Vis

Demult visez la o casă
Galbenă şi cu pridvor
Lângă ea o grădiniţă
Şi un plop tremurător.

Casa să fie spre soare
Pe aproape un râu să curgă
Două trei sălcii pletoase
Pe deasupra lui să plângă.

Grădiniţa să îmi fie
Plină, plină cu lalele
In în ele să ostoiesc
Toate dorurile mele.

Pe pridvor să pun muşcate
Precum maica a sădit
Şi în florile lor roşii
Să văd chipul ei iubit.

Când grâul va văluri
Ne-om plimba prin el de mână
Voi fi foarte fericită
Şi-am să uit că sunt bătrână.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să uit definitiv

Ce mic e tată dealul copilăriei mele!
Mi se părea un munte când eram în sat
tu mă priveşti de-acolo dintre stele
mustrându-mă duios că am plecat.

Dar m-am întors acum la bătrâneţe
să construiesc o casă spre izvor
să regăsesc trecuta-mi tinereţe
sădind muşcate în pridvor.

Cînd vălureşte grâul ca o mare
o să mă plimb prin el ca altădată
când pomii se vor umple iar de floare
să uit definitiv c-am fost plecată.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit salcâmii

N-am observat c-au înflorit salcâmii,
treceam pe lângă ei nepăsătoare,
am ridicat privirea-n dreptul Lunii
şi florile au luminat mai tare...

M-au îmbiat cu văluri de parfum,
din floarea albă prinsă-n evantai
şi mi-am promis că n-o să uit, de acum,
că înfloresc salcâmii-n luna Mai...

Să luăm în seamă aceste flori gingaşe,
cu gustul lor cel dulce-acrişor,
şi vom putea să trecem peste toate,
mai bucuroşi şi poate mai uşor...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta primăvară

Să vină primăvara cu sclipiri de soare
Cerul să-şi arunce albastru-n viorea
Vălurească grâul precum o mare
Ghioceii aibă străluciri de nea

Să danseze, vesel, frunzele în vânt,
Păsările câte triluri săltăreţe
Să miroase a proaspăt reavănul pământ
Eu cu bucurie să le dau bineţe.

Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt
Ca o primăvară, când învie toate,
Parcă-s ale mele, toate câte sânt,
Să le strâng în braţe, aş vrea, dacă se poate.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta primăvară

Să vină primăvara cu sclipiri de soare
Cerul să-şi arunce albastru-n viorea
Vălurească grâul precum o mare
Ghioceii aibă străluciri de nea

Să danseze, vesel, frunzele în vânt,
Păsările câte triluri săltăreţe
Să miroase a proaspăt reavănul pământ
Eu cu bucurie să le dau bineţe.

Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt
Ca o primăvară, când învie toate,
Parcă-s ale mele, toate câte sânt,
Să le strâng în braţe, aş vrea, dacă se poate.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zădărnicie

În casa aceasta a locuit un om,
avea în grădină flori şi roşii
şi dimineaţa îl trezeau cocoşii,
iar fructele le lua direct din pom!

Mai avea-n grădină şi un gutui,
le admiram şi iarna când treceam,
cum stăteau înşiruite-n geam,
galbene cu puful ca de pui...

Acolo, lângă casă, avea o vie,
cu struguri albi şi tămâioşi,
cum nu se poate mai gustoşi,
iar viaţa îi părea o veşnicie...

Prin curte îi zburdau nepoţii,
din prispă îi privea cu bucurie,
în jur era tot veselie,
dar anii au fugit ca... hoţii.

