,
În nici un fel de calendar.

Această zi este conştientă de ea însăşi.
Această zi este o iubită, pâine, duioşie,
Mai manifestă decât o pot spune vorbele.
Gândurile iau formă din cuvinte,
Dar lumina zilei este dincolo şi înainte
De gândire şi de imaginaţie.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai dreptul să pui capăt tuturor relaţiilor toxice din viaţa ta, fie că este vorba despre partenerul de cuplu, de membrii familiei tale sau de prieteni. Nu mai permite nimănui să te rănească sau să îţi facă rău în vreun fel. Sigur, te vei îndepărta de oamenii aceştia doar după ce vei încerca să faci tot ce îţi stă în putinţă pentru a crea armonie în relaţia dintre voi. Însă dacă eforturile tale vor fi inutile, închide acele uşi fără să te simţi vinovat. Oamenii sunt aşa cum sunt, nu lua la modul personal atitudinea sau comportamentul lor, dar nici nu pierde timp inutil străduindu-te să menţii relaţii care îţi aduc suferinţă. Nu eşti egoist atunci când alegi să spui nu suferinţei, ci înseamnă că te respecţi şi te iubeşti. Eliberează-te şi fii fericit!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce n-am văzut niciodată

Încă privesc ceea ce n-am văzut niciodată –
stau nemişcat de teamă să nu se clatine adâncul lucrurilor
transparent ca irisul Fecioarei Maria privind Pruncul,
prin care umblă – săgeţi - peşti strălucitori,
zvâcnesc meduze de culoarea văzduhului
şi ard corali în tremur continuu.

Noi n-am putut vedea începutul lumii,
dar ni-l aducem aminte precum de ziua de ieri,
cu soare, cu fluturi, cu iarba
făcând tumbe primăvăratice
prin aburul primelor naşteri.

Am stat tinereţea întreagă la pândă,
să pot privi ceea ce n-am văzut niciodată –
nu ştiu de câte ori am adormit la porţile de aur
ale celor care nu se văd
pentru că sunt prea aproape sau prea departe,
nemărginite în taina lor rugătoare...

Voi sta toată viaţa de veghe
să pot privi cândva ceea ce
n-am văzut niciodată,
ceea ce nu se aseamănă
cu nimic din ceea ce vedem
totdeauna
ori doar câteodată.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este niciodată prea târziu să speri

nu este niciodată prea târziu să speri
am văzut chipul lui Dumnezeu
prinzând contur pe feţele nefericiţilor
şi binele şi adevărul
au luminat ca două felinare
în mintea mea ca o peşteră

am văzut vise înflorind
în umbra remuşcărilor
şi oameni în privirea cărora
nimic nu ofileşte

am văzut locuri neatinse de civilizaţie
cu suflete în care încă mai pulsează
inocenţa de la începutul lumii

am văzut soldaţi plângând
şi conştiinţe solidare
am auzit adesea cum vibrează viitorul
într-o rugăciune de neprihănit

nu este niciodată prea târziu să speri
în carnea noastră plină de ruine
mai există oameni
şi dincolo de disperarea de pe chipuri
se ascund copii

poezie de Gabriel Petru Băeţan din Rugăciunea nefericiţilor (septembrie 2013)
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!