Cântec de dragoste
Cum să-mi țin sufletul acesta - cum
să nu se atingă de al tău? Cum să-l ridic
deasupra-ți către altceva, din afară?
Ah, cum aș vrea să-l pot ascunde-acum,
la adăpost, pierdut în miez de seară,
pe-un loc străin, tăcut, unde nimic
nu-i lung fior, de câte ori adâncu-ți se-nfioară.
Dar orice ne atinge pe noi doi, e-o-mbrățișare
și ne cuprinde ca arcușul care
din două coarde-același sunet smulge.
Ci cărui instrument îi suntem strună?
Ce cântăreț ne poartă-n a sa mână?
O, cântec dulce!
poezie clasică de Rainer Maria Rilke
Adăugat de gyongy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- citate de Rainer Maria Rilke despre muzică
- poezii despre tăcere
- citate de Rainer Maria Rilke despre tăcere
- poezii despre sunet
- citate de Rainer Maria Rilke despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- citate de Rainer Maria Rilke despre seară
- poezii despre iubire
- citate de Rainer Maria Rilke despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cântec de dragoste
Cum îmi pot ține sufletul să nu-l atingă
pe al tău? Cum să-l înalț deasupra ta
spre alte lucruri?
O, cum l-aș așeza lângă altele pierdute-n
întunericul străinei liniști, ce nu cutremură
când adâncimile ți se freamătă.
Dar tot ce ne atinge, pe tine și pe mine,
Ne-mpreunează-ntr-un arcuș
care pe două corzi o notă scoate.
Pe care instrument suntem întinși?
Și care virtuos ne ține-n mâini?
O, dulce cântec.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, citate de Rainer Maria Rilke despre întuneric, poezii despre mâini sau citate de Rainer Maria Rilke despre mâini
Cântec de iubire
Cum să opresc sufletul meu spre a
nu se urni cu-al tău? Cum să-l sui oare
deasupra ta spre un alt ideal?
Ah, cât de mult să-l cârmuiesc aș vrea
la țărmu-acela-n bezne-ascuns, spre a-l
pune-ntr-un loc străin, tăcut și care
să stea, când profunzimi vibrezi în val.
Și totuși, ce pe tine și pe mine
ne mișcă, știe arcuș să ne îmbie,
din două coarde unic sunet dând.
Ce instrument ne ține-n acordare?
Și care-artist în mâna lui ne are?
O, cântec blând.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre idealuri
Cum să-mi țin sufletul acesta, cum să nu se-atingă de-al tău?
citat clasic din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet
Muzică
Ce cânți, copile? Prin grădini, deodată,
pași și porunci șoptite s-au întins.
Ce cânți, copile? Sufletul tău, iată,
în bețele sirinxului s-a prins.
De ce-l momești? Sunetu-i o-nchisoare
în care el tânjește ostenit.
Ți-i tare viața, cântul și mai tare,
de dorul tău cu jale sprijinit.
Dă-i un răgaz, ca sufletul, cuminte,
să se întoarcă-n marea-nvălmășeală
unde trăia, vast, vesel, înainte
ca tu să-l prinzi în doina ta domoală.
Cum din aripe tot mai trudnic bate,
tu risipi-vei zborul lui mereu,
și-aripile-i de cântec destrămate
n-au să-l mai poarte peste zidul meu
când am să-l chem spre bucurii ciudate.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre dor, poezii despre copilărie sau poezii despre bucurie
Sonetul III
Tot poate zeul. Dar am întrebat
cum te strecori prin corzi de liră
tu, cuget dezbinat? Răscruci se-nșiră
și-n inimi, temple, zeul n-a durat.
Un cântec învățat nu-i râvnă dreaptă
nici dibuiri, nici sârg greu răsplătit;
ființa noastră-i cântecul rostit
ce lesne-i pentru zei. Dar când îndreaptă
pământ și stele zeii către noi?
Iubirea, tinere, nu e ființă
chiar vorbe de rostești cu glas șuvoi.
Învață cântecul să-l uiți de neființă.
