Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tu stea, ea om

Străbatem zări, străbatem vise,
Dar tu rămâi mereu cu noi,
Popas în zone interzise,
Plimbări prin codrii sau prin ploi.

Aripi de înger prinde steaua
Apoi coboară spre pământ,
Din geam înlătură perdeaua
Și-ncet sărută chipul sfânt.

Dar blânda fată pământeană
Sărutul ei ea îl va da,
Pe vorbe dulci și de pomană
Celui ce dulce-i va cânta.

Tu vei rămâne-n cer o stea,
Ea va umbla pe căi terestre,
Tu din lumina ta vei bea,
Ea va privi pe la ferestre!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ion Luca Caragiale

Îndrăznește și vei cânta! zicem noi. Vei cânta ieftin, dar vei cânta; vei cânta rău, dar vei cânta; vei cânta fals, deplorabil, ridicul, dar vei cânta. Ce se cere de la operă? A cânta.

în articol
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.36- 48.99 lei.

în piață

ți-ai hăcuit aripile de înger
alungat din cer pe pământ
ai renunțat chiar la strălucire
să devii pământean păcătos
o să te apuci de artă
numai așa gândești liber

vei bea bere din halbele ciobite
încins de sânii sau pulpele
unei femei zurlii
o să scrii poezii sentimentale
prostioare mărunte
vei picta cu chitara sentimente

te vei otrăvi cu vise
pitit în ungherul unui subsol
o să iubești în sacouri strâmte
strângându-te de gât cu cravata
de culoarea oului de rață
oribilă la orice ținută

vei umbla prin tramvaie
în costume dungate cu pantaloni
evazați în dosul unei iubiri
printre merele acre din garsoniera
unde ploua din tavan
o să te sinucizi în ninsori întârziate

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În lumina lumânării

Când mă prinde dorul, de fata care-a plecat,
Nu pot trece norul. Nu am aripi de zburat.
Aprind o lumânare și-n flacără privesc.
O văd strălucitoare și-n lacrimi izbucnesc.
Din mirajul înălțării, din raiul vieții sfânt,
Din lumina lumânării, coboară pe pământ.
Coboară-n vis la mine și cu blândețe-mi spune:
"Nu vreau să te văd plângând.
Îmi place să te văd râzând".
Mă mângâie pe față, pe frunte mă sărută,
Spre cer apoi se-înalță, de unde-i coborâtă.
Din raiul vieții sfânt, ea veșnic mă privește,
Eu muritor de rând, o văd cum strălucește.

poezie de (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

O stea (dedicată lui M. Eminescu)

O stea din zări cu forfotă cerească
Coboară raze blânde spre pământ
Și prinde-n vis vertiginos să crească
Păstrând eternitatea prin cuvânt.

Talazuri mari prin ape înghețate
Se nasc din infinit unde dispar,
Dar vorba sa din vremi poate uitate
Inundă nesfârșirea unui dar.

Luceafăr s-a născut pe bolți albastre...
Prin vis, prin dor, prin pașnic legământ
Și magia albă-a nemuririi voastre
Prezentă e și astăzi în cuvânt.

Multe veri vor plânge și vor ninge ierni,
Timpul o să treacă, timpul o să vină,
Însă pasiunea ochilor eterni
Va fi la fel de mândră și de fină.

O să se nască stele infinite
Când zi cu noapte galeș se îngână
Și când puterea ta prin dulci cuvinte
Va fi mereu a cerului stăpână.

Un vis firesc te naște mai aproape
De-acele lumi ce veșnic ne despart.
Tu strălucești tăcut, fără de moarte,
Iar vocea ta e-n inime ce bat.

Zidit în zarea albă-a veșniciei
Coroana ta e-n gânduri ce mă-nec,
Vei fi mereu părinte-al poeziei,
Nemuritor în mii de ani ce trec.

poezie de
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Luna

Am tot căutat luna, dar n-am văzut-o din fereastra mea îngustă
Poate o vei zări tu și-mi vei oferi sărutul dintre raze
Apoi îmi vei închide pleoapele să nu mai plâng iubirii să-i cânt, cu pathos
De aș deveni Creanga ta din teiul nemuririi
Sau poate spicul de grâu fecundat de o albine-n floare
Nimic nu-i de mirare, când știm să ne iubim
Trăim adânc în noi, mistere nu destăinuim
Privim tot cerul dinspre nori și tot nefirescul desuet
Călătorind prin gânduri ca un albastru mag.
Sună-mă din noapte, iubite să mă-ntorc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bucuriile luminii

bucuriile luminii coboară în convoi
chemările cerului se aud la ferestre
mierlele transferă frenezii din zăvoi
cu minuni de viață ne facem zestre.

