Ce tristă ...
Ce tristă-i seara în odaia goală,
Cu umbre stranii întinând pereții.
Văd chipuri ca întunecata smoală,
Jucând un ultim act în piesa vieții.
Ce tristă este noaptea în odaie
Cu somnul ce nu poposește-n gene,
Când gânduri negre se încing văpaie,
Luptându-se ca fiarele-n arene.
Ce tristă-i dimineața în lumină
Cu amintiri ce le credeam pierdute,
Strivite între munți de chin și vină,
Vrând roata timpului din loc să mute.
Ce tristă-i ziua când odaia-i goală,
De glasuri și de râsete golită.
Când liniștea e crudă, infernală,
Și la singurătate-s osândită.
Ce tristă-i viața-ntreagă-n suferință,
Când trec agonizând încet spre moarte.
Vii spaime-ascunse-n straiul de căință,
N-aș vrea vreodata cineva să poarte.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suferință
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre râs
- poezii despre noapte
Citate similare
Ce tristă-i casa ...
Ce tristă-i casa unde iarna nu iese niciun fum pe horn;
Cei ce-au plecat pribegi prin lume, la vatră nu se mai întorn.
Ce trist e gardul ce-altădată, de strajă sta la vechiul drum,
Cu poarta lui de cari mâncată, ori în vreo altă sobă scrum.
Ce tristă-i casa-n care scara-i gata să se prăvale-n hău,
Cu trepte-aproape sfărâmate, unde stătea al meu dulău.
Ce tristă-i ușa descuiată, ce cheile le-a rătăcit,
Cu clanța ce abia se ține, de mult ce a mai ruginit.
Ce trist e geamul dinspre stradă, fără oblon, fără pervaz,
Pe care admiram apusul, când de la treabă-aveam răgaz.
Ce trist e foișorul nostru, unde adesea povesteam,
Când stropii ploilor de vară, ne alungau când ne plimbam.
poezie de Mihaela Banu (30 iulie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prăpăstii, poezii despre ploaie, poezii despre mâncare, poezii despre iarnă, poezii despre fum sau poezii despre cenușă
În odaia mea cea goală
Coboară înserarea, în odaia mea cea goală...
Umbrele-alungite, iar se târâie pe perete...
Întunericul, încet se lasă, ca o smoală,
Se prelinge printre jalnice de ani, portrete...
Pe masă, mai plânge-o crizantemă ofilită,
Veștedă în vază, agoniind încet să moară...
În colț, pe canapea, e o păpușă prăfuită...
Sunt eu... așa cum m-au lăsat ultima oară...
Am ochi verzui, pierduți parcă-n gândire,
Cu fața palidă, de porțelan, zâmbind absurd,
La un gând fugar, păstrat, poate o amintire
Sau la ecoul unui lied, din pianul mut și surd...
Ce tristă-i inserarea în odaia mea cea goală...
Vesel răsunau odată, voci, râsete năvalnice...
Și eu eram a cuiva, ce mă ținea în poală,
Dar azi, a nimănui, cu-atâtea alte jalnice
Jucării uitate, din alte vremuri, astăzi mute,
Pe piatra timpului, rămânând sculptate,
Atâtea clipe fericite, ce-acuma par pierdute,
Ascunse-n minți senile și înspăimântate...
Aștept... cu speranță un semn, o mâna dulce,
În odaia goală, să-i mai strig '' în brațe ia-mă''....
Pe gingașul piept, cu drag, din nou mă culce,
Să-mi întoarcă iarăși cheia, să pot zice... MAMA...
poezie de Anna-Nora Rotaru (17 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prezent, poezii despre gânduri, poezii despre întuneric, poezii despre voce, poezii despre verde, poezii despre uitare sau poezii despre spaimă
Nu te-ntreba...
Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig.
E iarnă azi și-n largul zării
Se rup fâșii de vânt, de frig!
Ce tristă-i zarea! Frunze ning...
Azi, picuri reci lovesc des pleoapa,
Iar ochii-mi se închid, apoi,
Unesc o lacrimă cu apa
Și pasu-mi este mai greoi.
Ce tristă-i zarea, ca și noi...
Copacii au rămas stingheri...
Cheamă prin ram privirea mea.
Dansează-n gol. Parcă mai ieri,
Prin frunze, dorul mi-l șoptea.
Ce tristă-i zarea, ea te vrea...
Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig...
E iarnă azi și-n largul zării
Se rup fâșii de vânt, de frig...
poezie de Vera Crăciun din Pe valuri de albastru (iulie 2014)
Adăugat de Vera Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre trecut, poezii despre nori, poezii despre frunze, poezii despre dor, poezii despre crengi sau poezii despre copaci
La capătul puterilor
Ce tristă-i soarta unui om,
Pe-al vieții drum alambicat,
Când e cu sănătatea-n pom
(Și chiar și acesta... e uscat.)
epigramă de Nicolae Precupețu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață, citate de Nicolae Precupețu despre viață sau epigrame despre copaci
Bună seara!
Iubita mea-i plecată printre stele,
Nu am nici "bună seara" cui să-i spun,
Căci nu sunt încă una dintre ele,
Nici soare nu-s, măcar să pot s-apun.
Iubita mea, ce tristă-i fără tine
Singurătatea mea numită viață,
Privesc pe cer în zilele senine
Și-n mine însumi când e nor și ceață.
Nu văd nimic. Doar noaptea mi te-arăți.
N-ai, ziua mea, se pare, cum să fii,
Spunându-mi de nenumărate dăți
Că numai prea târziu poți să devii.
Te cred. M-am resemnat. Aștept să mor,
Să ne iubim definitiv, nebun;
Cât încă-s viu, mai am un ultim dor,
Iubito, "bună seara" cui să-i spun?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (30 mai 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre ziua de naștere, poezii despre zile, poezii despre stele, poezii despre singurătate sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
timpul se voala în trecăt
era atât de întuneric în odaia goală
clipele fugeau, eu tăceam zăcând
într-o odaie tristă
eram beat, îngrozitor de beat
nu am înțeles, deci am rămas
am rămas eu cu ea sau cu sticla
era goală ea într-o odaie tristă
unde era sticla, căutam în gând
pe pereți atârnau gânduri răvășite
apoi a venit dimineața, zâmbeai
chipul suav l-am sărutat în zori
am alungat somnul ce izbea obosite pleoape
plecând în doi către noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre dimineață sau poezii despre alcoolism
TEST DE SARCINĂ ȘI STRES
Supărată-i biata fată
C-a rămas însărcinată;
Tristă-i tare și suspină...
Dar tot vrea adrenalină.
epigramă de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre stres sau epigrame despre adrenalină
tremură frunza
și de vânt și de toamnă -
tristă-i peluza
haiku de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Ion Ene Meteleu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre toamnă sau citate despre frunze
Eternae poesis, II
Îmi plâng copacii pe umeri
se scutură de frunze, lacrimi vii,
când trec pe sub a lor coroană,
încearcă a mă aduce printre cei vii.
Îmi plânge marea-n valuri ce se sparg de țărm,
îmi mângâie gleznele blând,
sperând să ogoiască suflet de cleștar,
ce mii de dureri l-au făcut plăpând.
Îmi cântă munții ecou din șuier de vânt,
când creasta le-o privesc, sperând să mă încânt,
îmi cântă și-mi spun povești de altă dată,
sperând să schimbe iarna-mi din suflet cu vara, de-ndată.
Se-mblânzește cerul, pe loc e albastru viu,
când îndrăznesc să arunc privirea spre el...
încearcă și prin lacrimi de înger, ploaie,
să mă oprească din cădere, sa mă aducă la el.
Dar tristă-i lumina ce stingheră luminează in cămară,
curg lacrimile, se prefac in cerneală,
și foile țipă în surdină, crunt,
când văd că poezia-mi se transformă în etern mormânt.
Plânge și drumul, ce pasul meu greu îl simte,
plânge și imploră să mă opresc, rugăminte...
curge nisipiul netulburat în clepsidră, netulburat...
Eternae poesis... De neoprit, neîncetat.
poezie de George Svet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre plâns, poezii despre îngeri, poezii despre suflet, poezii despre schimbare, poezii despre muzică sau poezii despre munți
Și... nimic nu poate fi
Între mine, între tine
Nu-i nimic ce ar putea
Să aprindă licărire,
Să privească ochi de stea.
Între tine, între mine
Gol pustiul surâdea,
Se-neca speranța vie
Cerului ce ne veghea.
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Depărtare e de-un veac,
Ca-ntre noapte și lumină,
Între verde și uscat.
Nu e nimeni ce-ar visa,
Să unească două fire
De tristețe-n iarnă grea
Pe un pisc frumos de lună!
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Nu-i nimic, ce-ar încerca
Să aprindă o lumină,
Să ne bucurăm de ea.
Nu e timpul și nici locul,
Și nici clipe de răgaz,
Tristă-i ziua, crud e focul,
Pal e roșul pe obraz!
Bate Între mine, între noi
vântul și plâng ploi!
La ce bun aceste toate
Când speranțele ne mor,
Când plecat-a tot înaltul
Pe o frunză, pe un nor?
Între mine, între noi
Nu-i nici noapte, nu-i nici zi,
Curg doar lacrime șuvoi
Și... nimic nu poate fi.
Între mine, între noi
Bate vântul, toarnă ploi!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre roșu sau poezii despre moarte
Tristă-i vârsta la care preferi gulerul unei beri, în locul decolteului unei femei.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre vârstă sau aforisme despre femei
Te chem în vis
Adorm iar ușor, cu gândul departe,
Departe pe-un nor, pierdut în noapte,
Respir amănunte, purtat spre lumină,
Amintiri cărunte aștept ca să vină.
Renasc în visare și somnul mi-e dulce,
Către o clipă gându-mi se duce
Și iată că dorm și totu-i pustiu
Doar lângă tine aș vrea să mai fiu.
Tresar de prin vise, te caut, te chem,
În nopțile-aprinse pe tine te-ndemn,
Să vii, să apari, cu mine să stai
Lumină în noapte mie să-mi dai.
Tu nu mă asculți, plutești anormal,
Spre lună, spre stele, eu par un banal,
Te rog, dar coboară din nou într-un vis
Și du-mă, condu-mă spre-al tău paradis.
Dar ce simt eu? Ce văd? Ce aud?
Sunt șoapte pierdute în beznă, în vânt?
A tale pierdute suspine în noapte
Le-ascult venind, răzbind de departe.
Tu nu mă vrei, te chem în zadar,
Și în orice vis se naște-un hotar.
Dar ce mai contează? Tu n-ai vrut nicicând
Să vii-n al meu vis, te-am chemat plângând
Și-acum în final, când ziua-i aproape,
Te văd, parcă simt cum vii de departe;
În noaptea adâncă ce curge încet
Pe tine ființă, a te visa încep
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit sau poezii despre rai
Rașela
I-a murit lui Șmil soția,
Draga lui cu ochii mari;
Tristă-i toată ceainăria,
Tristă-i strada Mămulari.
Era blândă și frumoasă,
Albă ca un trandafir...
Jale-a fost la Șmil, acasă;
Jale-a fost la cimitir.
Toți plângeau: Așa o damă,
Șmil o să-și găsească greu.
(Un portret de pus în ramă!)
Și-a luat-o Dumnezeu!
Zece ani de căsnicie
Nu-s o lună, nu-s un an!
Ca femeie și soție
... Ea era în primul plan.
Cui amarul să și-l spună?
Cui durerea care-l roade?
Când era atât de bună
Și atât de cumsecade?
Se-ntâmpla, câteodată,
Să se certe-ntr-adevăr!
Și Rașela-nfuriată
Chiar să-l scuture de păr!
Ba, în clipe de văpaie,
Ea avea atât lipici,
Încât Șmil primea bătaie
De la mâinile ei, mici.
Dar era atât de mică
Și atât o respecta
Că de dragu-i, Șmil, adică
Bun la suflet, o ierta!
...........................
De la cimitir spre casă
Rudele s-au risipit
Și pe strada neguroasă
Numai Șmil venea mâhnit.
Nu știa unde se duce,
Mintea-i rătăcea hai-hui;
Nu-ntâlnea nicio răscruce
Pentru chinurile lui.
Cine, mâine dimineață,
Va veni să-i ceară lei?
Tristă o să-i fie viața
Fără zâmbetele ei!
...........................
Și, trecând lâng-o clădire
Ce se înălța, proțap,
Deodată, din neștire-i
Cade-o cărămidă-n cap!
Șmil rămâne mut în stradă,
De emoție răpus,
Nici nu știe ce să creadă
Și ridică ochii-n sus.
