Cheia Bătrânei
Stă bătrâna gârbovită
pe o bancă sub un tei,
toate tristețile lumii
sunt ascunse-n ochii ei.
Se gândește neîncetat
la căsuța ei umilă
ce i-au vândut-o copiii
ca să-și construiască vilă.
Dar în vilă n-are loc,
i-au făcut lângă grădină
cămăruță cu un geam
să privească spre lumină.
Căci copii-s ocupați,
se plimbă în jos și-n sus.
Merg chiar la Biserică,
Să-L slăvească pe Iisus.
"Fii, măicuță, mulțumită
să ne-ajuți pe fiecare!
Cine astăzi ți-ar mai da
farfuria cu mâncare?
Că dacă ai îmbătrânit,
nu este a noastră vina,
vila se-ntreține greu,
vrem să schimbăm și mașina!"
În clipele de răgaz,
ascunzând o cheie-n mână,
se îndreaptă către casa
unde a fost, cândva, stăpână.
Numai cheia i-a rămas,
că în rest toate sunt duse,
casă, tinerețe, soț,
sunt durerile-i nespuse.
Lung privește printre gard
și își vede viața toată,
simțind cum din ce în ce
de puteri este lăsată.
Însă, într-o dimineață,
au găsit lângă grădină,
moartă, pe bătrâna mamă,
tot strângând o cheie-n mână.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre creștinism
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre tei
- poezii despre soț
- poezii despre schimbare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.