Alinarea Mariei cu cel înviat
Ce-au simțit atunci: nu este oare
decât orice taină mai dulce
și tot pământesc:
când puțin palid încă de groapă,
ușurat a mers către ea:
înviat în tot locul.
O, către ea, mai întâi. De nespus
le era vindecarea.
Da, se vindecau, asta era. Și n-aveau nevoie
să se-atingă tare.
El puse, de-abia o secundă,
a lui în curând
veșnică mână, pe umărul ei femeiesc.
Și ei începură,
tăcut ca pomii-n aprilie,
și nețărmurit,
acest anotimp
al supremei lor legături.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Viața Mariei, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- citate de Rainer Maria Rilke despre tăcere
- poezii despre timp
- citate de Rainer Maria Rilke despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre femei
- citate de Rainer Maria Rilke despre femei
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre Pământ
- citate de Rainer Maria Rilke despre Pământ
- poezii despre Maria
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.