Alt suflu-i cântul; iar în jur, părere,
nimic... Zeiescul suflu; adiere.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre tinerețe, poezii despre stele, poezii despre răsplată, poezii despre promisiuni sau poezii despre inimă
Aprilie
mă simt ca într-o continuă mascaradă
deși promisesem că lăsăm măștile deoparte
nimeni nu vrea nimic de la tine
și nimic de la mine
suntem noi cei care ne simțim datori
să dăm explicații
să îndreptăm erori
deși încă avem surâsul de prunc imprimat în noi
mă simt ca și cum lumea se învârte prea repede
e un carusel al nebunilor
nu pot să țin pasul
pot doar să joc rolul ce-l știu pe de rost
cât despre trenul dorințelor noastre
acesta s-a oprit demult
dar refuzăm să-l lăsăm
căci știm că mai bine de atât nu ar fi fost
și văd cum se perindă prin noi
dureri și simțiri
iubiri și tăceri
(și te întrebi de ce mă ascund?)
poezie de Adina Pietrosanu (16 aprilie 2007)
Adăugat de Adina Pietrosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre nebunie, poezii despre măști, poezii despre greșeli, poezii despre durere sau poezii despre dorințe
Cum aș putea să mi-l mai țin în mine sufletul când mi-l mângâi tu?
citat din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salba de stele
Țintind cu fulgere-nainte
Pe două piese paralele
Le dăruiesc intens căldura
Făcând pe loc din două una.
Iar chipul meu
De uriaș cum rar se vede
Instantaneu se proiectează
Pe-un perete.
Eu sunt sudorul care știu
Să conduc un minuscul râu
Incandescent, să-l folosesc
Și tot eu știu cum să-l opresc.
Văd marea de stele strălucitoare
Și valuri din nori ce-s trecătoare.
poezie de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre nori sau poezii despre cadouri
Contratimp
E contratimp între a vrea și a putea, a face,
Ce lasă gust amar de a pierde, de-a n-avea,
Când la îndemână stă noroc, dar pasă rea
Transformă orice reușită în ghinion rapace.
E contratimp în sunet, ce dă la fad culoare,
Plictisitor lung ton, ce naște în notă zveltă...
Cum galice povești, din mariaj cu celtă,
Își lasă un parfum de-un antic, tot candoare.
E contratimp orgoliul, nepriceput, prostia,
Când nu se vrea, ori nulul doar știe oponență,
De dragul de-a fi nu la orice competență...
E întârzierea minții, ce-și face apologia.
E contratimp futilul, când doar fugar amână
Plăcerea, pentr-o clipă, speranțele tenace
Ce într-un târziu lucesc, din nou, din vechi opace...
Se reînnoind cum timp, ce întorci... cum ceas la mână.
Mă întreb; îs contratimp, ori timp... O să-mi rămână?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre prostie
- poezii despre plăcere
- poezii despre perseverență
- poezii despre orgoliu
- poezii despre noroc
- poezii despre naștere
- poezii despre inocență
Intrare
Oricine-ai fi: tu seara ieși afară
din cameră, unde tu totul știi;
casa ți-e ultima povară:
oricine-ai fi.
Cu ochii obosiți ce-abia mai pot
Cuprinde tocitul prag pentru eliberare,
în fața lui ridici copacul negru tot
și-l pui mlădiu și singur cerului altare.
Și lumea ai creat. Și ea e mare,
ca un cuvânt ce pârguie în pace.
Și cum voința ta-nțelege sensuri rare,
ea lasă tandru ochii tăi să plece...
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre ochi, citate de Rainer Maria Rilke despre ochi, poezii despre negru, poezii despre cuvinte, citate de Rainer Maria Rilke despre cuvinte, poezii despre copaci sau citate de Rainer Maria Rilke despre copaci
Cel ce citește
Citeam de mult. Din după-masa ceea
când ploaia la ferestre fremăta.
Vântul de-afară nu-l mai cunoșteam
în cartea grea.
Priveam în carte cum te uiți în oameni,
în oamenii întunecați de gânduri,
alături timpul se zgâia la rânduri.
Brusc paginile-au răsărit senine
și-n locul bâiguielilor firave
sta scris pe toate seară, seară...
nu m-am uitat pe geam și totuși curg
cuvintele și șiruri lungi se frâng
din rândurile lor împrăștiate...
Acuma știu că peste încărcate
grădini, sclipind, sunt bolțile departe;
soarele ar fi trebuit să mai coboare.
