Morgue
Ei zac așa, de parcă ar fi gata,
acum, târziu, să afle-o faptă care
să-i înmănunche liniștii-nghețate
și între ei s-aducă împăcare;
căci parcă nu-i sfârșit în astea toate.
Nu afli nume-n buzunări deșarte.
Dezgustul de pe gurile uscate
să-l spele n-au putut; stă mai departe;
doar într-atâta s-a schimbat; curat e.
Și bărbile sunt mai țepoase-acuma,
de gardieni mai bine tunse, numa
la privitori să nu le facă silă.
Întoarsă e sub pleoape-a lor pupilă,
privirile-năuntru-s îndreptate.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tuns, poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare, poezii despre gură, poezii despre gardieni, poezii despre curățenie sau poezii despre barbă
Citate similare
Morgue
Ei zac culcați de parcă ar fi să fie
din nou o faptă iarăși inventat
ca împreună și cu frigul ce-o să vie
să se împace-n alb cu firea-mpreunată;
căci astea toate-s fără de sfârșit.
Ce fel de nume porți prin buzunare,
cum să se găsească? Dezgustul nesfârșit
a fost spălat de dornica-nchinare.
El nu s-a dus; rămas-a doar curat.
Și bărbile-au rămas, mult mai spinoase
de gardieni mai îngrijite, mai frumoase
la privitori să nu le fie silă.
Ochii întorși sub pleoapa fără milă
privesc lăuntru ca un vis ingrat.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (1912), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre ochi, poezii despre inventatori, poezii despre frumusețe sau poezii despre alb
Morgue
Ei zac culcați de parcă ar fi să fie
din nou o faptă iarăși inventat
ca împreună și cu frigul ce-o să vie
să se împace-n alb cu firea-mpreunată;
căci astea toate-s fără de sfârșit.
Ce fel de nume porți prin buzunare,
cum să se găsească? Dezgustul nesfârșit
a fost spălat de dornica-nchinare.
El nu s-a dus; rămas-a doar curat.
Și bărbile-au rămas, mult mai spinoase
de gardieni mai îngrijite, mai frumoase
la privitori să nu le fie silă.
Ochii întorși sub pleoapa fără milă
privesc lăuntru ca un vis ingrat.
sonet de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apolo timpuriu
Precum o dimineață, în plină primăvară
deja, prin ramul încă desfrunzit privirea
și-o trece uneori: așa, pe fața-i clară
nu e nimic s-oprească strălucirea
tuturor poeziilor, aproape să ne-omoare;
căci încă nicio umbră văzul nu-i umbrește,
prea rece-i pentru lauri a tâmplelor răcoare,
iar din sprâncene, mai târziu va crește
a trandafirilor grădină avântată,
din care foi căzând, rătăcitoare,
vor trece peste gura-i tremurată
ce încă tace, neuzată, tresărind,
doar cu al ei surâs ceva sorbind,
parcă i s-ar turna a lui Cântare.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sprâncene
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
- poezii despre dimineață
- poezii despre depășire
- poezii despre căderea frunzelor
- poezii despre creștere
Tuse
Implozii
Un fum sănătos de parcă plămanii aveau să-mi explodeze de bucurie
Nici pe ei nu i-a întrebat nimeni cum se mai simt zilele astea
Mai ales că a tot plouat, orașul a fost supra aglomerat și parcă toate claxoanele mi se izbeau de stern
Zilele astea se simt nicovale, când eram mic aveam una pe care turteam monede de aluminiu și capace de bere, nu s-a schimbat mare lucru, doar s-a metaforizat situația
Uneori îți mai dai câte un ciocan în deget
Și doare
Și până la vară mai e mult, o să se tot aglomereze de parcă iarna oamenii își fac dubluri, una face cumpărăturile, una se duce la muncă, dupa care merg împreună în baruri după parfumuri de damă ca într-un duty-free
Nu sunt la fel de frumos aranjate ca într-un mall dar sunt "best value for money" mai ales aproape de închidere
Noiembrie ăsta vine cu nervii la pămant de parcă l-am chemat cu forța și e de datoria lui să ne îngrămădesca în orașul ăsta și să ne plouă ca într-un duș din Auschwitz
Al 29-lea Noiembrie îmi aduce genunchi de 92 și plămâni de turbă
Da e bine, așa suntem toți, oricum nu te întreabă nimeni ce preferințe ai
Și până la urmă, nici nu te cunosc.
