Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Costel Avrămescu

Quo vadis

Amurgul ftizic scuipă chemări însângerate.
Pleoapa timpului pune șaua pe grumazul spațiului de lumină.
Atras de freamătul copitelor,
centaurul se pierde-n herghelia vieții.
Gloabele-și dau aere de pur-sânge
și nechează prin caii-putere.
Câmpul de maci își tremură hipnotic umbra roșie.
Din cuibarul nopții,
peste cetatea de sticlă și oțel,
se ridică nomade păsări răpitoare.

Sub viforul somnambul al vieții,
singurătate urlă ca un lup flămând.
Când auzi lucrurile confesându-se,
gândurile pribegesc semantic pe granița condiției umane;
între real și virtual, tulburându-i liniștea.

"Quo vadis, Don Quijote?
De ce ți-ai scos armura, tu,
care ți-ai dorit dintotdeauna gloria?"

"S-au schimbat vremurile.
Nimeni nu mai însămânțează mori de vânt.
Soarta mea a devenit minoritară.
Macii trec direct în sânge..."

Printre stele flămânde,
multe gânduri;
chiar dacă sunt invizibile,
unele dintre ele ar putea primi o notă crudă.

Mare grijă; depărtările se îngustează;
În ropotul nezăgăzuit al timpului,
lăcomia de aripi ține loc de desperare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Costel Avrămescu

Rondelul florilor de mac

Când amurgul pogoară pe macii în floare
Și tăceri incandescente orizontu-nroșesc,
Incendiind lanul corolelor de aripi în soare,
Transcriu idealuri și cohorte de vise-nfloresc.

Răspasurile acestor clipe etern-curgătoare,
Peste vămi de așteptare, în dor, le retrăiesc,
Când amurgul pogoară pe macii în floare
Și tăceri incandescente orizontu-nroșesc.

Cu surâsul tău eflorescent, de sărbătoare,
Vino, iubito,-ntr-o solemnitate de firesc,
În lanul verii pârguit de-atâta adăstare;
Poeme de maci în amurg să-ți dăruiesc
Când amurgul pogoară pe macii în floare.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

În liniștea nefirească a lumii

trăiesc între gânduri învelite în ceață
cine sunt
de ce sunt acel ce nu mai sunt
unde merg
de ce merg
într-un timp pierdut în răstimp
poate sunt o idee greșită a timpului real
cine știe, azi a știe...
pășesc într-un răgaz al luminii
întins pe un covor de gânduri
în neliniștea somnului
născut din lacrima timpului
în jur stele pustii
aș fi plâns
dacă aș fi fost fericit
trecusem aiurea printre anii trecuți și pierduți
am hotărât să vorbesc
dar cui
auditoriul plecase de mult
pălcuri de gânduri
tulbură astăzi stele obscure
pe lângă drum pășește un nebun
în liniștea nefirească a lumii

poezie de din Pe tabla vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lev Tolstoi

Orice ți-ai închipui în spațiu și timp e a / ∞, adică nimic. Prin urmare există, există cu adevărat numai ce este în afara spațiului și timpului, conștiința mea spirituală, una cu conștiința tuturor oamenilor, una și indivizibilă, care poate fi cunoscută de mine în momentul prezent din afara spațiului și timpului.

în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Set Anna Karenina" de Lev Tolstoi este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.90- 34.99 lei.

Orice cal se pierde în herghelia vieții atunci când se lasă atras de tumultul copitelor...

aforism de
Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Costel Avrămescu

Gânduri trecute prin vama oglinzii

Într-o urnă albastră,
vântul deschide o fereastră;
în hărmălaia dintre două tăceri,
drumul e mai scurt cu fiecare ieri.

Privind în pătratul ca apele reci,
unii zic că nu există distanță;
doar un abis
pe care speranța îl umple
când acele timpului se înnoadă
și modelează oboseala disperării
pe tencuiala trupului,
când vântul solar aprinde noaptea de aurore,
iar corul rotitor de albatroși
naufragiază în ambiguitatea timpului.

Înșelat de amăgiri și ambiții,
respirând cu toate ideile
în labirintul imaginarului,
când liniștea însângerează nopțile,
cineva halucinează despre ghimia vieții.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curcubeul sonor

Tu ești cerul în amurg,
Acel amurg în care lumina se absoarbe
Pentru a se descompune în corpusculi
Și eu sunt acest copac-femeie care te privește
Cu ochi puri
Dintr-un trunchi de piatră,
În timp ce frunza lui își tremură
Sunetul verde.
În univers o stea moare pentru iubire
Și eu simt forța care îi aspiră cuanta de lumină.
Aș vrea să devii nemărginirea mea neagră
Pe acest pământ care iși crapă scoarța
Din când în când
Și mai ales acum,
Ca la un sfârșit de timp.
Vântul este îmbrățișarea ta
Lângă acest câmp de maci care își tremură hipnotic
Umbra roșie melodioasă
Și lângă acest lan de grâu copt,
Care își tremură sonor galbenul.
Dansezi în jurul meu
Pe o melodie astrală,
Albastră ca un blues,
Pe care o auzim numai noi
Frunzele mele se prind de pletele tale
Ca un sărut.

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Spectacol în aer liber

Don Quijote
a însămânțat
grădina
din
spatele
castelului

Cu
mori de vânt

Lumea
s-a
strâns

Așteptând
răbdătoare

Sfârșitul
primăverii

Să poată
fluiera
și
huidui
în
voie

Don Quijote
e
optimist

Toate
astea

Vor
ajuta
morile
de vânt

La
polenizare

poezie de din Interludiu (20 ianuarie 2001)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Octavian Paler

Eu, unul, nu mai am iluzii în privința locului pe care îl are (îl mai are!) idealismul în lumea de azi. De altfel, nici mori de vânt nu mai există decât ca relicve exotice, arătate turiștilor. Pe vremea lui Cervantes, cavalerii interesau, măcar, ca personaje ridicole, care îi amuzau pe privitori. Azi, "timpul înseamnă bani" și sunt alte gusturi. De ce l-ar urmări "cu răsuflarea tăiată" contemporanii noștri pe Don Quijote? Zice el ceva, picant, despre "sex"? Vorbește despre o Dulcinee cu care nu s-a culcat niciodată. Nici nu s-a apropiat de ea, măcar. E un "fraier", ar zice băieții "de gașcă". Sau spune ceva despre gloria de a avea putere și bani? Rivalizează Don Quijote, prin aventurile lui, cu "Codul lui Da Vinci"? Vă asigur că "gloria de tip Don Quijote" n-ar satisface nici "vedetele" care se fandosesc prin televiziunile noastre.

în Convorbiri cu Octavian Paler
Adăugat de andaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

De la α din Centaurul, stea ce nu se vede din țara noastră, lumina ne vine în 4 ani; de la o stea mică, de mărimea 8, din constelația Ursa Mare, ne vine lumina în 7 ani. Acestea sunt stelele cele mai apropiate pe cari le cunoaștem noi; s'ar putea însă întâmpla să fie vreo stea mai apropiată de noi, dar fiind prea mică, nu am luat-o încă în seamă. Celelalte stele sunt depărtate până la 40 ani lumină, vreo 30 de stele cu toate; iar restul se află la sute și mii de ani lumină. Acum vă puteți face o ideie de depărtările la cari se găsesc cele mai multe dintre stele. Polara e aceea care se găsește la 44 ani lumină.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Andreea Văduva

Ce ți-ai spune oare?

Dacă într-o zi
mergând pe drumul vieții,
Te-ai reîntâlni... cu tine, fiind copil,
Ce ți-ai zice oare, privindu-ți lung pomeții,
Ce azi nu mai sunt rumeni
și parcă fără "tril"?

Te-ai lua ușor de umăr?
Te-ai scoate la un suc?
Ți-ai spune: Riduri număr
și anii se tot duc?

Ți-ai spune: Viața doare,
rămâi așa cum ești...
Căci traiul de "om mare"
nu e cum te gândești?

Ți-ai spune că durerea,
vine din când în când,
Să-ți încerce puterea,
de a zâmbi plângând?

Ți-ai spune că genunchii,
în timp s-au vindecat,
Dar pierderea mămuchii,
nu trece niciodat'...?

Ți-ai spune că amicii
de-atunci s-au risipit?
Mânați de bani, capricii,
obrajii și-au mânjit?

Ți-ai spune că norocul,
la fel ca și iubirea,
Nu prea și-a găsit locul,
și-a căutat iesirea?

Ți-ai spune că adultul,
de azi nu mai e viu,
Obișnuit cu "multul",
un mort fără sicriu?

Ți-ai spune că sunt dăți,
când plângi, fi-rar să fie,
Răpus de greutăți
după... copilărie?

Și dacă într-o zi
mergând pe drumul vieții,
Te-ai reîntâlni... cu tine, fiind copil,
Ce ți-ai zice oare, privindu-ți lung pomeții,
Ce azi nu mai sunt rumeni
și parcă fără "tril"?

poezie de din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Avrămescu

Pravila toamnei

Sub căutătura-i de Don Quijote de la Istru,
zăgăzuit în nepăsare maiestuoasă,
cu mult lărgita-i albie patriarhală,
când soarele dă în pârg,
fluviul își șerpuiește molcomit istoria milenară
ce curge îndărăt
spre Cetatea Medievală a Severinului.

De când și-a tras (b)arca pe uscat,
la fiecare început de toamnă,
de ziua lui,
încercând să sfideze uitarea,
își descarcă prinosul de singurătate.

La umbra castanilor
– ce se toropesc năuciți –
pe o bancă parfumată cu arome de prune
– din recolta anului trecut –
asistă neputincios la solemnitatea
– ostentativ de timpurie –
a frunzelor de toamnă.
Își zâmbește sieși cu frumusețea
mult prea încercatului suflet.

Lăsat amanet unor cocori cu aripi necoapte,
cerul invită la dumbrăvi de cugetări adânci
despre inteligența naturii.
Își împletește pacea amurgului
cu ecoul amintirilor;
i se pare că totul devine rezonabil.
Se mulțumește să fie modest:
,, dacă simt adierea brizei ruginii, trăiesc!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Avrămescu

Bucurii redeșteptate la viață

Motto:

,, Unele bucurii sunt precum păsările călătoare:
au memorie uluitoare și se orientează după soare."

(Costel AVRĂMESCU,,, Roza gândurilor")


Am poftit primăvara în casă;
voiesc s-o împac cu toamna din mine.
Într-un început de ordine,
a răsfățat-o cu un zâmbet curtenitor;
deja, a pus-o între ghilimele înmugurite.
Prin ochii verzi
– limpeziți cu lacrimile toamnei –
se vede sufletul înflorind.
Ce primăvară a devenit amurgul!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Avrămescu

Metamorfoze

Provoc prezentul la duel;
trecutul mă recuperează din întâmplări cotidiene.
În dezmierdările luminii,
tăvălugul de patimi tranchilizează descompunerea timpului.

Activ, nu doar prin simpla deplasare,
măsor timpul cu bătăile inimii;
cu fiecare dintre ele, tămăduiesc metamorfoza,
mă sincronizez patetic cu orele în zbor,
șoaptele pașilor, încă,
lasă urme auzite în memoria mersului...

Chiar dacă amurgul trage cu ochiul,
în marea liniștită,
gust din libertatea de a fi
fără a respinge experiența furtunii;
numai cine n-a naufragiat niciodată o exclude.

De la viață,
am învățat legea compensației:
cer din ce în ce mai puțin...
Oricum, lucrurile se-ntâmplă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am învins depărtările!...

am învins depărtările
veșmântate în iarna cu lucruri
răsfrânte spre noi înșine
într-o limbă uitată
sub lespedea arsă de albul timpului
capcană cu tălpile rătăcite
pe zăpezile vieții

umbra ta mi-a fost călăuză
nedezlipită prin adâncimea luminii
unde am sperat să te găsesc
omul jucăuș cu umerii pregătiți
să-mi sprijine cântecul
cum portativul sprijină sunetul
atins de glasul încercănat în cheia sol

cuvinte nomade mă strigă pe nume
și trag de mine spre dansul rotund
cât arena inimii tale
prinse în imnul pieirii
printre acute note
întrun registru mai puțin sonor

poezie de
Adăugat de Elena TomaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Ce tristă ...

Ce tristă-i seara în odaia goală,
Cu umbre stranii întinând pereții.
Văd chipuri ca întunecata smoală,
Jucând un ultim act în piesa vieții.

Ce tristă este noaptea în odaie
Cu somnul ce nu poposește-n gene,
Când gânduri negre se încing văpaie,
Luptându-se ca fiarele-n arene.

Ce tristă-i dimineața în lumină
Cu amintiri ce le credeam pierdute,
Strivite între munți de chin și vină,
Vrând roata timpului din loc să mute.

Ce tristă-i ziua când odaia-i goală,
De glasuri și de râsete golită.
Când liniștea e crudă, infernală,
Și la singurătate-s osândită.

Ce tristă-i viața-ntreagă-n suferință,
Când trec agonizând încet spre moarte.
Vii spaime-ascunse-n straiul de căință,
N-aș vrea vreodata cineva să poarte.

poezie de din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La Vidin

În război,
oștile stau față-n față,
toți au speranță de viață.
Lupta e gata să-înceapă,
ostașii ordin așteaptă.
Când goarna sună de luptă,
liniștea e întreruptă.
Călăreții dau năvală,
capete încep să cadă.
Vântul copacii îndoaie,
urlă câmpul de bătaie.
Sulițe prin aer zboară,
timpul nu se mai măsoară.
La apus, de leșuri plin
câmpul plânge la Vidin.
Stele - lacrimi căzătoare
spintecă cerul în zare.
Liniștea nopții eterne
peste leșuri se așterne.

poezie de (mai 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Costel Avrămescu

În firuirea timpului

În oglinda timpului, tâmple cărunte s-arată
Făcând perimetrul clipei să pară o ghipură,
Dar trecutul freamătă cu bucurie alterată
Accentuând un evantai de nostalgie pură.

