El, primul bărbat
El râde privindu-mă cum mă dezbrac de mantia inocenței
Cum îmi las visele să-mi curgă pe umeri
Dacă ridic o singură mână deasupra mea e cerul plin de stele
În podul palmei luna mi se rostogolește ca un bănuț
Cheamă-mă îmi spune și râsul lui mă îmbracă în femeie ușoară
Palmele lui alunecă pe umerii mei curgători
Își lipește buzele de buzele mele ca o pecete
Timpul pășeste tiptil privind în urmă
Am să înfloresc toate florile iubirii în trupul tău imi spune
Alunecând fir de apă să-mi ude rădăcinile
Îl simt gâdilandu-mă cum îmi urcă prin vene,
El, primul bărbat ce-a ales sa fie seva iubirii mele fără sfârșit.
poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre timp
- poezii despre flori
- poezii despre visare
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre poduri
- poezii despre iubire
- poezii despre inocență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Fără de sine
Fără de sine mă las în voia frigului secular
fără de sine pășesc pe pământul arid
și mă strâng cu lanțuri în tăcerea mea și gerul mă îmbracă
luna mă fierbe domol cu lumina-i înghețată
mă prinde de mână și mă urcă pe creste
floarea de colț îmi mângâie palma
și se usucă pe linia vieții mele
am facut ierbar din mânecile mele
vrăjitorul din Oz îmi spune să îmi ciocnesc pantofii
călcâie/ amnar/ cremene -
secretul lui Ahile e descoperit
de focul lui Prometeu
unde să ajung dacă nu acasă
în limita mea
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre secrete
- poezii despre limite
- poezii despre gheață
- poezii despre foc
Sărută-mă tandru și soarbe ușor de pe buzele mele ropotul șoaptelor care alunecă molcom până în adâncul nepătruns al sufletului. Mușcă din visele nestinse de dor și savurează neoprit de glasul rațiunii dominatoare, gustul ispitelor. Îmi curgi prin vene, picurându-mi gânduri nespuse, ca un zâmbet al ploii care îmbracă deșertul cu mantia sa.
Andreea Palasescu (22 august 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre zâmbet, citate despre visare, citate despre suflet, citate despre ploaie, citate despre gânduri, citate despre dor sau citate despre deșert
Vama iubirii
Cum ar putea să-mi fie dor de tine,
când ești în jur, în gânduri și-n tăceri
pierdute-n clipele de revederi
aievea sau acolo, doar, în mine?
Iubirea mea nu știe ce e dorul!
Cum ar putea, când știe că îmi ești
aceea ce,-n credințele lumești,
din inima-mi privește viitorul?
Să-mi fie dor? Nu-mi e, și nu ai teamă
că-n timpul din clepsidră - un nisip -
un fir e fără tine și te cheamă.
Niciun alt gând, nimic nu îmi destramă
din visul împreună, nu e chip
să treacă de-a iubirii noastre vamă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vamă, poezii despre gânduri, poezii despre dor, poezii despre viitor sau poezii despre promisiuni
Vama iubirii
Cum ar putea să-mi fie dor de tine,
când ești în jur, în gânduri și-n tăceri
pierdute-n clipele de revederi
aievea sau acolo, doar, în mine?
Iubirea mea nu știe ce e dorul!
Cum ar putea, când știe că îmi ești
aceea ce-n credințele lumești
din inima-mi privește viitorul?
Să-mi fie dor? Nu-mi e și nu ai teamă
că-n timpul din clepsidră - un nisip -
un fir e fără tine și te cheamă.
Niciun alt gând, nimic nu îmi destramă
din visul împreună, nu e chip
să treacă de-a iubirii noastre vamă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bate vântul florile
Bate vântul florile,
Ce frumoase îs zorile,
Când îmi bat lin în fereastră
Și iubirea mea îi aleasă,
Ca o pasăre măiastră.
Bate vântul în fereastră,
Să vadă când sânt acasă,
Să mă îmbete cu mireasme,
În luna cu crizanteme
Florile iubirii mele.
Bate vântul în grădină,
Adunând frunze-n rugină,
Să-mi aștearnă covor moale,
Ce foșnește sub picioare
Colorând orice cărare.
Bate vântule cu dor!
Și mă cheamă în pridvor,
Unde m-așteaptă bădița,
Să îi împrumut gurița,
Că îi dulce ca frăguța.
Vântule, pe unde treci
Toate cele le culegi,
Și porți dorurile mele
În nopți albe, dar cu stele,
Florile vieții mele.