poezie de Sandu Florin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre comerț
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre sănătate
- poezii despre oraș
- poezii despre numismatică
- poezii despre muncă
Lumea-n care nu mai sunt
A dispărut întreaga lume,
Însă cumva eu încă sunt,
Același om, același nume,
Dar altfel, pe un alt pământ.
Mirat mă uit în jur și-mi pare
Că s-a schimbat parcă ceva,
Nu-i nici mai mică, nici mai mare,
Dar avem loc cu toți în ea.
Încet, încet, apar alți oameni
Un zâmbet au pe fața lor,
Nu mai sunt rase, ci doar semeni,
Ce doar iubire par că vor.
A dispărut o lume-ntreagă,
Și-a luat cu ea ce-a fost mai rău
Ce n-a putut timpul să dreagă
În gândul meu, în gândul tău.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, citate de Adi Conțu despre zâmbet, citate de Adi Conțu despre timp, poezii despre promisiuni, citate de Adi Conțu despre promisiuni, poezii despre iubire, citate de Adi Conțu despre iubire, poezii despre gânduri, citate de Adi Conțu despre gânduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lucian: Uau... Ce vegetație luxuriantă, exotică! Parcă ar fi o adevărată junglă aici!
Maria: Așa am și dorit să lăsăm impresia...
Lucian: Ah...
Maria: Ce-i, Luci?!
Lucian: Mi s-a părut că am văzut strecurându-se pe aici o...
Maria: O panteră neagră? Nu ți s-a părut deloc; chiar ai văzut una!
Lucian: Cum?! O panteră neagră? Nu glumești?!
Maria: Deloc!
Lucian: Dar... Nu sunt periculoase?
Maria: Periculoase?! Poate în libertate, Luci, dar nu aici. Sheeba e tare prietenoasă și mai blândă decât majoritatea mâțelor pe care le-ai văzut până acum. Uite! Vezi?! Toate zgârieturile astea mi le-au provocat doar pisicile mele, când mă jucam cu ele sau le îngrijeam, deși nu m-au zgâriat din răutate, răsfățatele; Sheeba însă n-ar îndrăzni niciodată să mă zgârie câtuși de puțin. Apropie-te, s-o vezi mai bine! Sheeba, vino aici!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pisici, citate despre umor, citate despre răutate, citate despre răsfăț, citate despre pericole, citate despre pantere, citate despre negru, citate despre libertate sau citate despre dorințe
Ortensia albastră
Precum un rest de verde! Par vopsele;
sunt aspre, ciunte, frunzele-i uscate;
albastrul înfloritelor umbele
nu-l poartă, ci-l răsfrâng, decolorate.
Spălat de lacrimi, pare scurs în glastre
tot mai pierdut, de parcă nu e viu,
întocmai ca străvechi scrisori albastre
ce-n galben-violet se sting, și-n cenușiu.
Cum nici un fir într-un șorț mic și șters,
uitat, nemaipurtat, nu mai tresaltă
mărunta-i viață s-a-ntrerupt din mers.
Deodat' albastrul pare lângă verde nou,
sub umbela nouă mai învoaltă:
mișcat, albastrul prinde să-l dezmierde.
sonet de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre uitare sau poezii despre scrisori
Sunt într-o stare de calm ca aceea realizată de un narcotic. Parcă nu mai am nervi, parcă sunt tocite capetele sensibilității mele. Parcă nu mai funcționează un anume mecanism, care făcea legătura între bine și lumea din afară.
citat clasic din Cella Serghi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Nezăbovit, privirea a trecut mai departe
de colina însorită, de drumul abia început.
