Alinarea Mariei cu cel înviat
Ce-au simțit atunci: nu este oare
decât orice taină mai dulce
și tot pământesc:
când puțin palid încă de groapă,
ușurat a mers către ea:
înviat în tot locul.
O, către ea, mai întâi. De nespus
le era vindecarea.
Da, se vindecau, asta era. Și n-aveau nevoie
să se-atingă tare.
El puse, de-abia o secundă,
a lui în curând
veșnică mână, pe umărul ei femeiesc.
Și ei începură,
tăcut ca pomii-n aprilie,
și nețărmurit,
acest anotimp
al supremei lor legături.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Viața Mariei, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- citate de Rainer Maria Rilke despre tăcere
- poezii despre timp
- citate de Rainer Maria Rilke despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre femei
- citate de Rainer Maria Rilke despre femei
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre Pământ
- citate de Rainer Maria Rilke despre Pământ
- poezii despre Maria
Citate similare
Regele de la Münster
S-a tuns majestatea sa;
acum coroana largă-i atârna
și-i îndoia urechile puțin,
în care, uneori, cu mult venin
mai pătrundea și larma tare
a celor care n-aveau de mâncare.
Se încălzise regele de tot
și sta rezemat într-un cot,
greoi și morocănos.
Domn nu se mai simțea:
stăpânul din el era găunos,
iar favorita era rea.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea a doua, traducere de Maria-Magdalena Popa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre urechi, poezii despre tuns, poezii despre mâncare, poezii despre monarhie sau poezii despre coroană
Lia se dezveli și se ridică ușor. Deschise bine ochii de data aceasta, dar tot întuneric era. Constată, pipăind, că pătura nu era deloc pătură, pentru că avea mâneci, capse și fermoare. Iar ea nu era în pat, ci pe jos. Asta explica faptul că solul era tare, colțuros... Vai, ce sol denivelat! Unde se afla oare? Nu reuși încă să-și dea seama, dar auzi încă o dată acel strănut, de data asta și mai clar, însă tot nu realiza ce se întâmpla. Bâjbâi nedumerită prin întuneric, în jurul ei, să găsească totuși ceva, orice, un indiciu care să o determine să înțeleagă ce se petrecea acolo. Tot bâjbâind, atinse un obiect metalic, rece, micuț, delicat, pe care-l apucă. Pipăindu-l cu atenție, constată după contur că era o lanternă mică. Nerăbdătoare, o aprinse, iar la lumina ei slabă observă locul în care se afla. Deodată totul îi deveni clar. Îi reveni în minte tot ceea ce se petrecuse. Cum putuse oare să uite?
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre lumină, citate despre întuneric, citate despre ochi, citate despre devenire sau citate despre delicatețe
Sonetul XIII
O, pară, vișina, mărul în pârg,
agrișele... poamele toate vorbesc:
de moarte vorbesc, de-al vieții sârg...
îl presimți și pe-un chip copilăresc.
Gustă sucul: purcese departe.
Simți molcom pe limbă tâlcul nespus;
curg gânduri fără vorbe deșarte;
prinse-n rod, carnea lor ni le-a spus!
De rostești vorba: măr, toți o știu;
dar mai dens dulce suc simte gura
mângâind legănat mușcătura,
limpezit tot mai treaz, străveziu;
Îndoit râs solar, pământesc :
O trăiri!... Simțământ... urieșesc!
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mere
- poezii despre vorbire
- poezii despre vișine
- poezii despre viață
- poezii despre râs
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre gură
- poezii despre copilărie
Nimeni nu era mai puțin comunicativ, decât acest gentleman, pe nume Phileas Fogg. Vorbea cât mai puțin posibil și cu cât era mai tăcut, cu atât era mai enigmatic. Totuși era în curent cu viața. Ceea ce făcea însă era așa de matematic asemănător cu imaginația obștească nemulțumită căuta să pătrundă dincolo de fapte.
Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Jules Verne despre viață, citate despre tăcere, citate despre posibilitate, citate despre nemulțumire, citate despre matematică sau citate despre imaginație
Lucian era pe culoar, cu directorul și încă se întreba de ce acesta se interesa atât de mult de soarta lui. Ce-l interesa pe acest om dacă lui îi era bine sau nu? Directorul... Îl cunoștea încă de când avea 6 ani, de când se înscrisese la școală, la Institut; și atunci tot dânsul era director, în ciuda vârstei fragede; era foarte tânăr pe atunci avea doar vreo 24 de ani (cam cât Alex) și totuși era directorul Institutului, funcție pe care o deținea și acum, după vreo 15 ani (aproape perioada misiunii lor). Incredibil! Și acum era tot tânăr, n-avea decât 39 de ani. Lucian îl privi discret și descoperi un domn distins, frumos; întotdeauna îl admirase! I se părea un om perfect, în tot ceea ce făcea... Merse tăcut alături de dânsul; își aminti că-n toți acești ani, 15, îi crease o sumedenie de necazuri, dar dânsul nu se supărase niciodată, ba chiar îl scotea basma curată de fiecare dată. Acum se îndreptase spre biroul dânsului, același de 15 ani. Ușa se deschise; domnișoarele secretare erau încă în interior. Tresăriră ușor și se ridicară; nu terminaseră cu documentele și credeau că vor fi mustruluite serios.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șefi, citate despre școală, citate despre vârstă, citate despre tinerețe, citate despre timp, citate despre perfecțiune, citate despre frumusețe sau citate despre curățenie
Inițială
Din nesfârșite doruri zboară
fapte sfârșite fântâni slab săritoare
ce tremurând, curând, se-nchină iară.
Dar, cele ce-au tăcut odinioară,
forțele noastre vii se desfășoară
în aceste lacrimi dănțuitoare.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sfârșit, poezii despre forță sau poezii despre dor
Între timp, maimuțica se dăduse jos de pe umărul lui Lucian, iar papagalul Rikky, mândru nevoie mare, o înlocuise și nici că părea dispus să mai plece din acel loc. La auzul cuvintelor blondinei, Lucian își întoarse brusc privirea către ea, bănuitor. Ce dorea să spună prin aceste cuvinte? Oare simpatica blondină simțea ceva pentru el? Lucian se încruntă și rămase îngândurat. Desigur, Maria era tare drăgălașă, simpatică, dar inima lui îi aparținea în întregime celeilalte colege, domnișoara psiholog Lia; pentru ea bătea inima lui și simțea că nu poate schimba acest sentiment chinuitor pentru el. Cu papagalul pe umăr și Nero alături, Lucian intră în sufragerie, împreună cu Maria. Nici unul dintre ei nu observaseră că pe lângă ei trecuse un micuț intrus, dar aveau să afle de îndată, pentru că mititelul, cu blănița gălbui-maronie zburlită, ciufulită, se opri mai întâi direct pe sandaua elegantă, apoi pe piciorul Dianei Enka, iar aceasta, speriată, sări brusc într-o parte.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păr blond, citate despre cuvinte, citate despre încălțăminte, citate despre sperieturi, citate despre schimbare, citate despre psihologie, citate despre picioare sau citate despre papagali
Maria
A fost odată o fată pe nume Maria era tare fericită dar niciodată supărată era fericită casă soarele și tristă caLuna niciodată supărată ca o floare încrustată buzele ca mărul roșu de tot sau ca sângele din corpul oricărui om cui ar plăcea și așa și aș dori orice în lumea toată nici lumina soare nici tot ce poți avea pe lumeTomești dorit decât unul cu pace fericire tot ce este pe lume pe o fată nume Maria jurnalul meu Maria
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de GEO
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre fericire, poezii despre dorințe, poezii despre Soare, poezii despre tristețe, poezii despre sânge, poezii despre supărare, poezii despre roșu sau poezii despre pace
Maria
A fost odată o fată pe nume Maria era tare fericită dar niciodată supărată era fericită casă soarele și tristă caLuna niciodată supărată ca o floare încrustată buzele ca mărul roșu de tot sau ca sângele din corpul oricărui om cui ar plăcea și așa și aș dori orice în lumea toată nici lumina soare nici tot ce poți avea pe lumeTomești dorit decât unul cu pace fericire tot ce este pe lume pe o fată nume Maria jurnalul meu Maria
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de GEO
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Ascultă... Luci te iubește, Lia!
Lia: Nu, zău?! Ce nostim!
Maria: Vorbesc serios! Te iubește. Nespus de mult...
