Obsesii
Fulgi de zăpadă nici n-ating pământul,
De parcă pleacă ghiocei-n sus,
Cuvintele au strâns întreg avutul
La pieptul lor, precum am presupus.
Pe cerul sumbru se petrec egrete
Ca niște vise albe în contur,
Obsesii ale unor siluete
Când se topesc în cețuri prematur.
Singurătate, ora mea finală,
Amestecă în ceaiul amărui,
Căci nu-ți voi face altă cheltuială,
Accept finalul pe care-l propui.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ore
- poezii despre cuvinte
- poezii despre ceai
- poezii despre alb
Citate similare
Singurătate
Singurătatea mea, o mână-ntinsă
Spre clipele ce s-au eternizat,
Bat degetele la o ușă-nchisă,
Cuvintele prin ea nu mai răzbat.
Singurătatea mea, o apă-adâncă
În care mă afund până la gât,
Nu-i nici un mal și nici un colț de stâncă,
Sunt eu și necuprinsul, doar atât...
Singurătatea mea, o noapte neagră
Deși în suflet vreascuri pun pe foc,
Există ochi în stare să-nțeleagă
Lumina flăcării acestui loc?
Singurătate, tâmpla mea fierbinte
Să scriem toate-aducerile-aminte...
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre foc
- poezii despre existență
- poezii despre degete
Singurătate
Singurătatea mea, o mână-ntinsă,
Spre clipele ce s-au eternizat,
Bat degetele la o ușă-nchisă,
Cuvintele prin ea nu mai răzbat.
Singurătatea mea, o apă-adâncă,
În care mă afund până la gât,
Nu-i nici un mal și nici un colț de stâncă,
Sunt eu și necuprinsul, doar atât...
Singurătatea mea, o noapte neagră,
Deși în suflet vreascuri pun pe foc,
Există ochi în stare să-nțeleagă
Lumina flăcării acestui loc?
Singurătate, tâmpla mea fierbinte,
Să scriem toate-aducerile-aminte!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub ploi
Atâta ploaie, de parcă îți vine
Să-ntinzi umbrela peste tot pământul,
Căci nu mai pot fântânile a-și ține
De-atâta apă pietrele și lutul.
La fel, singurătatea mea inundă
Și cea mai slabă, mică, bucurie,
Nu are mintea unde s-o ascundă
În cea din urmă, mare bătălie.
Stăpână-i ploaia peste lumea-ntreagă,
Gonite-s păsări înspre zări străine,
Brumată este viața mea pribeagă
Și toată firea toamnei se supune.
Eu și pământul una ne vom face
Și vom trăi așa, sub ploi, în pace...
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre viață, poezii despre toamnă, poezii despre superlative, poezii despre război, poezii despre păsări, poezii despre pace sau poezii despre lut
Sub ploi
Atâta ploaie, de parcă îți vine
Să-ntinzi umbrela peste tot pământul,
Căci nu mai pot fântânile a-și ține
De-atâta apă pietrele și lutul.
La fel, singurătatea mea inundă
Și cea mai slabă, mică, bucurie,
Nu are mintea unde s-o ascundă
În cea din urmă, mare bătălie.
Stăpână-i ploaia peste lumea-ntreagă,
Gonite-s păsări înspre zări străine,
Brumată este viața mea pribeagă
Și toată firea toamnei e-n suspine.
Eu și pământul una ne vom face
Și vom trăi așa, sub ploi, în pace...
poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia poeziei
Am prins momentul și-am fugit din mine,
Mi se urâse de atâta ploaie,
Ploua catastrofal numai cu rime,
Tuna, și strofele veneau șuvoaie.
Am luat-o peste câmp. Cu nerăbdare
M-am îndreptat către copilărie,
Dar și în clasele elementare,
Am dat tot peste tine, poezie!
Am vrut să fug în lume cu băiatul
Pe care l-am iubit întâia oară...
De cum a biruit în el bărbatul
Și-am dat ultimul strigăt de fecioară,
În noaptea-aceea când ardea tot patul,
Șimțeam cum poezia mă-nfășoară.
Și-n nopțile de veghe, când copiii
Nu mă lăsau a pune geană-n geană,
Îmi aprindeai, precum fanaragiii,
Lumina versului nepământeană.