Astfel ne cuprinde ce nu am putut
să cuprindem strălucind din departe,
și ne preschimbă, chiar de nu-l ajungem,
în ce, umbros doar presimțit, noi suntem;
un semn a fluturat, l-al nostru semn cuvânt.
Ci nu simțim răspuns decât un văl de vânt.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vânt, citate de Rainer Maria Rilke despre vânt, poezii despre trecut, poezii despre cuvinte, citate de Rainer Maria Rilke despre cuvinte, poezii despre colinde sau poezii despre Crăciun
Deținutul
I
Mâinii mele-i rămâne
un gest cu care-nspăimântă;
pe vechile pietre
pică jilav din stâncă.
Aud doar acest ciocănit,
și inima-mi bate și-ngână
al stropilor mers istovit și piere-mpreună.
Mai iute de-ar picura,
un animal de-ar veni.
Mai luminos fu cândva .
Dar ce putem ști.
II
Gândește-te, ceea ce-i cer acum și vânt,
și gurii tale aer și ochilor tăi zi,
până în locu-acela mic ar împietri,
în care mâinile si inima ta sunt.
Și ceea ce în tine se cheamă: mâine,-apoi,
și: mai târziu, la anul, mai departe
ar fi ca răni în tine, cu puroi,
și ar tot coace, niciodată sparte.
Și ceea ce a fost, ar fi smintit,
s-ar zbate în tine, gura ce-ai iubit
și nu râdea, de râs ar fi în spumă.
Și ce-a fost Domnul, paznic ar fi numa;
hain, cu-n ochi murdar ar astupa
ultimul gol. Și totuși ai dura.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre zoologie, poezii despre viitor, poezii despre stânci, poezii despre râs sau poezii despre lumină
Tu, vecine Dumnezeu
Tu, vecine Dumnezeu, când uneori
în noaptea lungă eu de tulbur cu a mea bătaie
e că-ți aud răsuflu-ți rareori
și știu: Ești singur în odaie.
Când îți dorești ceva, nu-i nimeni pentru tine
să-ntindă un pahar să bei:
Ascult mereu. Dă-mi doar un singur semn.
Îți sunt aproape.
Doar un perete-ngust, întâmplător, ce ne desparte
e între noi; căci s-ar putea să fie:
Chemarea gurii tale, alei mele, de departe -
și el se prăbușește făr' să știe,
lipsit de zgomot, mut.
E construit din ale tale chipuri.
Tablourile tale îți stau ca nume-n seamă.
Și când luminile odată mă cunosc
eu, în adâncul meu, te recunosc,
ca strălucire risipită pe o ramă.
Și simțurile mele-n grabă amorțite
Sunt fără țară și de tine despărțite.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre simțuri, poezii despre religie, poezii despre noapte, poezii despre dorințe, poezii despre cunoaștere sau poezii despre Dumnezeu
Tu, vecine Dumnezeu...
Tu, vecine Dumnezeu, când uneori
în noaptea lungă eu de tulbur cu a mea bătaie
e că-ți aud răsuflu-ți rareori
și știu: Ești singur în odaie.
Când îți dorești ceva, nu-i nimeni pentru tine
să-ntindă un pahar să bei:
Ascult mereu. Dăm doar un singur semn.
Îți sunt aproape.
Doar un perete-ngust, întâmplător, ce ne desparte
e între noi; căci s-ar putea să fie:
Chemarea gurii tale, alei mele, de departe -
și el se prăbușește făr' să știe
lipsit de zgomot, mut.
E construit din ale tale chipuri.
Tablourile tale îți stau ca nume-n seamă.
Și când luminile odată mă cunosc
eu, în adâncul meu, te recunosc,
ca strălucire risipită pe o ramă.