Lia: De unde știi? Ți-a spus el?
Maria: Nu... Dar nici nu era nevoie să-mi spună. Mi-am dat singură seama. Până una alta, chiar și Nick a înțeles acest lucru.
Lia: Îmi pare rău, dar nu pot să te cred. Ții prea mult la el, din cauza asta spui asemenea tâmpenii.
Maria: Nu-i adevărat! Nu sunt tâmpenii. Iar ca să te conving, am să-ți spun că am observat de foarte mult timp faptul că el te iubește, nu acum, de curând; încă de când eram pe Terra și nici măcar nu plecasem în misiune. De altfel, acesta a fost unicul motiv pentru care n-am încercat în tot acest timp să-l cuceresc de partea mea, din cauza ta, am renunțat la el, în favoarea ta; demonstrează-mi că n-am greșit atunci, procedând astfel!
Lia: Poftim?!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre iubire, citate despre greșeli, citate despre adevăr, citate despre Pământ, citate despre Maria sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pentru Lia nu era nevoie de furtună ca să nu poată dormi deloc. Pe ea nu o treziră nici fulgerele repetate, nici tunetele; nu dormise mai deloc în acea noapte. Avusese un somn chinuit, agitat. Ce anume o determina să se frământe atât? Motivul ei era simplu: reclamația pe care o depusese cu două seri în urmă. Se simțea tare vinovată și nu era deloc plăcut. Se întreba într-una "Oare de ce?" De ce procedase astfel? Depusese o reclamație. Și împotriva cui?! Tocmai a lui; tipul acela frumos, comandantul misiunii, preferatul directorului și Don Juanul Institutului. Oare acest din urmă amănunt nu-i convenea ei? Dar cunoștea de mult acest lucru despre el, doar nu era deloc o noutate. Și atunci ce-o determinase totuși să-l reclame?! Cu asemenea întrebări se tot chinuia ea de două zile...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre somn, citate despre reclamații, citate despre zile, citate despre vinovăție, citate despre seară sau citate despre noapte
Acum și ele femei au ajuns
Acum și ele femei au ajuns.
Copii și visuri multe au pierdut,
și copii au născut,
și copii au născut,
și ele știu: pe-acest prag tăcut,
încărunți-vom toate-n chin și-n plâns.
Tot ce-i al lor încape în casă.
Numai când Ave Maria mai bate,
are-n inima lor o-nsemnătate,
și-ncep obosite, la poartă să iasă.
Și când drumurile cresc și tot cresc,
și suflă vântul Campagnei pustii,
de zâmbetul cel vechi își amintesc,
ca de străvechi melodii...
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre plâns, poezii despre naștere, poezii despre muzică sau poezii despre inimă
Cântec de dragoste
Cum să-mi țin sufletul acesta - cum
să nu se atingă de al tău? Cum să-l ridic
deasupra-ți către altceva, din afară?
Ah, cum aș vrea să-l pot ascunde-acum,
la adăpost, pierdut în miez de seară,
pe-un loc străin, tăcut, unde nimic
nu-i lung fior, de câte ori adâncu-ți se-nfioară.
Dar orice ne atinge pe noi doi, e-o-mbrățișare
și ne cuprinde ca arcușul care
din două coarde-același sunet smulge.
Ci cărui instrument îi suntem strună?
Ce cântăreț ne poartă-n a sa mână?
O, cântec dulce!
poezie clasică de Rainer Maria Rilke
Adăugat de gyongy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Rainer Maria Rilke despre muzică, poezii despre sunet, citate de Rainer Maria Rilke despre sunet, poezii despre suflet, poezii despre seară, citate de Rainer Maria Rilke despre seară, poezii despre iubire sau citate de Rainer Maria Rilke despre iubire
Vecinul
Vioară străină, ești lângă mine?
În câte orașe depărtate, străine,
vorbește noaptea ta singură către a mea?
Te cântă sute? Sau cineva?
Sunt în toate orașele de nețărmurit
din aceia cari fără de tine
demult în valuri ar fi pierit?
Și de ce mă lovește pururi doar pe mine?