Chiar și în lumea falselor impresii
Date de-dumnezeii-nchipuirii,
Minciuna jalnicelor lor expresii
Nu s-a putut opune-n toate firii,
Căci poezia nu face concesii
Nici sub amenințarea prăbușirii.
Astăzi, în ploaia nopții abisale,
Când am fugit din mine nepermis,
Cuvintele, ca niște catedrale,
Au răsunat cu orgile în scris.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre copilărie, poezii despre virginitate, poezii despre versuri, poezii despre religie, poezii despre prăpăstii sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Zile și zile
Am zile bune și am zile rele,
Zile când te gândesc, și-n care nu,
E viața mea un fel de paspartu,
Știind deschide ușile rebele.
N-am vrut să-mi las sărutul în zăpadă,
Și astfel, n-am pășit către liman,
Șperaclul meu e doar un talisman,
Departe de-ați produce vreo corvoadă.
Pe cerul alb trec păsări într-aiurea,
Chemându-se pe nume disperat,
Cerul de lapte a agonizat
Și de sub mierle a fugit pădurea.
Dar, când mă strigi de dincolo de nori,
Am zile bune ca un pom cu flori.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre sărut, poezii despre păduri, poezii despre nori sau poezii despre lactate
Emoții la Maxim...
Am zile bune și am zile rele,
Zile când te gândesc, și-n care nu,
E viața mea un fel de paspartu,
Știind deschide ușile rebele.
N-am vrut să-mi las sărutul în zăpadă,
Și astfel, n-am pășit către liman,
Șperaclul meu e doar un talisman,
Departe de-ați produce vreo corvoadă.
Pe cerul alb trec păsări într-aiurea
Chemându-se pe nume disperat,
Cerul de lapte a agonizat
Și de sub mierle a fugit pădurea.
Dar, când mă strigi de dincolo de nori,
Am zile bune ca un pom cu flori.
sonet de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
I
Voi părăsi
piscul alb acoperit cu zăpadă
ce încălzea cu un surâs rece
nemărginita mea singurătate.
Îmi voi scutura de pe umeri
cenușa aurie a aștrilor,
așa cum vrăbiile
își scutură zăpada
de pe aripi.
Așa modest, omenos, întreg
așa preabucuros și neprihănit
voi trece
pe sub acaciile înflorite
ale mângâierilor tale
și voi bate
în geamul prealuminos al primăverii.
Voi fi băiatul cel bun
care le zâmbește lucrurilor
și sie însuși
fără șovăire sau neîncredere.
Ca și cum nu aș cunoaște
chipurile palide
ale amurgurilor de iarnă,
lămpile din casele pustii
și trecătorii singuratici
pe sub lumina lunii
în august.
Un copil.
poezie celebră de Yiannis Ritsos din Simfonie de primăvară (2009), traducere de Tudor Dinu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vrăbii, poezii despre primăvară, poezii despre neîncredere sau poezii despre modestie
Tată
Voi pune eternitatea în plicul de la poartă,
Si glas de pescăruși voi aduna-n borcane,
Voi scrie despre tine și pentru tine, tată,
Și-ți voi găsi blândețea, mereu printre creioane.
Voi pune la dor cheie, să nu îl simt vreodată,
Suspinul unor îngeri îl voi picta căprui,
Ca să-mi rămâi aici, mereu cu mine tată,
Să trecem peste toate când toate-s amărui!
Voi strânge marea-n brațe, voi fi eu marea toată,
Când cerul va sorbi atatea mii de lacrimi,
Tu nu te-ngrijora, voi fi cu tine tată,
Eu am să-ți luminez, voi face far din patimi!
Mă voi picta lila, mereu să îți fiu adorată,
Cu tâmplele grena și soarele în plete,
Căci mă iubești albastru, cum iti sunt ochii, tată,
Cum te iubesc si eu, în mov, lila, în zâmbete!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre îngeri, poezii despre tată, poezii despre păr, poezii despre pictură, poezii despre ochi sau poezii despre dor
Ademenitori fulgi de zăpadă
Jucăuși, ademenitori fulgi de zăpadă,
Azi, sunt și eu copilul răsfățat de-altă dată.
Privesc prin geamul copilăriei mele, brăzdat de amintiri vechi.