Și simțurile mele-n grabă amorțite
Sunt fără țară și de tine despărțite.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ave Maria
Nimic din tot nu ne mai place
Și ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Semnăm tratate pentru moarte
Și mii de morți sunt mărturia
Când însăși viața ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și nu mai punem preț pe carte
Și am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din șoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Tristețea la tot pasul zace
Omul își uită bucuria
Când însuși Dumnezeu azi tace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și Lumea toată își împarte
În mii de lacrimi tragedia
Dar când speranțele-s deșarte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
De circ avem mai zilnic parte
Dar tragică ni-e comedia
Când clipele sunt visuri sparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu-i strop de liniște în lume
Și păcălim democrația
Iubirea nu mai are nume
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
În mersul lumii crud, rapace
E sfântă numai liturghia
Din ea se naște-un gând de pace
Spre cerul pur. Ave Maria!
poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie, poezii despre moarte, poezii despre îngeri, poezii despre tristețe sau poezii despre sfinți
Lucian: Deci, astea sunt toate hărțile tale?
Nistor: Da, șefu', astea sunt cele terminate. Mai am unele începute, dar nu sunt gata. O să le termin în curând și pe acelea. De ce, șefu'? Nu sunt bune?
Lucian: Ba da, mă, nărodule, în mare măsură sunt foarte bune, arată bine, sunt bine realizate, detaliate, cu toate elementele necesare... Dar se putea și mai bine de atât. Adică, privește și tu, Nis! Ce fel de hărți sunt acestea, oare? Și ce fel de geograf mai ești și tu?!
Nistor: De ce, șefu'?! Ce anume nu e bine? Eu n-am greșit nimic, serios. E totul corect. Foarte corect, din orice punct de vedere.
Lucian: Oare ce nu e bine, mă?! Nimic de zis, nu vreau să te critic, ai lucrat mult la ele, se vede, sunt foarte bine realizate și sunt convins că sunt foarte corecte, dar unde sunt denumirile?! Un bun geograf ar fi pus toate denumirile la locul lor! Iar tu ai pretenția că ai fi un bun geograf, nu?!
Nistor: Păi... Care denumiri, șefu'?!
Lucian: Cum, care denumiri, mă?! Toate! Ai mai văzut tu pe undeva hărți fără denumiri?! Eu, unul, nu! Deci, cred că ar trebui să le pui și tu la locurile lor... Nis, chiar și aici, pe Proxima, toate au denumirile lor specifice: străzile, aleile, parcurile, restaurantele, clădirile, tunelele subterane sau cele de legătură cu exteriorul, cercurile colorate, râurile artificiale, munții etc. Totul are o denumire proprie, doar e normal să fie așa.
Nistor: Serios?! Au denumiri? Păi... Nu știam.
Lucian: Acum știi! Deci, ai face bine să le afli și să le pui la locul lor, pe toate. Dar să nu le scrii de mână, că altfel strici toată frumusețea acestor hărți, cu scrisul tău indescifrabil! Oricum, fără denumiri, ce fel de hărți mai sunt și acestea?!
Nistor: Ai dreptate, șefu'.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre hărți, citate despre început, citate despre șefi, citate despre sfârșit, citate despre râuri, citate despre parcuri, citate despre munți, citate despre greșeli sau citate despre geografie
Hamlet: Câtuși de puțin, Horațio, știi că desfid dumnezeirea și planul său. Cu toate astea, nici vrabia nu piere peste voia providenței: de-i scris să se întâmple acum, nu se va întâmpla mai târziu, iar dacă nu se va întâmpla mai târziu, se întâmplă acum; de nu-i acum, va fi cândva, curând. Important e să fii pregătit. De vreme ce nu mai dispunem de ce lăsăm în urmă, ce mai contează când plecăm? Așa să fie.
replici din piesa de teatru Hamlet, Actul V, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, portugheză, germană și poloneză.
Vezi mai multe citate despre vrăbii, citate despre Hamlet sau citate de William Shakespeare despre Hamlet
Toamnă
Cad frunzele, cad de departe, parcă
s-ar veșteji în ceruri grădini îndepărtate;
cu gesturi de negare cad mereu.
Și cade-n nopți adânci pământul greu
de lângă stele în singurătate.
Noi toți cădem. Mâna de colo cade.
Și altele, și toate, rând pe rând.
Dar este Unul care ține-n mână
căderea asta, nesfârșit de blând.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre singurătate, poezii despre frunze sau poezii despre Pământ
Sonetul XIII
O, pară, vișina, mărul în pârg,
agrișele... poamele toate vorbesc:
de moarte vorbesc, de-al vieții sârg...