bunul Dumnezeu împlinește nevoi
și destramă toate grijile terestre
bucuriile luminii coboară în convoi
chemările cerului se aud la ferestre.

ploi de împăcare cad șuvoi șuvoi
se hrănesc cu pace naturile terestre
păduri de iubire freamătă pentru voi
se nasc curcubeie din vintre acvestre.

bucuriile luminii coboară în convoi
chemările cerului se aud la ferestre.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu să nu mă însoțești

Astăzi plec din astă lume.
Tu să nu mă însoțești!
Aici ție-ți este bine.
Aici tu poți să iubești.
Să nu fii trist! Nu-ți pară rău!
Atunci când vii cu flori la mine
să-ți amintești c-am fost și eu,
o viață-întreagă lângă tine.
Acuma plec la Dumnezeu,
dar nu te-am părăsit.
Port în suflet chipul tău
ca și atunci când te-am iubit.
De sus, în fiecare noapte
te voi privi la infinit.
În vis îți voi trimite șoapte,
în timpul fără de sfârșit.
Când steaua mea va străluci
să mă privești seară de seară.
De tine îmi voi aminti
cum ne iubeam în nopți de vară.
Pe pământ am fost o floare
bătută uneori de vânt.
De-acuma voi fi steaua care,
zace sub al tău pământ.
Când vei bea apă din izvor,
de mine tu să-ți amintești.
Acolo ne-am iubit cu dor
și mi-ai promis că mă iubești.
Dacă de mine-ți va fi dor,
sus, în cervei găsi.
Escaladează orice nor
și sigur ne vom întâlni.
Voi fi stea în carul mare,
tu luceafăr lângă mine.
Vom lumina ca un soare,
vom simți c-am fost pe lume.

poezie de (8 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Inchipuiri

Prea multele închipuiri
întorc sufletul
pe dos
... din cauza lor
nu vei simți (la fel)
ce-ai simțit - atunci
cînd ai văzut - lumina
prin lumina lui


... și
zadarnic
vei mai încerca
să străvezi - dincolo
de ce limitează
sinea
... să surprinzi
chipul - de sub
măștile eului


... sau
ceea ce
înainte - de închipuire
zace-n închipuitor
... acele sensuri
și potențe - ce-i urzesc
sufletului - începutul
... ne-sfîrșitul - dar
mereu începutul
de pe urmă(?)

poezie de
Adăugat de Dana SimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ție, prietene

Dacă tu vrei să cunoști
ce sânge-ți curge prin venă,
Nu te lua după proști!
Uită-te atent la genă!

Vei găsi acolo regnul
și lumea din care vii.
Îți vei întâlni destinul
și vei ști ce poți să fii.

Doar așa tu vei cunoaște
de unde vii și unde mergi.
Te vei închina la moaște,
calea dreaptă să alegi.

Eu așa te sfătuiesc:
caută și vei afla
Că-n Universul Ceresc,
există și viața ta.

E comoara ce-ai primit
de la Dumnezeu Cel Sfânt.
Tu prin ea te-ai definit
muritor pe-acest pământ.

Viață ai, viață să dai.
Omul din om să se nască.
Dar din dar se face rai,
Viața să nu se sfârșească.

poezie de (9 februarie 2021)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Două stele

nu mai ieși în calea mea, nu mai ieși
nu mai ofta cu-atâta nostalgie
căci steaua ta mereu va licări
pe lângă steaua mea de-a pururi vie

nu mai privi în ochii mei, nu mai privi
oricum sunt stinși de-atâta depărtare
mereu am așteptat că vei veni
arzândă stea nu stinsă lumânare

tu nu mă mai chema, tu nu mă mai chema
oricum noi am ajuns mult prea departe
-și unde-ncetisor se stinge steaua mea
și unde steaua ta-i din cioburi sparte

tu nu mă mai striga, tu nu mă mai striga
-unde-am ajuns demult e frig și întuneric
ca un opaiț se mai zbate steaua mea
și steaua ta ca un miracol sferic...

poezie de (2 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eminescu

Tu, Eminescu, astru sfânt...
Al neamului nost' românesc
Rămâi un geniu pe pământ,
Idol îmi ești și te iubesc.

Luceafăr blând, luceafăr sfânt,
Ce poezia-ți curgea-n vine,
Coboară iarăși pe pământ
De pe-ale stelelor coline

Și ne aduce nouă iară,
Bucuria-n suflet - toată -
Acum sunt vremuri de ocară...
Versuri îți scriu din inimă.

Luceafăr poeziei ești!
Ești viu și vei rămâne viu
Marele nostru geniu ești,
Despre tine vreau să scriu.

Un omagiu mare - un respect -
Ți-aduc acum în scris pe drept,
Ce ai lăsat tu pe pământ
Reprezintă foi de-argint.