Acum n-ai ce să mai admiri,
omul a plecat, de mult, spre stele,
lăsând aicea toate cele
şi un crâmpei de amintiri,

care... vor dispărea şi ele...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

festin

între ele
dorurile –
vorbind cu gura plină –
albe, roşii, pestriţe… se sfădesc
care mai de care vor părţi mai bune
fruntea, grumazul, pieptul, căuşul palmelor, tălpile
le sunt delicatese…

astfel
canibalându-mă îmi rămâne sângele
îi picur destul amar să nu aibă căutare
obrazul transparent-oglindiu, sclipind
mă vinde la licitaţie
albe, roşii, pestriţe… dorurile
mestecă şi… mai vor
nu vă fie cu mirare când
mă veţi reîntâlni!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima omenească poate să sufere. Ea este în stare să cuprindă mai multe lacrimi decât apele oceanului. Niciodată nu ştim cât de adâncă şi cât de nesfârşită este această inimă, până ce nenorocirea nu începe a-şi dezlega barierele norilor ca s-o umple cu potopul întunericului... Îţi poţi închipui cum arată adâncul inimii? Cred că ar arăta ca un altar – pentru că este sfânt; ca o zăpadă – pentru că este imaculat; ca o flacără – pentru că este fierbinte şi ca moartea de neînduplecat... O văd cum iradiază pe chipul Omului Frumos şi Nobil toate sentimentele... şi stau şi mă minunez, plină de admiraţie- când văd cum acestea încep să izbucnească, să curgă lin, bogat, sublim, adânc şi alinător ca şoaptele unui râu, să-i alunece bogate şi puternice prin faţa ochilor, când aproape au scăpat de sub stăpânirea ei... şi văd acest chip luminat de o expresie blândă, sinceră, serioasă, plină de bunătate, echilibrată, duioasă, plină de bunăvoinţă, conştiincioasă, credincioasă şi înţeleaptă... Este un spectacol plin de magie pe care nu-l pot uita niciodată! Da, un astfel de Om mi l-aş dori să-mi fie alături de-a lungul vieţii; să-mi fie călăuză în cele ce-mi sunt cunoscute, să-mi fie stăpân şi să mă îndrepte când greşesc, să-mi fie prieten întotdeauna!

Charlotte Bronte în Shirley, traducere de D. Mazilu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bate vântul florile

Bate vântul florile,
Ce frumoase îs zorile,
Când îmi bat lin în fereastră
Şi iubirea mea îi aleasă,
Ca o pasăre măiastră.

Bate vântul în fereastră,
Să vadă când sânt acasă,
Să mă îmbete cu mireasme,
În luna cu crizanteme
Florile iubirii mele.

Bate vântul în grădină,
Adunând frunze-n rugină,
Să-mi aştearnă covor moale,
Ce foşneşte sub picioare
Colorând orice cărare.

Bate vântule cu dor!
Şi mă cheamă în pridvor,
Unde m-aşteaptă bădiţa,
Să îi împrumut guriţa,
Că îi dulce ca frăguţa.

Vântule, pe unde treci
Toate cele le culegi,
Şi porţi dorurile mele
În nopţi albe, dar cu stele,
Florile vieţii mele.

Că viaţa fără de doruri,
Îi mătrăguna de pe dealuri.

poezie de Valeria Mahok (4 octombrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie pierdută

Mi-e tot mai dor de casa părintescă,
de mama şi de tatăl meu,
căci am plecat, demult, în lumea largă,
alăturea de mine având pe Dumnezeu...

Anii au trecut pe nu ştiu unde
şi mă trezesc privind în depărtare,
cu gândul către casa părintească,
de multe ori plângând lângă o floare...

O floare care seamănă cu alta
de prin grădina casei părinteşti,
unde mi-am petrecut copilăria
acolo, pe meleaguri olteneşti...

Dar, casa părintească stă să cadă,
sub ploaie, vânt şi vijelie
şi niciodată n-am să regăsesc,
pierduta mea copilărie...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie pierdută

Mi-e tot mai dor de casa părintescă,
de mama şi de tatăl meu,
căci am plecat, demult, în lumea largă,
având alăturea pe Dumnezeu...

Anii au trecut pe nu ştiu unde
şi mă trezesc privind în depărtare,
cu gândul către casa părintească,
de multe ori plângând lângă o floare...

