Mi-e silă
Mi-e silă de scena noastră politică,
Instituții perverse c-o mină satirică
Ce au grijă de mersul țării, oricând,
Și te penetrează adânc și râzând.
Mi-e silă groaznică de televiziuni,
Care manipulează lumea cu minciuni
Nu au bun simț, nici repere morale,
Vor doar audiență și multe parale.
Mi-e silă de preoți, școli și spitale,
De mahalalele astea prea murdare,
Mi-e silă, prea silă de oamenii toți,
Cei ce se cred stapâni și mafioți.
Mi-e silă de bastonul unui jandarm
Ce intâi te bate și te invită la calm,
Mi-e silă de BMW-urile astea 'top class',
Din care te privește superior un gras.
Mi-e silă de puștoaicele prea harfiste,
Ce-acum devin doamne din foste guriste
Mi-e silă de baieții ăștia "bruneți",
Ce fură seifuri cu tot cu "sticleți".
Mi-e silă de combinații, asfaltul lipsă,
Ce n-a fost schimbat de la eclipsă
Mi-e silă de padurile goale, pământul plat,
De cel fără vină, ce-i și el vinovat.
Cu toate astea încă mai sper,
Poporul ăsta să aibă caracter
Peste o sută sau o mie de ani,
Dar atunci sigur vom fi germani.
poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre țări
- poezii despre școală
- poezii despre timp
- poezii despre televiziune
- poezii despre schimbare
- poezii despre religie
- poezii despre politică
- poezii despre nevinovăție
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.