Coboară iarăși tu
Alunecând pe-o rază,
Luceafăr, Eminescu...
Și ne mai scrie-o frază.

Și ne mai spune despre tine
Ești sus acolo? Îți e bine?
Învață-ne pe noi cei răi,
Cum e să compui din Rai?

Eminescu, înger sfânt
Chiar tu! Luceafăr blând,
Rămâi geniu pe hârtie,
Rămâi geniu-n poezie.

La steaua ta-i ajuns,
Luceafăru-ți ne face semne...
Spune-ne este frumos
Să compui printre stele?

"Și era una la părinți"
Scriai odinioară,
Luceafăr, tu, cu vechi dorinți,
Coboară-te, coboară...

"Coboară-n jos", așa scriai
Trimite-ne un semn
Pleonasmul distrugeai,
Geniule roman.

România-i mama ta,
Bolta cerească ți-aparține...
Noi ne amintim cu drag
Luceafăru-ți din vine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Zbor cu steaua noastră-n dinți

Destinul și-a făcut așternut în inima mea,
Deschide-i ușa, ușor, și vei primi o stea,
Lasă-te în brațele lui pe canapeaua de vis
Și-ai să rămâi cu sufletul spre lumină deschis.

Vei fi frământată ca lutul în plin meșteșug
Să iei forma statuii cu sânii-n belșug,
Vom arde-n pojarul iubirii cu tente albastre
Pe câmpul ascuns în privirile noastre.

Vom flutura sentimente mărețe-ntre noi,
Vom clădi eternitatea-n aripile moi,
Ne vom înălța din pământ către cer
Printr-o cupă de aur cu urme de fier.

Vom ocupa izvorul purității prelung,
Rodiile toamnei le-om cizela-n amurg,
Vom filtra gândirea de schisme nedorite,
Ne-om îndulci sărutul cu miere în clătite

Ți-oi săruta ascunsul în pulbere de flori,
Vom bea cafea amară din stele și cicori,
Copii moștenitori vom dezmierda din burtă
Sub crucea Bobotezei înfiptă într-o turtă.

Mii de așteptări ne vor culege clipa
Destinul își va pune în inimă aripa
Și va zbura cu steaua noastră-n dinți
Cât mai profund în cerul părăsit de sfinți!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Podoabe noi... (Colindă de Crăciun)

Din Cerul Sfânt, coboară cânt,
În zi de Sărbătoare,
Colinde în podoabe noi,
Sub brazi sfântă chemare.

E atâta forfotă în Cer,
La fel și pe pământ,
Creștinii cu toți de Crăciun
Așteaptă Pruncul Sfânt.

Magii de la răsărit
Călăuziți de o stea,
Vestesc minunea ce va fi,
Creștinii o sfințesc.

În Sfântul leagăn de Crăciun,
Isus este născut,
Iar Dumnezeu și toți cei dragi,
Adoră Pruncul Sfânt.

Și Cerul Sfânt revarsă în lume
Prin îngeri armonie,
Îngenunchind creștini pioși,
Spre marea mântuire.

Oda bucuriei Sfinte
Cuprinde tot pământul,
Lumina sfântă iar cinstește
Crăciunul și colindul.

cântec, versuri de (19 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai

Mai rămâi o clipă,
Mai rămâi cu noi,
Mai rămâi Isuse,
Căci suntem prin ploi.

Mai rămâi în inimi,
Mai rămâi odată,
Mai rămâi în suflet,
Cu iubirea Ta curată.

Mai rămâi în vânturi,
Mai rămâi în ploi,
Mai rămâi în lacrimi,
rămâi în noi.

Mai rămâi acum în mai,
Mai rămâi la noi mereu,
M-ai salvat, privesc la rai,
Mai rămâi căci este mai.

poezie de (1 mai 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Două stele

nu mai ieși în calea mea, nu mai ieși
nu mai ofta cu-atâta nostalgie
căci steaua ta mereu va licări
pe lângă steaua mea de-a pururi vie

refren
nu mai privi în ochii mei, nu mai privi
oricum sunt stinși de-atâta depărtare
mereu am așteptat că vei veni
arzândă stea nu stinsă lumânare

tu nu mă mai chema, tu nu mă mai chema
oricum noi am ajuns mult prea departe
-și unde-ncetisor se stinge steaua mea
și unde steaua ta-i din cioburi sparte

refren
tu nu mă mai striga, tu nu mă mai striga
-unde-am ajuns demult e frig și întuneric
ca un opaiț se mai zbate steaua mea
și steaua ta ca un miracol sferic...

refren

cântec, versuri de (2 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să-ți văd din nou chipul

Am adormit iar în gândurile mele,
Lăsând în urmă un suflet drag
Și ajung din nou să privesc la stele
Și nu m-așteaptă nimeni în prag.