O floare care seamănă cu alta
de prin grădina casei părinteşti,
unde mi-am petrecut copilăria
acolo, pe meleaguri olteneşti...

Dar, casa părintească stă să cadă,
sub ploaie, vânt şi vijelie
şi niciodată n-am să mai găsesc,
pierduta mea copilărie...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta primăvară

Să vină primăvara cu sclipiri de soare
Cerul să-şi arunce albastru-n viorea
Vălurească grâul precum o mare
Ghioceii aibă străluciri de nea

Să danseze, vesel, frunzele în vânt,
Păsările câte triluri săltăreţe
Să miroase a proaspăt reavănul pământ
Eu cu bucurie să le dau bineţe.

Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt
Ca o primăvară, când învie toate,
Parcă-s ale mele, toate câte sânt,
Să le strâng în braţe, aş vrea, dacă se poate......

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul muşcatelor

Albe şi roşii muşcate
Râd la ferestrele tale,
Clipesc suav din petale,
În tulpină seva se zbate.

La ferestre stau înşirate,
Cu drag te aşteaptă în cale.
Albe şi roşii muşcate,
Râd la ferestrele tale.

Când toamna vine agale,
Florile tale stau supărate.
Atât de frumos colorate,
Ele varsă lacrimi de jale...

Albe şi roşii muşcate.

rondel de Ioan Friciu (22 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia Bătrânei

Stă bătrâna gârbovită
pe o bancă sub un tei,
toate tristeţile lumii
sunt ascunse-n ochii ei.

Se gândeşte neîncetat
la căsuţa ei umilă
ce i-au vândut-o copiii
ca să-şi construiască vilă.

Dar în vilă n-are loc,
i-au făcut lângă grădină
cămăruţă cu un geam
să privească spre lumină.

Căci copii-s ocupaţi,
se plimbă în jos şi-n sus.
Merg chiar la Biserică,
Să-L slăvească pe Iisus.

"Fii, măicuţă, mulţumită
să ne-ajuţi pe fiecare!
Cine astăzi ţi-ar mai da
farfuria cu mâncare?

Că dacă ai îmbătrânit,
nu este a noastră vina,
vila se-ntreţine greu,
vrem să schimbăm şi maşina!"

În clipele de răgaz,
ascunzând o cheie-n mână,
se îndreaptă către casa
unde a fost, cândva, stăpână.

Numai cheia i-a rămas,
că în rest toate sunt duse,
casă, tinereţe, soţ,
sunt durerile-i nespuse.

Lung priveşte printre gard
şi îşi vede viaţa toată,
simţind cum din ce în ce
de puteri este lăsată.

Însă, într-o dimineaţă,
au găsit lângă grădină,
moartă, pe bătrâna mamă,
tot strângând o cheie-n mână.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet rătăcit

M-am întors acasă pe un drum de ţară
şi-am stat de vorbă cu pădurea
mi-a spus cum cucul cântă în fiecare vară
de când eu am plecat aiurea

Am croit cărare prin boabe de rouă
şi m-au copleşit aducerile-aminte
razele de soare au spart pădurea în două
şi mi-am spus atunci: totu-i ca-nainte!

Am trecut tăcută pe sub merii-n floare
ce mi-au nins cărarea semn de bun venit
ziua-ntreagă, parcă, era o-ntrebare:
ai venit acasă suflet rătăcit?

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El, primul bărbat

El râde privindu-mă cum mă dezbrac de mantia inocenţei
Cum îmi las visele să-mi curgă pe umeri
Dacă ridic o singură mână deasupra mea e cerul plin de stele
În podul palmei luna mi se rostogoleşte ca un bănuţ
Cheamă-mă îmi spune şi râsul lui mă îmbracă în femeie uşoară
Palmele lui alunecă pe umerii mei curgători
Îşi lipeşte buzele de buzele mele ca o pecete
Timpul păşeste tiptil privind în urmă
Am să înfloresc toate florile iubirii în trupul tău imi spune
Alunecând fir de apă să-mi ude rădăcinile
Îl simt gâdilandu-mă cum îmi urcă prin vene,
El, primul bărbat ce-a ales sa fie seva iubirii mele fără sfârşit.

poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil de corcoduşe

E iarnă, Doamne şi e frig
Un vânt tăios mă biciuie pe faţă,
Nu pot să cred şi nici să înţeleg
Că acuma sunt la margine de viaţă.