Și-acum se lasă noaptea peste zare;
risipa se adună-n pâlcuri rare,
pe drumuri lungi trec oamenii în noapte
și de departe ca și cum ar crește
nimicul întâmplat se deslușește.
Și dac-acum ridic din carte ochii,
nimic nu mi-e străin și totul mare.
aici trăiesc ce se petrece afară
și peste tot nimic n-are hotare;
dar mă-mpletesc și mai adânc în linii
când ochii mei pe lucruri se coboară,
pe simplitatea gravă a mulțimii;
atunci încet pământul se revarsă.
Și bolta-ntreagă-ncearcă s-o cuprindă:
întâia stea e cea din urmă casă.
poezie celebră de Rainer Maria Rilke
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre cărți, poezii despre vânt sau poezii despre ploaie
Și acum, cum...
Și acum, cum să ne-ntâlnim,
Să-ngrijim iubirea noastră,
Dacă anii au trecut,
Dacă nu-i loc pentru asta?!
Și-apoi, cum să ne vedem,
Să sperăm la zări albastre,
Dacă ochi-ți s-au pierdut
Printre florile sihastre?!
Cum să-i spui dorului dor,
Când ți-e inima tăciune?
Cum să mai gândim la noi,
Unde nu-i loc pentru mine?!
Ți-am cerut atâta doar:
Să fii om, cum se cuvine,
Ți-am cerut... dar, în zadar,
Nu mă auzeai pe mine!
Poate ești, cu adevărat,
Suflet bun ori cine știe?..
Și tot zici: ai regretat...
Poate! Dar nu pentru mine!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre flori, poezii despre albastru sau poezii despre adevăr
Restriștea e ca un vânt puternic. Nu doar pentru că ne împiedică să mergem unde ne dorim. Dar ne și smulge de pe noi tot ce am adunat, în afara lucrurilor care nu pot fi smulse, așa că în urma ei ne vedem chiar cum suntem de fapt, nu cum ne-am dori să fim.
Arthur Golden în Memoriile unei gheișe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dorințe sau citate despre vânt
Cântarea femeilor către poet
Cum totu-nflorește: așa suntem noi;
căci noi suntem doar astă desfătare.
Ce-n fiară beznă, sânge-a fost, șuvoi,
în noi crescut-a suflet și chemare
de suflet-ecou. Pe tine te cheamă.
Pătrunde în privirea ta: o zare
lină, blând, fără jind de bună seamă.
De-aceea, pe un altul ni se pare
că-l strigă. Și totuși, nu ești tu, de mult,
de cine fără-urmă-adânc pierim?
Și-n altul, oare, ne împlinim mai mult?
Nouă, pe drum alături, nesfârșitul ni-i.
Tu, gură, fii, o, fii, să-l auzim,
cuvântătoru-ne, tu, însă, fii.
sonet de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre gură sau poezii despre femei
Cum dumnezeu se repetă
cum poate ne-au crescut plămânii din flori crezând altceva
cum respiram cu niciun pământ pe aici
și n-am făcut nimic pentru durerea asta
doar am sperat că suntem din carne și oase
cum
pentru încă o zi sau două
cineva ne va uda
și ne va numi vii.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre creștere sau poezii despre Dumnezeu
Ce combinație...
Cum tot este-o alcătuire din elemente disparate;
Cum om fărâmă-n plămădire-i și lumea-i om în unicate?
Cum gându-i o înlănțuire de ergi înșiruiți... conștiință?...
Cum nu-i și fier, din plăsmuiri ce sunt... cum de nu-i ființă?
Cum cuarțul, ce-n cristale ține, e evident că de el știe,
Cum și carbon și musca țețe au toți tipar de cum să fie?
Cum doar amestecul contează, toate la fel sunt în... ființate?
Cum calciul îmi alege osul să-mi fie... și nu scoici uscate?
Cum apa, ce-o țin, nu mă-neacă, este și lacrimi și oceane?
Cum dorul se-nfiripă el singur, însămânțându-mi-se aleane?
Cum foc și arde și se-mparte și-n inimi... și-i tot el un scrum?
Cum timpul nu-i, nu el se mișcă, doar noi parcurgem știut drum???
Cum aerul omoară pește, ce tot din oxigen respiră?
Cum pomul frunza-și încrețește și nu-i la nimeni clorofilă?