Tu-mi ești alături, maică bună,
Tu-mi ești o soră ca altădată. Cătă dragă,
Voi sunteți alinarea mea, voi suflete frumoase.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț, poezii despre prezent, poezii despre frumusețe sau poezii despre amintiri
Cloaca
Ce-a mai rămas din tine, Poezie,
Târâtă prin tavernele obscure?
Sudori pe fruntea fină, străvezie,
Cât va putea ființa ta să-ndure?
Când versul tău numit e "alb", sau "liber"
De cei ce au ca slujbă sinecura,
E alb precum puroiul și impuber,
Cum sunt chiar cei ce te mânjesc cu gura!
Cât e de putredă înșiruirea
Cuvintelor, în biata voastră cloacă...
Să nu numiți "poem" neleguirea,
Căci nu-i "poem" cu voi să se complacă!
Metaforele stau împerecheate
La altă masă, undeva... departe!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre metafore, poezii despre libertate sau poezii despre gură
Gretchen a plecat și ea mai departe cât putea de repede și deodată au întâmpinat-o o mulțime de fulgi de zăpadă; fulgii nu cădeau din cer; cerul era senin și luminat de Aurora Boreală. Alergau chiar pe pământ și cu cât se apropiau, cu atât se făceau mai mari. Gretchen și-a adus aminte ce mari și meșteșugiți fuseseră fulgii când se uitase la ei cu lupa. Aici însă erau și mai mari, și mai fioroși, erau vii, erau străjerii de la palatul Crăiesei Zăpezii. Aveau chipurile cele mai ciudate, unii parcă erau niște arici mari și urâți, alții păreau niște mănunchiuri de șerpi încolăciți, care își întindeau capetele în toate părțile, iar alții erau ca niște ursuleți bondoci și zbârliți; toți erau albi, sclipitori, erau fulgi de zăpadă vii.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zăpadă, citate de Hans Christian Andersen despre zăpadă, citate despre șerpi, citate despre urși, citate despre superlative, citate de Hans Christian Andersen despre superlative, citate despre palate, citate de Hans Christian Andersen despre palate, citate despre lumină, citate de Hans Christian Andersen despre lumină, citate despre alb sau citate de Hans Christian Andersen despre alb
Nu voi veni
În orice inimă e o secure
Și-n fiecare ochi un bisturiu,
Pedepse tăinuite și obscure
Se pun în practică, ori se prescriu.
Alegeri echivoce își cer plata:
Monezi bătute-n carnea ta-n ascuns,
Și biată gura ta, destrăbălata,
Va tremura de spaimă și de plans.
Nu voi veni la standul vieții tale,
Ci, cu desaga mea de om sărac,
Voi evita acele edictale
Poveri, cu care nu pot să mă-mpac.
Nu-ți pese urma pașilor fierbinți,
Când poți chiar și iubirea s-o dezminți!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre spaimă, poezii despre plată, poezii despre inimă sau poezii despre chirurgie
Așteptare
Mă voi face cămașa ce-o porți,
Și postava în care frămânți
Pâinea jalei pe care-o mănânci,
Insomnia pe care-o suporți.
Cu genunchii la gură voi sta
Și cu brațele moi atârnând,
Furișată tiptil într-un gând,
Într-o altă poveste, cândva.
Peregrin levantin pe pământ,
Înspre Marea cea Moartă pornesc,
Să învăluie ea în firesc
Trupul meu de tăcere înfrânt.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre tăcere, poezii despre pâine, poezii despre mâncare, poezii despre moarte, poezii despre insomnie sau poezii despre gânduri
Rondel trist
Singurătate, să mă iei de tot!
Din mine însămi am lipsit puțin,
În fața ta din nou eu mă înclin,
Iubirea îmi făcuse un complot.
Și m-am purtat atât de idiot,
Mă iartă dacă încă mai suspin,
Singurătate să mă iei de tot!
Din mine însămi am lipsit puțin...
Am vrut speranței să-i mai dau un vot,
Dar ea nu face parte din destin,
Măcar am încercat, așa socot,
Că nu cerusem mult, dar nici puțin,
Singurătate să mă iei de tot!