Vede zarea, vede schela
Și, mirat de-acest mister
Șmil întreabă: Ce, Rașela,
Ai ajuns deja în cer?
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre soție, poezii despre femei, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor sau poezii despre trandafiri
Lună-n ochii tăi
E atâta lună în ochii tăi
Și luminează sângerândă,
Din când în când o rază crudă
Sticlește în ochi cu vâlvătăi.
Din când în când clipești din pleoape
Cu genele spre frunte-ntoarse,
Privești spre stelele colțoase
Șoptind încet: "stai pe aproape".
Ce raze blânde vin din noapte
Și cum ne mângâie, și-s hoațe,
Aș vrea să te cuprind în brațe,
Ai vrea și tu, dar stăm deoparte.
E toată luna în ochii tăi
Și pare că nu vrea să plece
Și între noi e-atât de rece
Cu un parfum plin de văpăi.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc
E Ea
[iubirea]
Nu e soție, nici monahie,
Nici ciocârlie, nici păpădie.
E-o simplă bucurie
și e (cred) din a ei copilărie
și când e tristă-i veselie.
E castă, e tăcută,
E înțeleaptă când cuvântă
E o copilă demnă și plăcută
E una rară aici sub soare
E-o frumusețe-ncântătoare.
E simplă fata, e minunată.
E cea mai simplă fată.
E cea mai simplă minune
e-o simplă de a Ta minune
pe care-o pot striga pe nume.
poezie de Lucian Puiu Bobu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre înțelepciune, poezii despre tăcere, poezii despre superlative, poezii despre bucurie sau poezii despre Soare
Măsură tardivă a României
Aveam un aur fin, curat
Și tristă-i azi a noastră soartă
Căci, după ce ni l-au furat,
Un lacăt greu am pus pe poartă.
epigramă de Mihai Haivas din Cartea Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre prezent, epigrame despre curățenie, epigrame despre aur sau epigrame despre România
Sonet
Din zi în zi mai tristă, sărmană Românie;
De două veacuri jalea îți crește ne-ncetat!
Traian se miră, plânge, privește-a ta câmpie
Ce-o știe câmp, odată de Acvil-apărat.
O! Tristă-i suvenirea la cei în agonie!
Amar e când te doare, să vezi că-ești împilat,
Să-neci a tale lacrămi; să vii, cu bucurie,
A săruta și mâna ce știi că te-a trădat!
Pe cine aștepți oare s-aline-a ta durere?
Pe-acela ce te suge? te calcă în picere?
Pe cei carii te-ar vinde de mii de ori p-un tron?
Te amăgești!... Dar, află și crede în tăcere:
Oricare slăbiciune în chinuri ia putere...
În fiare crește iute vârtutea lui Samson!
sonet de Cezar Bolliac (1839)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre mâini, poezii despre durere sau poezii despre creștere
Când?
Când corpul meu se frânge,
când nu mai curge sânge,
când văd carnea putrezind,
când corbii apar plutind,
când hoitul stă sub soare,
când oasele sunt goale,
când ziua încet se trece,
când noaptea vine rece,
când nu se vede-n zare,
când steaua-i căzătoare...
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge sau poezii despre corp
Când?
Când corpul meu se frânge,
când nu mai curge sânge,
când văd carnea putrezind,
când corbii apar plutind,
când hoitul stă sub soare,
când oasele sunt goale,
când ziua încet se trece,
când noaptea vine rece,
când nu se vede-n zare,
când steaua-i căzatoare.
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, mamă!
Te-am înrămat în amintire,
Icoană și fotografie,
Ce-n vastul univers - Simțire -
Primezi tot tânără și vie,
Lărgind în suflet mărginirea
De peste-un prag de veșnicie,
De unde caută nemurirea
Putere-n viață să ne fie...
Dar umbră tristă-i bucuria
Acestei vii fotografii
Cât timp te-ascunde veșnicia
Când eu aș vrea, aici să-mi fii!
Ești vis de bucurie-n sine
Și întristare-n orice vis
Căci doru-ți sfredelește-n mine
Un și mai nebulos abis!
Speranța unei reîntâlniri
Rămâne singură să-mi fie
Răcoare-n focul de-amintiri
Și bruma cea de bucurie.
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții (17 iulie 2020)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotografie, poezii despre tinerețe sau poezii despre mamă