Nu voi veni

În orice inimă e o secure
Şi-n fiecare ochi un bisturiu,
Pedepse tăinuite şi obscure
Se pun în practică, ori se prescriu.

Alegeri echivoce îşi cer plata:
Monezi bătute-n carnea ta-n ascuns,
Şi biată gura ta, destrăbălata,
Va tremura de spaimă şi de plans.

Nu voi veni la standul vieţii tale,
Ci, cu desaga mea de om sărac,
Voi evita acele edictale
Poveri, cu care nu pot să mă-mpac.

Nu-ţi pese urma paşilor fierbinţi,
Când poţi chiar şi iubirea s-o dezminţi!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea are un nume

Iubirea mea are un nume
Pe care numai eu îl ştiu
Şi-n nopţile când dorm târziu
Îl tot repet în rugăciune.

Adorm şi-n inimă-mi rămâne,
E oaza mea într-un pustiu,
Iubirea mea are un nume
Pe care numai eu îl ştiu.

Deopotrivă se supune,
Cum eu supusă vreau să-i fiu,
Toţi laurii să îi adune
În urma celor ce îi scriu.

Iubirea mea are un nume.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul tristeţii

Smolita mea noapte vântoasă,
Carne din carnea mea înfrântă,
Când lupii timpului cuvântă
Şi sfâşie toamna ploioasă.

Cuvinte grele se împlântă
În inimă, şi mi-o apasă,
Smolita mea noapte vântoasă,
Carne din carnea mea înfrântă.

Un strop de apă tămâioasă
Din gura ta, care cuvântă,
S-a stins în vină şi angoasă,
Acum, tăcerea ne-nveşmântă.

Smolita mea noapte vântoasă.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă voi întoarce

Pe fruntea netedă şi arămie
Adie vântul-n lanuri verzi de grâu,
La fel de dragă mi-ai rămas câmpie
Ca şi în tinereţea fără frâu...

Prin tine trec ţărani râzând la coasă,
Croind cărări în aspră palma ta,
Linia vieţii mele de acasă
Firesc se-arată, eu o voi urma.

Mă voi întoarce într-o zi, când macii
Cu guri de sânge grâul vor muşca
Şi apoi doborâţi vor fi săracii
Sub braţul care îi va secera.

Întrebă-mă de vreau să mai străbat
Cărările ştiute-n lung şi-n lat...

sonet de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu voi veni...

Eu voi veni la tine-n vis
Voi desfăta a ta făptură,
Cu vraja trupului învins,
Ce arde-ncet sub a mea gură.
Eu voi veni ca somnul lin
Şi voi întra tiptil în tine,
In orice fibră, - să-mi alin,
Iubirea clocotindă-n mine.
Eu voi veni în al tău gând,
Mă voi prelinge prin fiinţă,
Voi urmări surâsu-ţi blând
Şi-ţi voi jura pe veci credinţă.
Eu voi veni, te voi striga,
Te voi chema în altă lume,
Cu sfere noi te-oi intriga
Şi universuri fără nume.
În lumea ce te voi chema,
Va fi mereu numai a noastră
Prin constelaţii vom zbura,
Tinzând spre zariştea albastră.
Eu voi veni, nu va fi vis,
Va fi poveste-adevărată,
Tu să m-aştepţi şi-necuprins

Ne vom topi ca altă dată.

poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Când voi muri, iubirea mea,
Nu vreau cântece sumbre
Nici trandafiri la cap să-mi stea
Nici chiparos cu umbre.
Ci fii o iarbă care creşte
De rouă udă şi de ploi
Şi dacă vrei, îţi aminteşte
Şi dacă vrei, uită de noi.

Eu umbrele nu voi vedea
Nici ploia nu o s-o mai simt
Nici n-o s-aud vreo păsărea
Cântând ori chiar jelind.
Dar când amurgul va veni
Tăcut eu voi visa
Şi poate îmi voi aminti
Şi poate voi uita.

poezie de Christina Rossetti, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţa

Podul palmei tale ţine
Tâmpla mea pulsând uşor,
Când cu gând de răpitor,
Gura ta, ca un trişor,
Îşi ia tot ce îi convine.

Şi nu vreau să fiu datoare!
Iau şi eu pe apucate,
Îmi fac singură dreptate,
Chiar dacă-mi adun păcate,
Devin eu corupătoare.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

şi toate le-am crezut c-or să se-ntâmple
cum troc cu viaţa, moartea a făcut
din înger, azi un pumn de oase şi de cârpe
într-un troian de gânduri doar chipul ţi-l ascund.

veni-va poate ger cumplit si ploaie
si poate doru-n crivat aspru va batea
si-un ultim plans din ochi va vrea sa-mi taie
orbindu-mi calea inspre tine, va-ncerca.

si voi cladi un munte-nalt in fata-mi
si voi topi cuvinte multe ce n-am spus
ca-ntr-o spovada voi da la schimb desaga mea cu patimi
dar nu voi spune nimanui unde te-am ascuns.

te tin ca pe o paine ce-i sfintita
cand foame de iubire imi va fi
din zari voi smulge dulcea mea iubire ce-i pierduta
dar nu voi spune ca numai tu-mi vei..

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă

Iartă-mă că nu te pot urma,
Nu privi în urma ta şi pleacă,
Şi uită-mă, căci nu pot fi a ta,
O alta ţie va urma să-ţi placă.

De ce priveşti dezamăgit şi trist?
Tu pentru mine nu eşti potrivit,
Eu pentru tine nu vreau să exist,
Iar timpul nostru a luat sfârşit.

Pelicula din creier vreau s-o şterg,
Doritele cărări le-oi ocoli,
În inimă voi pune un aisberg,
Nu vreau, voi spune-n fiecare zi.

poezie de Viorica Pop din Din suflet pentru suflet (ianuarie 2004)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vrei, voi înceta să mai cânt. De privirea mea face mereu să-ţi zvâcnească inima, voi întoarce privirea de la tine. De te cutremuri la întâlnirea mea, mă voi depărta din calea paşilor tăi. De fiinţa-mi te stinghereşte – atunci când flori îşi împletesc degetele tale – voi fugi din grădina-ţi singuratică. De apa pârâiaşului tău e neliniştită la trecerea corăbiei mele, nu voi mai vâsli spre ţărmul tău.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta...

Nu pot sa-ti multumesc
Pentru tristetea sufletului meu
Da pot sa iti daruiesc
Amintirea mea mereu
Te las sa te hranesti din ea
Cand iti va fi mai greu
Sa plangi in noaptea grea
Asa cum am plans si eu
Nu pot si nici nu vreau
Sa iert greseala ta
Plec si nu iau....
Decat viata mea....
Iti las amintirea mea
Te vei agata mereu de ea
In fiecare clipa si secunda
In noapta rece si lunga.
Adio iti zic acum...
A fost frumos candva
Acum totu-i scrum
Voi uita, voi uita... iubirea ta

poezie de Adriana Monica Burtea (15 ianuarie 2010)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimtamantul

Va veni iarna,miroase a fulg,-
Taranii pun lemne-n soproane,
Si sfintii din mistice taine se smulg
Si incaruntesc in icoane.

Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitati de guverne,
Ei care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existente eterne.

Va veni iarna si apele curg
Tragand dupa sine obarsii
Si-n scurtele zile cu vanat amurg
La geamuri de case bat ursii.

Va veni iarna curat si rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Si gura spre cer daca vreau s-o deschid
As spune, dar gura mea ninge.

Va veni iarna, iubito, e frig,
Un frig ce spre cerga nu mana,
Atata mai pot sa te rog si sa strig,
Da-mi aspra manusa de lana.

Va veni iarna, ba nu, a venit,
Caldura eu n-o voi gasi-o,
Ci trist am sa plec, garbovit, ostenit,
Prin muntii ce canta : Adio !

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul magic

Când noaptea nu va fi nici neagră, nici albă
lumina din interior mă va înghiţi,

voi uita pe unde am fost şi dacă am fost
ori am lăsat la alţii ce am avut,

mă voi despărţi cu totul de trup
chiar şi gândurile mă vor părăsi,

o umbră poate să-şi aducă aminte
de soare când m-am ascuns,

voi întra într-un labirint fără ieşire
în care şi steaua mi se va topi.

Nu voi mai simţi nici vântul, nici ploaia
somnul nu-mi va mai fi somn,

voi iubi altfel decât am ştiut
fiindcă inimă nu voi avea,

doar un ochi mă va călăuzi
de voi vedea universul întreg.

Tu, iubito, dacă vei fi undeva prin el
am să te recunosc cu ochiul magic.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cloaca

Ce-a mai rămas din tine, Poezie,
Târâtă prin tavernele obscure?
Sudori pe fruntea fină, străvezie,
Cât va putea fiinţa ta să-ndure?

Când versul tău numit e "alb", sau "liber"
De cei ce au ca slujbă sinecura,
E alb precum puroiul şi impuber,
Cum sunt chiar cei ce te mânjesc cu gura!

Cât e de putredă înşiruirea
Cuvintelor, în biata voastră cloacă...
Să nu numiţi "poem" neleguirea,
Căci nu-i "poem" cu voi să se complacă!

Metaforele stau împerecheate
La altă masă, undeva... departe!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate dorurile...

De câte ori revii în amintire
Imaginea unei fantome
Emani în suflet fericire
Şi-n inimă iluzii uniforme.

Pierdute sunt acele clipe
Mai pot să sper eu în ceva?
Iar dragostea ce-avea să se înfiripe
Vreodată va reînvia?

Nu cred. Căci totul a trecut
E mult de atunci, nici nu mai ştiu
Ce-aş putea în ochi să-ţi citesc
Dispreţul, ura? Iubirea e târziu
Să-ncerc s-o reînnoiesc.

Toate dorurile stinse
Care-au fost doar nişte vise
Le revăd din nou aprinse,
Înflorind în voi narcise.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept răspuns

Când gura v-a-ncerca apropierea
De ochii mei rămaşi în aşteptare,
Când va fi dragoste fără cruţare
Cu drag eu voi primi asedierea!