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre tristețe sau poezii despre iertare
Poem de dragoste
ultima picătură de rouă
moare pe-o floare albastră ca cerul,
ziua se naște din haosul nopții, luptând cu lumina,
ochiul meu e o frântură de cer înlăcrimat
ce soarbe din soare viața,
e o adâncă fântână a cărei apă curge prin mine,
prin săngele meu, un izvor nesecat de dureri și de bucurii.
căteodată aceste vederi se preling prin mine și se topesc undeva,
într-un cer îngropat departe, pe-o aripă de cocor.
razele soarelui dansează himeric în acestă dimineață
prin ochii mei ca niște lasere albastre
și-mi ucid dorul și vederea, cred că mai exist,
nu m-am topit în neant,
nu plânge, iubito, că tot voi ajunge la buzele tale,
voi prelungi cuvintele, vocalele, consoanele
și voi face un pod plutitor, prin aer,
ca o pasăre, voi zbura, chiar fără aripi,
lipindu-mă de cerul inimii tale,
lasă soarele să treacă pe lângă norocul nostru,
căci el ne va da viață și lumină și dragoste
fă-i loc să alunece triumfător și ridică-i,
precum egiptenii, alei de sfincși, piramide și obeliscuri,
stai dreaptă și răstignită cu mâinile în sus
căci în capul tău vom construi Acheronul
cu cercuri și tavane,
punându-ți sufletul vertical ca o mare coloană dorică
pe care vom sprijini cerul cu toate bogățiile lui.
vom face o lună galbenă din aur, vom face stele,
altare de dragoste în care vor cânta naiadele,
aezii și preoții sacerdoți,
alunecăm și noi prin timp ca niște mimi
despărțind adevărul de minciună
printre pleoapele ochilor lui Dumnezeu.
știu, câteodată treci prin somn ca prin niște inele
de logodnă aruncate de un bijutier nebun,
te visezi cu mine în doi, răcorindu-ne în zăpadă,
gonind pe drumul interjecțiilor cu jeepuri,
ai vrea să ne strângem în brațe,
ca frumoasele botticelliene, pline de grație și de poezie.
ți-am promis că vom merge la Florența,
cu tot ce vreai tu, cu saloane, cu șerpi, cu gânduri,
vom ieși din mit și vom face o nuntă paradisiacă
la mormântul lui Dante.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre aripi
Colinda de inimă
Voi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea în cinci colțuri ca o stea
începe cuvinte să vadă.
Brațul meu, o coadă de cometă;
umărul și pieptul meu - cer.
Căldura lor secretă
lucește albastru de ger.
Să fiți liniștiți, să aveți parte de liniște albă
sub cetina verde împodobită.
Ochii mei, doua vergele-ntr-o salbă,
împodobesc ora, clipită.
...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre mâini sau poezii despre ger
Sus e cerul, jos pământul
Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne privește Sfântul.
Dumnezeu ne ocrotește,
iar pământul ne hrănește.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit ființa,
tot din cer avem credința.
Noi știm de unde venim,
știm și unde viețuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuși,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
și-n eternitatea sa.
Și cerul, dar și pământul
sunt părți ale vieții noastre.
Când ne vine la toți rândul
călătorim printre astre.
poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sfinți, poezii despre protecție sau poezii despre ocrotire
Pruncii
Adormim ca niște prunci în miez de noapte
Cu gândul la pieptul sățios al mamei
Ne-am despărțit de ea, dar veriga
Ce ne leagă sufletele e atât de bine ancorată,
În pământul străbun.
Dormim cu ochii deschiși, visăm la cele mai frumoase clipe
Timpul ne ridică din ramuri
Ceasul s-a aliniat pe un perete proaspăt vopsit
Dimineața fredonăm cântecele ce în noapte le-am ascultat
E ora 08.00, când cerul se risipește
E ora când ferestrele devin oceane
Nu ar trebui să existe tristețe.
Nebunul acela devine o istorie scrisă cu litere stinghere
Pe o coală albă de dor
Un nebun ce mă conduce prin zeci de mansarde
Unde inimile vorbesc trupurile trăiesc ultimele vise,
Iar inima nu doarme, ci retrăiește o veche amintire.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre nebunie, poezii despre devenire, poezii despre bebeluși sau poezii despre vorbire
Dacă nu-ți faci nicio iluzie, nu vei fi niciodată deziluzionat.
aforism de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!