îl presimți și pe-un chip copilăresc.
Gustă sucul: purcese departe.
Simți molcom pe limbă tâlcul nespus;
curg gânduri fără vorbe deșarte;
prinse-n rod, carnea lor ni le-a spus!
De rostești vorba: măr, toți o știu;
dar mai dens dulce suc simte gura
mângâind legănat mușcătura,
limpezit tot mai treaz, străveziu;
Îndoit râs solar, pământesc :
O trăiri!... Simțământ... urieșesc!
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mere, poezii despre vorbire, poezii despre vișine sau poezii despre copilărie
Sonetul IX
Doar cel ce-ntre umbre-a-nălțat
lira-i cândva,
poate, imnul nemăsurat
presimțind a-l cânta.
Doar cel ce-ntre morți a mâncat
mac, dintr-al lor,
nu va mai pierde vreodat',
zvonul cel mai ușor.
Și chiar de ne-am reflecta
tulbure-n lac:
tu chipul să-l știi.
Pe dublul tărâm de-abia
glasuri se fac
blând, veșnicii.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre mâncare, poezii despre muzică sau poezii despre imn
Mi-e silă
Mi-e silă de scena noastră politică,
Instituții perverse c-o mină satirică
Ce au grijă de mersul țării, oricând,
Și te penetrează adânc și râzând.
Mi-e silă groaznică de televiziuni,
Care manipulează lumea cu minciuni
Nu au bun simț, nici repere morale,
Vor doar audiență și multe parale.
Mi-e silă de preoți, școli și spitale,
De mahalalele astea prea murdare,
Mi-e silă, prea silă de oamenii toți,
Cei ce se cred stapâni și mafioți.
Mi-e silă de bastonul unui jandarm
Ce intâi te bate și te invită la calm,
Mi-e silă de BMW-urile astea 'top class',
Din care te privește superior un gras.
Mi-e silă de puștoaicele prea harfiste,
Ce-acum devin doamne din foste guriste
Mi-e silă de baieții ăștia "bruneți",
Ce fură seifuri cu tot cu "sticleți".
Mi-e silă de combinații, asfaltul lipsă,
Ce n-a fost schimbat de la eclipsă
Mi-e silă de padurile goale, pământul plat,
De cel fără vină, ce-i și el vinovat.
Cu toate astea încă mai sper,
Poporul ăsta să aibă caracter
Peste o sută sau o mie de ani,
Dar atunci sigur vom fi germani.
poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre țări, poezii despre școală, poezii despre televiziune, poezii despre politică sau poezii despre nevinovăție
Suflet în spațiu
Aici sunt, aici, eu ce-am fost smuls,
și mă clatin.
Oare cutez? Mă arunc?
Mulți au fost cei destoinici
acolo unde zoream. Dar acum
unde și cei mai mici stăpânesc până la capăt,
muți înaintea lucrării măiastre :
Oare cutez? Mă arunc?
E drept c-am îndurat nopți, din stânjenitul meu
trup; da, prieteni făcusem
din el, pământeanul, și nemărginirea;
se revărsa,
suspinând, inima-i ce-o înălțăm
fără podoabe.
Dar acum, cui să arăt
că eu sunt doar suflet? Pe cine
uimește?
Deodată să fiu cel veșnic,
să nu mai fiu supus contradicției, să nu mai fiu
cel ce alină; să nu mai fiu părtaș decât
cu cerul.
Cu greu încă tainic;
căci între toate deschisele
taine, una
înfricoșată.
O, cum se-ntrepătrund îmbrățișările mari. Care
o să mă prindă, care o să mă dea mai departe,
pe mine cel ce stângaci
îmbrățișează?
Sau am uitat și-s in stare?
Uitat-am zbuciumul istovitor
al celor greu iubitori? Uimit
m-arunc spre înalt și-s în stare?
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre stângaci, poezii despre prietenie, poezii despre frică sau poezii despre contradicții