Obsesii
Fulgi de zăpadă nici n-ating pământul,
De parcă pleacă ghiocei-n sus,
Cuvintele au strâns întreg avutul
La pieptul lor, precum am presupus.
Pe cerul sumbru se petrec egrete
Ca niște vise albe în contur,
Obsesii ale unor siluete
Când se topesc în cețuri prematur.
Singurătate, ora mea finală,
Amestecă în ceaiul amărui,
Căci nu-ți voi face altă cheltuială,
Accept finalul pe care-l propui.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ore
- poezii despre cuvinte
- poezii despre ceai
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.