Încerc să găsesc în mintea mea,
Cum arăta a ta ultimă privire
Și uneori noaptea e atât de grea,
Dar cred că am încă o mare amăgire.

Caut apoi umbra ta, a pașilor pierduți,
Și vreau să țin mintea mea trează,
Dar noaptea e plină de năluci
Și merg la geam unde inima mea oftează.

Se vede apoi o stea căzătoare
Și o dorință încă aș mai avea,
Ca în lumina ei să-ți văd chipul tău oare,
Șirămâi mereu în mintea mea.

poezie de (6 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

LA MOARTEA FRATELUI MEU, IULIAN

Din lut făcuți suntem și-n lut plecăm,
Dar tot din lut, mereu la Cer visăm;
De ce suntem de Cer mereu străini,
De ce, de-aici, noi nu plecăm divini?

S-a spus că noi de Cer suntem iertați,
Că-n cruce-i suntem lui Iisus toți frați;
S-a spus că Înviere-i într-o zi,
Dar când va fi-nviere, când va fi?

Azi sufletul îmi este sfâșiat,
Că azi un frate-i este morții dat,
De vechiul Iuda-atât de nemilos
Ce l-a vândut și pe Iisus Hristos!

Tu, frate-al meu, plecat de pe pământ,
Vei fi în ceruri, cu Iisus, un sfânt,
Că-i ești prin Cruce, frate viu, mereu,
Soldat al țării și-al lui Dumnezeu!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

S-a scris...

S-a scris în cer, cu gură de blesteme,
Să plece iar la infinit, poeți
Și ne-a lăsat azi, Demiurgul, semne...
Rămân, trăind prin noi, atâtea vieții.

Nici n-a plouat. E secetă de lacrimi
Și parcă-i pandemie peste vieți...
De-un timp au prins poeții noștri aripi
Și s-au retras în infinit, asceți.

A plâns cuvântul... Jale și tăcere,
Căci moartea ca o boare a venit.
Poetul-nepereche, printre stele,
Ca o cometă-a vieții a pierit.

Au curs din noi metafore și verbe,
Am tot cinstit în scris poeți-amnar,
Dar zborul către îngeri, vis, ni-i pierde...
Rămâd decât în mediul virtual.

Și îngerii în Ceruri au pedeapsă -
Să-i ia cu ei pe cei de pe pământ
Când s-a sfârșit povestea lor, acasă,
Să-i poarte-n tihnă către Cerul Sfânt.

Poate că și acolo sunt tablete,
Îngeri-poeți și îngeri-scriitori,
Ce spun în loc de bună dimineața,
Poeme de lumină și ninsori.

Să-mparți din Ceruri harul tău, poete!
Să ne lumine dragostea de neam,
Aici suntem doar biete amulete,
Cu gânduri prinse în al morții ham.

Nu este timpu-a plânge de pieire,
Căci ca un vis tu vei trăi prin noi.
De azi te vom numi nemărginire
Dar vom rămâne-n suflete mai goi.

Să-mparți din Ceruri, harul tău, în pulberi,
Peste poeții ce-au rămas aici
Și tolerant, dezastrele să spulberi,
Căci noi suntem prea simpli și prea mici.

Tu, un Luceafăr uns cu modestie,
Ne luminează calea spre Înalt.
Prin tine să urcăm spre veșnicie,
Poeți-opaiț ce-n cupa vremii ard...

dedic acest poem, cu lacrimi în suflet, celui ce a fost Constantin Trita, rugând odihnă veșnică. Domnul să îl odihnească!
Vei rămâne o stea în sufletele tuturor celor ce te-au cunoscut...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O, om!

O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alții dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulți o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viața ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Și vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăți sau va-ntina,
Rodind sămânța pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăție sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de rușine.
Arăți o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuși sau va-nălța,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăiești o viață... viața ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ți-o trăiești vei câștiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau lași prin pilda care-o dai
Pe mulți, pe mulți, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!... Fii credincios
Cu grijă și cu teamă
Să lași în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.

poezie de
Adăugat de Laura StifterSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Cetire din palmă

La patruzeci de ani - în așteptare
vei umbla ca și-acum printre stele triste și ierburi,
la patruzeci de ani sugrumându-ți cuvântul
te-i pierde în tine - în căutare.
Prin ani un vânt o să te tot alunge subt cer,
vei mânca miere neagră și aplecat vei tăcea.
La patruzeci ca pe-un țărm vei ajunge
unde fără-ncetare
vei aștepta să vie la tine celălalt țărm,
jaf veșnic voindu-te pentru păsări
din cealaltă zare.
Pe șaptezeci și șapte de uliți
vei umbla desculț și cu capul gol:
ce sămânță n-a fost în deșert aruncată?
ce lumină n-a fost în zadar cântată?

poezie celebră de din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook