Quo vadis
acum când toate sunt undeva în urmă
și atât de îngustă crevasa
prin care strecurându-ne
o numim drum al vieții
te întreb pe tine
care ai avut mereu răbdarea
să mă asculți
te întreb a meritat?
și chiar dacă în loc să îmi răspunzi
îți vei pleca privirea
sau vei începe să lăcrimezi
cum adesea ți se întâmplă
îți voi fi recunoscătoare
pentru simplul fapt
că nu încerci să mă minți
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria Daniela Goea. [Vezi poezii despre viață, poezii despre recunoștință sau poezii despre minciună
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.