De ce sunt eu vecinul acelor, mereu,
cari te silesc să cânți, cu fețe-nfricate
și spre a spune: viața-i un lucru mai greu
decât greutatea lucrurilor toate.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre vioară, poezii despre vecini, poezii despre noapte sau poezii despre greutate
Cum să-mi țin sufletul acesta, cum să nu se-atingă de-al tău?
citat clasic din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet
Lia se încruntase și părea furioasă, dar ce bine-i stătea când era furioasă... Brusc, realiză că el o prinsese de mână și încet, încet, și-o retrase, cu timiditate. De ce oare?! Încă puțin dacă ar mai fi ținut-o de mână, n-ar mai fi rezistat; ar fi uitat de orice promisiune făcută atât ei, cât și tatălui ei, de a sta departe de ea, de a avea doar o relație strictă, de colegialitate; ar fi strâns-o cât mai puternic în brațe și ar fi sărutat-o cu foc, cu pasiune; nu pe obraji, ca pe Maria, doar asta-și dorea el cel mai mult! Dar ea își retrăsese mâna, iar magia momentului se stinse. "Ce vrei?!" îl întrebase ea răstit, încruntându-se delicat. Îi răspunsese oare?! Nici măcar nu-și amintea; poate da, poate nu... Tăcu, tare nedumerit.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre uitare, citate despre promisiuni, citate despre furie, citate despre foc sau citate despre dorințe
S-au oprit la o căsuță care era tare sărăcăcioasă; acoperișul atârna până aproape de pământ și ușa era așa de joasă că trebuia să intri și să ieși pe brânci. În căsuță nu era decât o laponă bătrână, care stătea lângă o lampă, ardea cu untură de focă și pe care fierbea niște pește. Renul i-a spus babei tot ce se întâmplase cu Gretchen, dar mai întâi a povestit ce i se întâmplase lui, pentru că asta i se părea lucru mai de seamă, iar Gretchen era așa de înghețată că nici nu putea vorbi.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pești, citate despre gheață, citate de Hans Christian Andersen despre gheață, citate despre bătrânețe sau citate de Hans Christian Andersen despre bătrânețe
Glasul unui sărman pe care îngerul îl ține de mână
În toiul judecății,
senin,
Părinte, renunț.
Ce văd e mai puțin
decât ce eu, mereu
știut-am:
splendoare-a-mbătătoare
a tot ce de când sunt
pierdut-am.
Tu oare-o știi
cât de departe
simțirile îmi colindau
când dinaintea
azilului de noapte
tăcut ședeam
în nopțile clare,
de jos, ascultând
a stelelor șoapte?
Câini rătăceau
slobod, în jurul
neprețuitelor mele
simțiri.
Sub poduri, unde
m-am adăpostit,
avutul inimii
mi-a fost sporit
nemărginit.
Și neaua din
pantoful scâlciat
mi se topea
la fel de blând,
la fel de lin,
ca lacrimile unui prunc
mângâiat.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Proiecte (1914, Paris), traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre încălțăminte, poezii despre stele, poezii despre poduri sau poezii despre câini
Sonetul XXVIII
O, vin în urmă pleci! Îndeplinește
copil ești încă dansul feciorelnic
în pura constelație ce dănțuiește!
Am izbutit să depășim vremelnic
nedeslușitul rost al Firii. S-a urnit
vibrând, când asculta cântând pe zeu.
Ai fost mișcată-atunci, dar ai simțit
înstrăinarea când la glasul lui Orfeu
un arbore-ncerca un pas cu tine.
Știai doar locul unde lira cântă
și-n cumpăt nemaiauzit răsfață.
Atunci cercat-ai gingășii depline
nădăjduind la sărbătoarea sfântă
să înfiripi a prietenului față.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre răsfăț, poezii despre prietenie, poezii despre depășire sau poezii despre dans
Era un ciob mărunt din oglinda cea fermecată care schimonosea și urâțea tot ce era frumos și bun, iar tot ce era rău și urât se oglindea în ea pe de-a-ntregul, așa cum era, și orice cusur ieșea la iveală. Bietului Karl îi intrase în inimă un ciob și, în curând, inima lui avea să fie ca un bulgăre de gheață. Acuma nu-l mai durea, dar ciobul rămăsese în inimă.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre inimă, citate de Hans Christian Andersen despre inimă sau citate de Hans Christian Andersen despre frumusețe