Nepoata mă tot trage înapoi
Cu chipu-i blând şi fin ca de păpuşe
Şi lângă ea îmi pare foarte rău
Că nu mai sunt copil de corcoduşe.

Să prind iar fluturii pe deal
Şi mama să mă strige îmbufnată,
Să ascult acelaş cântec din caval
Redevenind copilul de altădată

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

VISEZ IN NOAPTE

Unde-s inocenţii îngeri?
Să te privească în tăcere,
Veselă şi nu în plângeri
Este umila mea părere.

Nu ştiu cum m-ai fermecat
De nopţile mi-s fără somn,
De chipul tău mă simt legat
Te văd în vis când mai adorm.

Suflet năpădit de gânduri
Ca o gradenă plină de trandafiri.
Te prind şi pe tine în rânduri
În inima plină de uimiri.

Te văd peste tot şi mă opresc
Îmbrăţişez coloane nevăzute,
Strângându-le până se topesc
Dar ele rămân veşnic tăcute.

Când nu te visez în noapte
Acoperită de privirea-mi avidă,
Cu tine sunt lucrurile toate
Nimic nu poate să te dividă.

Te văd mereu cu plinu-ţi surâs
Trecând în faţă cu pasul vioi,
Arcuindu-ţi mijlocul tău strâns
Fără nici-o distanţă-ntre noi.

Valea Călugărească Mai 1966

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate florile din lume, mamei

Dacă florile din lume
pentru tine ar înflori
ar fi asta prea puţin
să te poată răsplăti

Dacă stelele din cer
şi-ar aprinde luminiţa
numai pentru tine anume
ar fi şi asta prea puţin
să-ţi arăt recunoştinţa.

Dacă razele de soare
aş putea să le răpesc
şi să vin cu braţul plin
ţie să le dăruiesc
şi atunci ar fi prea puţin.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată dragostea mea

Visez să fiu iar lângă tine
O pasăre vie în noapte
Ce zboară pe ceruri senine
Şi-aduce iubirea în şoapte.

Visez să te mai ţin de mână
Cu stele-n privirea pierdută
Şi-n razele calde-o cunună
Din soare se vrea refăcută.

Visez fie zi, fie noapte
Să-ţi fiu valul şi-ntreaga mare,
Să şterg dintre umbre un poate
S-aduc pacea-n nume de floare.

Visez că sunt marea iubire
În sunet de frunze căzute
Şi caut în orice-amintire
Cărări ale vieţii pierdute.

Visez să ajung pân'la tine
Să-ţi dau toată dragostea mea
Şi zborul spre stele, ştii bine
În doi să-l avem de ai vrea.

Visez că sunt cântecul tău
Şi dorul mă cheamă la stele
Se pierde-n neant ce-a fost rău,
Când tu eşti în braţele mele.

Visez şi acum, dar şi mâine
S-aud glasul tău, vocea ta
Hai vino, te rog, lângă mine
Şi ia toată dragostea mea.

poezie de Violeta Sârbu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecăruia îi spun: "Tu eşti favoritul". Adevăratul rege e Henry. Haremul meu îmi dă destule de făcut să-i ţin pe toţi fericiţi. Sunt fericită, fericită, fericită. E primăvară. Eu nu păşesc pe pământ - eu zbor, zbor prin casă cu dragoste pentru haremul meu, cu adoraţie pentru haremul meu; îmi place să-i văd pe toţi în aceeaşi zi. Mă face să mă simt bogată. Sunt plină!

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!