Ce-mi faci?
Tu nu știi că, din ochii tăi,
Fără să vrei, răsar scântei!
Din prima zi când te-am văzut,
Am uitat să-mi mai pun scut;
Tu m-ai privit, ca și acum:
De-atunci am eu sufletul scrum!
Vorbești, dar cred că habar n-ai,
Asupra mea, ce efect ai:
În inimă-mi pui flori sau spini,
Ba ești supus, ba mă domini!
Și mă sucești și m-amețești...
Mă tot întreb: ce urmărești?
Cu-atingeri moi, îmi dai fiori
Și mă ridici până la nori,
Apoi sunt iar o frunză-n vânt,
Cad, în derivă, pe pământ,
Dar tot tu mă ridici, spontan
Și mă transformi în talisman!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre flori
- poezii despre cenușă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.