Cum știe dragostea chimie și cum chimia nu iubește?...
Cum omul este tot secrete și nu știe singur ce este?
Cum sunt un lanț în răsucire și nu pot singur să schimb zale?
Cum drumuri sunt nenumărate și singur nu-mi cunosc o cale?
Cum câinele ce-a fost un lup, iubire-mi dă mai mult de-un seamăn?...
Cum atunci lumea al cărui "in" îs, nu mă iubește... Și-i sunt geamăn?
Și chiar de-aș ști multe din ele -c-am învățat, dar de la alții-
Tot nu-i îndeajuns!... Răspunsuri nu-s, că genii-s presupus înalții
Ce mi-au predat din bagaj gene; m-au osândit în foc și fum
Și sunt pierdut și eu și-ai mei?!... Tot întrebând... "De ce și cum???"
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre chimie, poezii despre secrete, poezii despre schimbare, poezii despre pești, poezii despre oxigen sau poezii despre ocean
Cântec în aprilie
Ce împlinire! - simt, tăcut, cum anii
îmi curg prin neaua tâmplei, liniștit,
ca șoapte lungi din tainice litanii
în care sufletul mi l-am rostit
Ce bucurie! - simt cum se-nfiripă
un dor în care ard nemărginit,
și-n urma mea îmi pare doar o clipă
atâta viață câtă m-a trăit
Ce dragoste! Ce dragoste e-n toate!
Ce cântec urcă-n fiecare zi!
Când inima, în piept, năvalnic, bate,
simt timpul că pe loc îl pot opri
Ce liniște! Pe cerul meu, târziu,
nemaivăzute stele strălucesc...
Cum aș putea să tac, să nu vă scriu,
prieteni, că mi-e dor și că iubesc?
Iubesc această zi, și-această seară,
acest aprilie, nepământesc
de dulce, de frumos, ce iar și iară
mă-nvață să renasc și să iubesc
Și-atât de mult iubesc să văd cum anii
îmi curg prin neaua tâmplei, liniștit,
ca șoapte lungi din tainice litanii
în care sufletul mi l-am zidit.
poezie de Emil Almășan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie
De vorbă cu timpul
Nu știu ce vreau în ast moment
Dar simt cum timpul trece lent,
Simt eu cum merge înainte
Lăsându-mă fără cuvinte.
Aș vrea să pot să-l pot opri,
Să stea în loc cât aș clipi
Dar eu clipesc... el merge lent
Lăsându-mă să-l simt... atent
- Tu, timpule, unde te duci?
- De ce nu stai? De ce mereu fugi?
Rămâi te rog puțin pe loc
Să simt și eu că am noroc...
Zadarnic... el nu m'a ascultat
Și calea lui el și-a urmat
Lăsându-mă să-mbătrânesc
Alături de tot ce iubesc.
poezie de Andrei Lupu
Adăugat de wolfpress
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Andrei Lupu despre iubire
Îngerul
Respinge cu-o-nclinare a frunții sale
tot ce-l constrânge și ce-l mărginește;
căci uriaș în inima-i trăiește
eternul viitor, rotit spirale.
Profunde bolți, cu chipuri, l-nconjoară,
să-l cheme: vino, vezi, oricine poate.
Nu da să țină mâna lui ușoară din
sarcinile tale. Căci la noapte
ea s-ar ivi spre a te încerca
și-ar trece-n casă ură ce-nfioară
și te-ar lua, ca și cum te-ar crea
și te-ar goni din trupul tău afară.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre viitor
Cânt
Tu, căreia nu-i spun că noaptea
zac plângând,
care blând mă ostenești
ca un leagăn.
Tu, care nu-mi spui când veghezi
din pricina mea:
de ce n-am îndura
fără să-l ostoim
acest fast neștiut?
................................................
Ia seama la îndrăgostiți;
de-ndată ce dragostea și-o mărturisesc
încep să mintă.
...........................................
Tu mă însinguri. Pe tine doar te pot schimba.
Un răstimp ești tu, apoi din nou foșnetul,
sau numai o mireasmă.
O, în brațele mele pe toate le-am pierdut
tu singura, tu renaști mereu:
pentru că nu te-am încleștat niciodată, te țin strâns.
(Din Însemnările lui Malle Laurids Brigge)
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!