Supuse-mi vor fi vorbele şi vrerea,
Ca frunza-nfiorată-n frământare,
Când gura va-ncerca apropierea
De ochii mei rămaşi în aşteptare.

Las visului, sub pleoape, evadarea,
Când dragostea e pusă la-ncercare
Şi-şi stăpâneşte singură durerea,
Pe care o suportă-n amânare,

Când gura v-a-ncerca apropierea...

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi de dincolo de moarte,
ocrotindu-ţi fiecare respiraţie.
Te voi alinta în räcoarea dimineţii,
sărutându-ţi tălpile pline de rouă.
Te voi iubi de dincolo de stele,
desenându-ţi chipul în inima mea.
Te voi adormi în braţele mele
când obosit, îţi vei aşeza gândurile în suflet.
Te voi mângâia pe creştet
când deznădejdea îţi va cuprinde cugetul.
Te voi iubi, de dincolo de viaţă
dăruindu-ţi fiecare bătaie de inimă

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucuri

De câte ori ai să te faci simţită
În carnea mea şi-n Cerul meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să stau
Cu- ai-mei ochi deschişi spre tine.

... Albă am să fiu mereu! Curată!... am de grijă
să fiu o floare mândră-n adăpostul Dumnezeului
ce-mi ştie gândul şi puterea, să-ţi zâmbesc!

De câte ori ai să te faci simţită
În oxigenul meu şi-n ungerea Lui Dumnezeu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să cresc
Cu -ai -mei ochi smeriţi spre tine.

... Albă am să cresc! Curată!... am de grijă
să nu mă strâng de frică-n dinţii tăi de fiară
din care o să-mi fac o scară, spre Hristos!

De câte ori ai să te faci simţită
În orice clipă şi-n orice gând de-al meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să nu te simt
Să nu te văd ce formă prinzi muşcând.

... Albă am să fiu mereu! Curată!... în gura ta
ce se despică să mă-nece în negrul hău,
din care am să fiu smulsă, pentru înviere.

De câte ori ai să te simţi victorioasă
În osul meu, şi-n coasta ruptă din Adam,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să te întorc
Cu slava Lui Isus ce trece peste tine.

.. Albă am să fiu botezată! Curată!.... în tine
o să am frumoasă nuntă de înviere în Hristos
cu care am să mă bucur de viaţa veşnică!

Vino, mă bucuri Moarte! Doar prin Tine ajung
la Mirele meu.

poezie de Adelina Cojocaru (22 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa ultimului sărut

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
În clipa-n care îţi sărută gura
Îţi soarbe lacomă şi respirarea
Cu care-ţi prelungeşti caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ţi-a creionat-o după chipul său -
Aşa cum i-a dictat-o inspirarea!...

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Se te sărut,
Căci gura mea
E gura care nu sărută
Decât cu sărutarea mută
A celor ce,-mpăcaţi cu cele sfinte,
Pornesc cu tălpile-nainte
Şi-n gură cu câte o floare,
Culeasă-anume pentru cine moare!...

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
Sărută fără... "va urma".

Iar mâine-n zori când voi pleca,
În gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ţi voi lăsa - drept amintire -
Decât portretul meu pe poartă,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plată la dricar
Şi... "Veşnica ta pomenire"
Pe fundul celor opt pahare
De ţuică fiartă,
Golite după-nmormântare
De cei opt ciocli ce-ţi purtară
Coşciugul în spinare.

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
N-a sărutat decât aşa
Cum a vrut Ea...

Şi tot aşa va săruta mereu,
Fiindcă - fatal - nu sărut Eu,
Sărută numai Gura mea...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt moştenitorul faptelor mele ( extras )

Sunt sigur că-ntr-o zi voi fi un moş; nu pot evita îmbătrânirea.
Sunt sigur că mă voi îmbolnăvi; nu pot evita boala.
Sunt sigur că voi muri; nu pot evita moartea.

Voi fi separat şi îndepărtat de tot ce îmi place şi iubesc.

Eu sunt proprietarul faptelor mele, moştenitorul lor;
faptele sunt pântecul din care-am izvorât,
faptele sunt relaţiile mele, faptele sunt protectorii mei.
Sunt moştenitorul tuturor faptelor pe care le săvârşesc,
bune sau rele.

poezie de Upajjhatthana Sutta, text budist, cca 500 î.e.n., traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru.....

Într-o zi de LUNI,
dorul de tine se vă dezbrăca de inhibiţii.
Poţi să mă săruţi pentru că eu voi plânge,
poţi să mă iubeşti pentru că eu te voi trăda.

Voi privi lumina ochilor tăi şi voi râde
descoperind în ei răsăritul de soare.
Îţi voi căuta umbra şi voi fi fericit că te-am regăsit.

Nu voi săruta urma paşilor tăi
de nemulţumit ce sunt cu atâta puţin...
voi săruta în schimb imaginea ta
de pe retina ochilor mei ştiind că de acolo
nu te poate fura nimeni.

Nu cred că poate cineva
să mă înţeleagă, decât TU.... ştii de ce?
Pentru că sunt doar nebunul tău...

poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!