Că viața fără de doruri,
Îi mătrăguna de pe dealuri.
poezie de Valeria Mahok (4 octombrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre păsări, poezii despre picioare sau poezii despre noapte
Simt că sunt plin
ochi de dragoste și alte boli
de inimă în sufletul care pictează
buzele tale pe buzele mele
mai mult pe retină îmi urcă
am ajuns la punctele de suspensie
sufletul e un fluture albastru
iubesc intens părul blond
lacrimi de nebunie ies să-l ude
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre păr blond, poezii despre păr, poezii despre pictură, poezii despre nebunie, poezii despre medicină, poezii despre inimă sau poezii despre fluturi
Altarul tinereții veșnice
iubita mea coace pâine în cuptorul lui august,
stau la pândă flămând și trist așteptând să fiu miluit cu trup de grâu amestecat cu iubire.
foamea mă trage de plete, simt cum se apropie pământul de buzele mele
și îmi vine să îmi țip vinovăția pe ulițele neuitate ale copilăriei.
mă simt atât de păgân în fața sfintei pâini,
ochii îmi curg precum rugăciunile mincinoase
nici un cuvânt nu îmi poate rupe în două așteptarea, nici unul.
în palmele întinse primesc cerul trist al ochilor tăi
și felia de pâine udată cu roua dimineților amânate.
poezie de Eduard Dorneanu (14 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre ochi, poezii despre vinovăție, poezii despre tristețe, poezii despre tinerețe, poezii despre sfinți, poezii despre rouă sau poezii despre religie
Roata vieții și roata Olarului
Timpul mă ridică la Lună
Mă frânge apoi la pământ
Mă înmoaie în lacrimi și tină
Să-mi rup limba strigând la Dumnezeu.
Timpul mă frământă în răni
Mă arde în foc și în pierderi
Mă leagă apoi fedeleș
În mirări născute de-atâtea suferințe.
Toată viața e o neînțelegere
O roată ce se învârte încontinuu
Și nimeni nu știe drumul
Ori sensul în care dorește să ne-amețească.
Timpul mă ceartă și-mi spune
Să nu caut a înțelege viața
Să-ndur și să tac pe genunchi
Pe roata olarului și nu a vieții.
Timpul mă adună în singurătate
Îmi spune să nu am tabieturi
Îmi arată ologii și orbii cum trăiesc
Fără să atingă iarba și Soarele cu tălpile și ochii.
Timpul mă pune în lucru și-n foc
În palmele Olarului mă așează
Pe roata Lui dorește să fiu
Să mă scuture de mândrie și multe întrebări.
Timpul mă arată lumii greu încercată
Vrea să mă vadă Cerul jupuită
Golită de plăcerile ce m-au înjunghiat
Plăcerile lumești și șerpii plini de aur.
Timpul îmi spune să las în pace viața
Să intru făr' de teamă în cuptorul ei
Chiar dacă smalțul o să-mi sară-n aer
Domnul o să facă altul nou biruitor.
Timpul îmi spune să sar din roata vieții
Să mă așez în palma Celui ce mă vrea
În bunătatea Celui ce mă umple de lumină
Dornic de iubirea și răbdarea mea.
Timpul îmi spune să nu mă întristez
De frate ori de mamă șchiopătând
Domnul frânge și arde pe cei iubiți
Ce au avut mirări în necazurile altora.
Timpul îmi spune să las viața în pace
Să-mi pun doar lacrima în ea
Să mă smeresc și să vorbesc cu Domnul
De tot ce îmi doresc ori îmi apasă pe suflet.
Toată viața e o neînțelegere
De stai pe roata ei și nu pe roata Olarului.
poezie de Adelina Cojocaru (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre șerpi, poezii despre vorbire sau poezii despre suferință
Cestite Baba Marte
A venit luna Martie!
Îmi dăruiește ca mărțișor
Miracolul topirii zăpezii.
Mă cheamă prin poieni,
Îmi arată Învierea naturii,
Și Îmi spune, prin adierea zefirului:
-Culege florile mele, simte aroma mugurilor și lăstarilor!...
Și vin acasă cu poalele pline de brândușe.
Mi-aș face căsuța-n poiană.
Să mă trezească privighetorile,
Să-mi intre În nări aerul curat și plin de miresme,
Să mă-mbăt, de parfumul pomilor Înfloriți.
Îți mulțumesc Primăvară,
pentru toate bucuriile,
soarele strălucitor
Și cerul fără nor!
Îți mulțumesc Doamne pentru primăvară!
poezie de Crăița Moroieni
Adăugat de Crăița Moroieni
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre privighetori, poezii despre primăvară, poezii despre natură, poezii despre mulțumire, poezii despre muguri sau poezii despre curățenie
Poemul zeului albastru
Doamne, s-a întors viața la mine
a venit tiptil, într-o vară cu aromă de istorie
cu cer grav și frumos ca o noapte adâncă
timpul devenise auriu și fierbinte
și m-am înveșmântat în el ca-ntr-o mantie fermecată
trecuseră ani de când zeul albastru
nu mai coborâse pe pământ
iar eu îmi lăsasem inima într-un cufăr uitat de lume
și Doamne, câte rugi înălțasem către tine
să mă mai binecuvânteze o dată mângâierile zeului
sa-mi mai las trupul răsfățat de nectarul ceresc
în nopți cu aromă de nemurire
și mi-ai răspuns, Doamne,
trimițându-mi vise de aur
iar aripa îngerului s-a deschis deasupra mea
ca la o binecuvântată rugă
am pornit la drum, Doamne,
în căutarea inimii mele pierdute
știam că voi străbate păduri și deșerturi
până să-mi regăsesc miracolul
sub chip de sărut nemuritor
zeul mă aștepta zâmbind în lumina binecuvântată
și din palmele lui a țâșnit inima mea
zvâcnind în fericirea fără de pereche
mână în mână am colindat străzi atemporale
ne-am îmbrățișat sub ploaia de aur
trimisă din cerul Tău, Doamne
iar noaptea zeul mi-a învăluit trupul în ambrozie și nemurire
sunt în mâna ta, Doamne,
cu toată fericirea mea păgână și sfântă
m-am îmbolnăvit de viciul vieții
iar în vârful peniței mele
stă iubirea fără seamăn
și albastrul cerului tău
îngăduie-mi, Doamne, să-mi păstrez inima în palmele zeului
să mă hrănesc din propria mea patimă
până când voi trece pe poarta ce duce la Tine
sunt sus, foarte sus, Doamne, nu-mi topi aripile
lasă-le să mă poarte mereu spre ceea ce sunt eu
lasă-mă să-mi respir libertatea
precum o pasăre cântătoare în dimineți fermecate
sângele zeului curge acum prin penița mea
prin trupul meu zvâcnind de tinerețe
prin visele mele hinărind peste cetăți și păduri
din el îmi iau stropul de Rai
cu care mă voi înfațișa înaintea Ta, Doamne,
în ziua din urmă
dă, Doamne, cu sânge și pulbere de rai
îți scriu epistola aceasta
ce nu aș vrea să se termine niciodată
lasă-mi pe veci visarea, Doamne!
poezie de Alina Beatrice Chesca (25 iunie 2015)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre lumină, poezii despre aripi, poezii despre albastru sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Testamentul iubirii
Cum treci tu prin mine
numai primăvara trece prin muguri,
mirosind a îngeri tăvăliți prin iarbă.
Știu, mâinile care îmi încheie trupul
sunt aceleași care le-au dat zeilor să bea din palmele lor,
cu pete de lună pe ele...
Știu, cel mai frumos m-au scris ele!
Ah, buzele mele te-au cules măr roșu,
îmi tremură ființa,
noaptea și ziua sunt una,
și noi, tot mai flămânzi de noi,
ne naștem unul din celălalt-
două aripi de ape trecând în testamentul iubirii
numele nostru.
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ți-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre testament, poezii despre superlative, poezii despre roșu, poezii despre naștere sau poezii despre mâini
Dorințe de orb
Iubesc să te privesc acum,
Căci mâine poate orb voi fi,
Iar talpa ta mică pe drum,
Lânga a mea va sta și nu voi știi.
Cerul o să mi-l amintesc,
Precum și marea totodată,
Albastru la tine-n ochi privesc,
Și firea ta puțin cam agitată.
O să-mi amintesc de ploi,
De cum arată o stradă udă,
Și de privirea ta ca un șiroi,
Cum mintea mereu îmi inundă.
Dacă m-ar ajuta norocul,
Să-mi amintesc tare aș vrea,
De buzele roșu ca focul,
Pe care le purta doar ea.
Sper să îmi aduc bine aminte,
De toată sticla de prin casă,
Să nu o sparg când stă cuminte,
Cioburi ce sufletul știe să descoasă.
La stele sunt nevoit să mă gândesc,
Și la cum arată atunci când mor,
Ca zâmbetul tău să îl amintesc,
Atunci când o să-mi fie dor.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre ploaie, poezii despre noroc sau poezii despre moarte
Tu, poemul meu
Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.
Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre învățătură, poezii despre tei sau poezii despre sărut
Buzele-ți îmi cântă visul
În sărutul tău, femeie, buzele șoptesc timide
Când aștern pe ale mele vise din efemeride,
Am să le adun pe toate, picături nemuritoare,
Stropi din zâmbetul prin care îmi ești lună, îmi ești soare
Te voi legăna cu ochii, voal privirea-mi ți-e pe umeri,
Pielea ta străluce stele, printre ele te enumeri,
Nici nu știi... dar fără tine, cerul plânge câteodată,
Îi dispare tot albastrul într-o mare agitată
Dulce liniște sublimă, povestește-mi de iubire,
Doar acolo sunt acasă, precum într-o mănăstire,
Te ascult, de vrei, de-a pururi, glasul tău îmi dă binețe,
Buzele-ți îmi cântă visul, lângă tine-s tinerețe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre muzică
"Damn it!"
Și gândurile mele nu mai respiră de tine.
Mă frământ, îți caut dată de expirare în suflet..."damn it!", îmi zic iar.
Ești nelimitat, obșcen îmi apari în gânduri.
Îmi etalezi jocuri de cuvinte cu zâmbete și priviri năucitoare.
Mă zăpăcești cum tragi din țigare... hmm!
Parcă mă inspiri și expiri cu fiecare fum.
Damn it... încerc să mă adun!
Și simt cum mă țes mai adânc în parfumul tău.
Vreau să-mi aparții, minut cu minut.
Să-mi domini timpul, amorțită, de dulcele tău sărut.
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minute, poezii despre jocuri sau poezii despre fumat
Moartea mea, scaparea ta
Îmi vad ochii si plang
imi vad buzele si rad
imi va trupul si tremur
e mort de mult,
infectat cu ura.
iti vad ochii si cred,
iti vad buzele si simt,
iti vad trupul si tremur
e viu de acum,
si plin de caldura.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără rimă și silabe
Mi-aș spune ceva să îmi fugă noaptea,
să îmi lase zorii, să-mi gonească ceața,
să-mi alunge toamna și liniștea mare,
să m-aud râzând de-al meu gând, oricare.
Mi-aș spune ceva să mă simt un altul,
să îmi beau cafeaua și să-mi fugă ceasul
în colțuri ascunse și necunoscute,
în colțuri umbroase rămase oculte.
Mi-aș spune ceva să îmi uit visarea,
să îmi bucur ochii peste lunga-i zărea,
să mă uit pe mine și-ale mele gânduri
care uricioase mă duc în străfunduri.
Mi-aș spune ceva despre rădăcini,
să îmi amintesc că îmi aparțin,
să îmi amintească unde-i veselia
ce mi s-a ascuns cu toată zâmbirea.
Nu mă vreau în rima pusă-n poezie,
nu mă vreau silabic și nici pe-o hârtie,
vreau să fiu sălbatic cum au fost strămoșii
călcând libertatea până-n ceasul morții.
Nu mă vreau un critic și nici criticat,
vreau să fiu al meu unic împărat,
vreau să îți privesc ochii luminoși
cu frunze pălite, uneori colțoși.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre toamnă sau poezii despre libertate
Floarea-soarelui
Mă-nvârt, ca floarea-soarelui, pe câmp,
După făptura ta strălucitoare,
Iar când apui în zarea călătoare
Obrazul mi-l aplec către pământ.
Stau noaptea-ntreagă aplecat așa
Și numai când răsari tu dimineața,
Descătușând din neguri fruntea grea
Eu îmi ridic setos spre tine fața.
Sorb razele pe care le trimiți
Pe câmpul plin de-o harnică speranță,
Și simt, treptat, cum nervii mei trudiți
Se umplu de-o frenetică substanță.
Aceasta îmi străbate trupu-ntreg,
Și-mi urcă prin arterele rebele,
Până când, împlinit, rodesc și leg
Cu toate florile ființei mele.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hărnicie, citate de Radu Stanca despre flori sau poezii despre dimineață
Pe altarul iubirii
Pe altarul iubirii am presărat liliac.
Voal de petale de crini îmi acoperă tâmplele...
Cercei de stele își unduiau trupurile
În dulcea așteptare a mirelui.
Chiparoase îmi înveleau gleznele
Și aripi de catifea îmi crescuseră,
Spre a mă înălța
Și spre a atinge cu buzele
Cereasca iubire.
Acum... sunt aici,
Dar mirele s-a stins în universal lăptos,
Lăsând în urmă durere și lacrimă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre tuberoze, poezii despre glezne, poezii despre durere, poezii despre crini sau poezii despre cercei
Ne iubeam
.. când am întâlnit-o, când a venit în viața mea ca un avion portocaliu pe sub cerul albastru, în zilele caniculare mă săruta ea de parcă ar fi avut opt ani, cu atâta bucurie, îmi punea mereu ceva bani în portofel pentru că spunea că orice bărbat trebuie sa aibă bani le el, îmi amintea când joacă Craiova, mereu avea un pachet de Luckyes nedesfăcut pentru mine și palmele ei pentru fruntea mea, avea obiceiul să mă sărute pe umeri din nimic și oriunde, fără nicio reținere îmi îmbrățișa rudele de la copil la bătrân, o complice perfectă în discuțiile cu prietenii, spunea că fericirea ei e așa ușoară ca o castană aproape fără greutate, lipicioasă cum era ea îmi dormea în piele și fără să o întreb pentru ce toate acestea mi-a zis singură că e pentru că sunt cuminte și merit, ne iubeam.
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre rude, poezii despre prietenie, poezii despre perfecțiune sau poezii despre greutate