Rememorându-mă din timpul petrecut,
Când melancolice, când furtunoase precum
Marea în care sunt pe veci ancorat de trecut,
Amintirile mă-ntăresc pentru momentul,, acum".

Îmbrățișând răsăritul albastru, infinit și cinetic
Și sfidând trecerea anotimpurilor prin cutezanță,
Vreau să trăiesc amurgul amintirilor mai frenetic
Vindecând prin tendența sufletului edenica speranță.

În acest conglomerat de viață multivalent,
Cu tot ce-i real omenesc, am concrescut;
Dar în ochii amintirilor și numai prin prezent,
Găsi-voi formula ce leagă viitorul de trecut.

Doar străbătând calea prezentului la pas,
Voi reuși să-nțeleg de unde-am plecat,
Cum am ajuns la actualul loc de popas
În drumul spre următorul loc de descălecat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O pereche de pantofi

De la o distanță de o mie de mile
Îți trimit o pereche de pantofi din bumbac
O scrisoare
Fără cuvinte
Conținând mai mult de patruzeci de ani de lucruri care trebuie spuse
Lucruri la care doar m-am gândit, dar pe care nu le-am spus niciodată
O propoziție după altă propoziție
Cusute mărunt în tălpile pantofilor
Am păstrat ascunse toate pe care le am de spus multă vreme
Unele dintre ele ascunse lângă fântână
Unele dintre ele ascunse sub perna mea
Unele dintre ele ascunse în pâlpâitul lămpii la miezul nopții
Unele dintre ele au fost uscate de vânt
Unele dintre ele au prins igrasie
Unora dintre ele le-au căzut dinții
Unora dintre ele le-au crescut licheni
Acum le adun pe toate
Și le cos strâns în tălpile pantofilor

Pantofii s-ar putea să-ți fie mici
I-am măsurat cu inima mea, cu copilăria noastră,
Cu visele din adâncul nopții
Dacă îți vin sau nu este o altă treabă
Te rog, să nu-i arunci niciodată
Ca și cum ar fi pantofii noștri uzați de-atâta purtat

Patruzeci de ani de gânduri
Patruzeci de ani de singurătate
Sunt cusuți în tălpile lor

Nota poetului:
Prietenul meu Zhang Tuowu și d-șoara Shen Lianzi, când erau foarte tineri s-au logodit și urmau să se căsătorească, dar din cauza războiului au fost separați, unul în China, iar celălalt în Taiwan, neputând să comunice pentru mai mult de patruzeci de ani. De curând, un prieten a reușit să livreze o pereche de pantofi din bumbac lui Zhang. Pantofii fuseseră făcuți și trimiși de d-șoara Shen. Tuowu i-a primit ca și cum ar fi primit o scrisoare fără cuvinte, plină de gânduri de acasă. A plâns cu inima zdrobită. Astăzi Zhang Tuowu și d-șoara Shen Lianzi sunt bătrâni, dar dragostea lor a rămas tânără și proaspătă peste ani.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii tăi de lup flămând

Luna sparge negrul nopții, ochii tăi de lup flămând
Mă privesc din dosul porții, ca și-atuncea, ca și când
Voalul rochiei se rupe sub tăișul de argint
Al îmbrățișării tale, când și visele mă mint.

Mai alerg printre secunde, mai mă pierd în amintiri,
Ochiul vremii îmi ascunde frământarea din simțiri,
Și mă-ntreb dacă sunt vie, dacă tu-mi mai ești poem,
Dacă zbor în colivie, sau mă-nec într-un blestem.

Dacă plouă printre stele, sigur ai să înțelegi
sunt lacrimile mele risipite fără legi,
Și dacă te doare brațul este pentru că-ți sunt ram
Încolțit în carne vie, și nu pot să mă destram.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Quo vadis

acum când toate sunt undeva în urmă
și atât de îngustă crevasa
prin care strecurându-ne
o numim drum al vieții
te întreb pe tine
care ai avut mereu răbdarea
să mă asculți
te întreb a meritat?
și chiar dacă în loc să îmi răspunzi
îți vei pleca privirea
sau vei începe să lăcrimezi
cum adesea ți se întâmplă
îți voi fi recunoscătoare
pentru simplul fapt
nu încerci să mă minți

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook