Balaurul
În noaptea asta păsările stau în monadă
Cine le ascultă e doar vântul,
Pașnic limba lor se întâlnește cu acl cuvânt nerostit
Neprimitoare iarnă îți prinde obrajii
În roșul catifelei de zăpadă
Duce la groapă cununa zeului abia ucis
Nibelungi alunecă în zbor, glasuri de piatră
Gara se îmbracă în mărgele,
Șlefuite de iconarii din vechiul schit
Ca o seratogă se schimbă ora și totul devine incert
Plutesc prin aer aceleași semințe de cărbune
Răpus până la trei balaurul își caută cornul prin ape
Ca un mit jupuit de piele din poveștile octogenarilor orbi
Își întind mâna peste pod- apele insulei
Corfu mă inundă
Din zeiță au rămas doar picioarele
Transformată în păsările corbi
Unde-i iubita arămie la față de altădată?
Să o privesc, cu mâinile, s-o încălzesc cu obrajii
Azi parcă suntem ca două semne,
Ca doi porumbei voiajori, despărțiți de o linie roșie
Fixați undeva în orizont.
Dacă tu poți trăi fără mângâiere
Ai dreptul să întâlnești acest foc
Imaginea din icoană s-a tot dus
Restul e fumul artistic la revărsatul zorilor
Inima respiră după deagostea sufletulului
Meșterul binecuvintează cu sângele său o floare
Îmbrățișările își caută cuvintele nerostite
Nu putem fi vămuiți veșnic
O mână galbenă ce șterge lacrima încoronată cu trandafiri
Mai are rost să ascultăm firul de iarbă cum crește?
Ce zici?
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre roșu
- poezii despre icoane
- poezii despre cuvinte
- poezii despre apă
- poezii despre încoronare
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Diademele
Zăpada-i mult prea albă,
Să înțelegem cum albul spune povești
Mi-am risipit mâinile,
plămădind din razele soarelui diademe
Un glonț ascuțit ca strigătul s-a trezit prea devreme,
Ca să rămân mut în cuvinte
Linia roșie ca sângele
ce urcă și coboară din vene s-a oprit.
Ce albă-i zăpada!
Plopii își caută cuiburi în cer
Pădurile sunt pline când își pierd păsările sărutul
Ce albă-i zăpada!
Crinolina rochiei tale tot îmi șoptește din vis
Parcă suntem într-un teatru ce demult a nins!
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre alb, poezii despre visare, poezii despre teatru, poezii despre sărut, poezii despre sânge, poezii despre rochii sau poezii despre păsări
Sângele roz al iubirii
Am uitat să te strig în fiecare dimineață pe nume
Afară zorii își trezesc iarba
Cântă cocoși și în memorie chipul tău stă ca o cosânzeană, Desprins din poveste tot jucându-se
Mâinile tale cu ploaia ai devenit clară,
Ca răsăritul de soare
Balurul își varsă capul în zăpadă florilor de cireși rănit în zbor De o pasăre moare cercul se închide în sângele roz al iubirii Șade vântul la pândă, numărând stele, căzindu-ți în palme
Parcă prind o nălucă ce îmi aleargă
Prin zgomotul pașilor tăi de felină
Primăvara s-a urcat în munți, așteptându-și iubita.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre roz, poezii despre primăvară sau poezii despre ploaie
Vinovat de prea multă iubire
Toate trec ca fumul pe ape
Dar inima mea s-a oprit sa mai bata
adio își spun cuvântul
păsările și-au ciocnit aripile de piatra zborul ciocanelor minții e tot mai greu
Sint vinovat de prea multă iubire între mine și Dumnezeu
E o apa limpede fara poduri doar cu glasuri de îngeri curați
miezul nopții se intoarce-n balanta
ziua, dinții își ascute păpușa
știu că va ninge cu ferestre și chei ce deschid cerului ușa
E prea târziu pentru cuvinte din moartea înserării
clopotul suna
lupii se întorc în orbite și se privesc în ochi, pătrund către luna latrind către luna
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție, poezii despre timp, poezii despre seară sau poezii despre religie
Adio, iubirea mea
Stau trei copaci în curtea mea,
Cu toții îmi știu dorul,
C-ai fost pedeapsa cea mai grea
Și-mi plânge ochișorul.
Și umbra lor pe casa gri
Aduc tristețea care
Începe totu-a înnegri
Prin chin și disperare.
Dar eu afară am să ies,
Să caut altă floare,
Mă fac cu vorba înțeles,
Că tot ce-a fost... azi moare.
Nu mai e loc de amintiri,
Nici loc pentru iubire,
Ce-au fost odată trandafiri,
Îmi piere din privire.
Tu șterge lacrima de lut,
Că nu își are rostul,
Tu te-ai iubit cu cine-ai vrut,
Eu te-am iubit ca prostul.
Nu trage vorbe după noi
Cum că-i de vină mama,
Tu dai iubire prin război,
Dar astăzi mi-am dat seama.
Nu încerca să mă găsești,
C-ai să-ntâlnești în cale
Un drum spre deal... uitată-mi ești,
Ce duce duce tot la vale.
Mai prinde lacrima din zbor
Dacă mai ai ce prinde,
Eu pentru tine am să mor
Și ochiul se aprinde!
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre ochi, poezii despre moarte, poezii despre văi, poezii despre tristețe sau poezii despre trandafiri
Ne căutăm
ne căutăm adesea
în locurile din care am plecat
suntem ecourile care își caută gura
născătoare de murmur și strigăt
și sufletele care își caută
tainica încăpere a inimii
din care au peregrinat
spre alte temple mai mult
sau mai puțin sfinte
ne căutăm, da, da, îndrăznim
să ne tot căutăm
la fel cum arcușul gândurilor
caută corzile unei viori galactice
cu care doar Dumnezeu poate să cânte
punând materia și viața în mișcare
ne căutăm uneori și cu teamă
la fel cum mâinile tremurânde
caută nemurirea
pe clapele albe și negre
ale unui pian dezacordat
de marșul funebru
al timpului
ne căutăm, e tot ce putem face
în labirintul din care se iese
doar în urma unei slabe
strângeri de mână
un fel de zbor cu aripi frânte
lăsate în grija umbrelor
prevestind moartea prematură
a visului în care am tot mimat
adevărata noastră existență
poezie de Ionuț Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre suflet, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
* * *
Doar timpul e albastru și uneori gri
secunda așteaptă cum noaptea
prescura s-a stins din iubire si jarul si codrul tematic
albine își vind rodul
am mers prea departe
e noaptea uitării în liniștea toamnei in umbre
de mână se țin doi copaci
un vers către tine, un vers către mine aleargă prin lanuri
cocosi Porumbacu din raza lui pica Oceanul de sticla adorm pe o mare mareele
Ning cuvintele, ard în lumina risipită si noi suntem păsări ancorate in timp.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre versuri, poezii despre uitare, poezii despre toamnă, poezii despre somn, poezii despre secunde sau poezii despre păduri
Când inima se înlănțuie
Noaptea și-a spălat hainele vechi pe înserate
acum le uscă pe fața vântului nervos,
dimineața se sărută cu izvoarele și pleacă.
În gând se schimbă culorile la crepuscul,
privesc păsările cum se pregătesc de concert,
se ridică ceața odată cu aripile,
lumina face risipă prin filtrul norilor în trecere
și lumea își frământă mâinile în așteptare.
Iubirea rămâne limba dulce a cuvintelor
ce se coace sub pielea fiecărui om,
în amiaza când inima se înlănțuie
cu dorul care în mine își află izvorul
devine dătător de dragoste și viață.
În vreme ce verdele își câștigă puterea
ploaia cade-n ispita pământului cald,
respiră cruda încolțire a semințelor,
copii nevinovați ai soarelui.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre verde sau poezii despre schimbare
Inima mea te caută în culoare
Singurătatea fară tine înseamnă mult,
doi si cu doi sint infinit
merg de la răsărit pana la apus si scriu cu mâna prin cenușă
macii afară scot capetele
luna tremură printre copaci
timpul se contopește-n palme
si tu te asezi cu trupul pe nisip, visind să dormi
cum ai iubi o floare si mâna mea te caută in culoare,
topindu-ți sărutarea, in gura mea cu foc
tu mă trezești noaptea
coboară intro depărtare de fluturi verzi!
lumină nepereche si doare somnul fără tine.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre noapte, poezii despre nisip sau poezii despre mâini
Lorin Cimponeriu așteptând primăvara
Ce soare răsărind prin umbrele mișcări!
Ce iarnă fumegând și nu mai sunt povești
Ninge în duh! E tot mai ger
Abia de te zăresc din depărtări
Albastră e petala și câmpul e mai trist
Pe versuri de păpădii creștine și cozonaci de post
Și inima o poartă în zgomot de albine
Deschide zodiacul speranțelor de post
E paștele și iarna prin pomii mugurind
O pasăre de lut își cântă doina
Ca o jale mă cuprinde un glonte al așteptării
Prin inimă pătrunde,
Un melc de catifea
Egreta de lumină-i inima ta.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre iarnă, poezii despre poezie, poezii despre ninsoare sau poezii despre muzică
Strângerea de mână
Soarele răsare pe o rază a dimineții
Vorbește cu marea în cuvinte
Doar păsările se aud
Nu mai sunt acele zări cu depărtarea,
Depănând din ploi
Verile-n amurgul obosit de tihnă
Nuferi în galben se coboară-n ape
Stele răsărind au rămas
Lumina cerului senin peste întuneric, strălucind
Nu mai strâns de mână.
Dimineața albă s-a topit în vânt.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre întuneric, poezii despre vorbire, poezii despre nuferi sau poezii despre galben
M-ai căutat cum își caută păsările hrana
într-un ochi de lumină
puteai să strângi pleoapele cu putere
și să mă chemi
eu sunt atât cât vrei să fiu
o iluzie
sau o femeie cu brațe lungi
o femeie care-ți atinge fruntea
și spune că arzi
m-ai căutat cum își caută păsările cuibul
în ziua de ieri când cuvintele dulci
au țâșnit din carnea ta ca scânteile din foc
și am ars amândoi pe același rug
puteai să-nchizi ochii
și să mă chemi
eu sunt atât cât vrei să fiu
o iluizie
sau o femeie cu brațele-n flăcări
m-ai căutat și mă vei căuta mereu
pentru că din carnea ta vor curge cuvintele
ca dintr-un râu ieșit din matcă
și toate câmpiile din priviririle noastre
vor sta sub apele limpezi
ale iubirii
eu sunt atât cât vrei să fiu
o iluzie
sau o femeie care îți trăiește povestea
în fiecare zi
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre trecut, poezii despre râuri sau poezii despre femei
Își mângâie corăbiile obosite, de atâta iubire
Cum a fost noaptea asta, iubito?
Luna iarăși a coborât în palmele mele
Ți-am făcut cunună din iarbă
Am deschis zorii și roua dimineții
Am descântat-o până la răsăritul soarelui
Ne-am mai născut pentru o nouă zi
O fereastră, ca un ulcior cu apă
Am așteptat să-ți deschizi ochii
Să-ți privesc stelele din ochi
Să te sărut pe pleoape,
Precum valul își mângâie corăbiile obosite, de atâta iubire
Și din înaltul cerului senin în palma ta
Să mă cuprinzi cu tot cu noapte și amintiri
Cu tot cu noapte și iubire, dedicat ție, iubita mea Ileana.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre rouă, poezii despre naștere sau poezii despre marină
Toate-s sfinte în icoană
Te întreb câtă noapte ne cuprinde
Și de ce primăvara pleznește în ferestre?
Obrajii tăi în loc de unde ce se privesc în razele cerești
Zăpadă, toate-s sfinte în icoană
Tu râzi și strigi în basmul meu, cu șoimi
Rămasă în urmă, ruginita toamnă
A desfrunzit pădurea în culori
Nu scrie și nu plânge
Mi-e sete de un secol de povești
Întoarce mâinile
E raza albei luni din care te privesc.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs sau poezii despre plâns
Crizantemele
Crizantemele sunt florile ce mor. odată cu toamna
Strălucind se desfac și se înalță la cer,
Lăsându-și catifeaua ca o eternă poveste
Murgul doarme în iarbă
Dimineața îl găsește, visând a iubire
Miroase coama lui jucăușă
Aripile lui zburând se îmbracă frumos
Fata cosânzeană curtată de zmei, obosindu-le privirea
Cu ochi migdalați ca stelele,
Uriași fac poduri la trecători
În zori tomnatici, bruma.
Îți picură laptele din piept.
Doarme micuța egretă cu sufletu-n palme
Ațipită în vis, cum soarele în leagăn o știu stelele
Ochii șoimului ce dezleagă cerul de stele
Și vântul de piatră
Tac lumânările
Iubirea lui Perseu
Arde sărbătoarea corturilor
Își numără fii, rugul arde scarabei și zei
Au roșii obrajii
Ce liniște pe muntele cetățuia
Urcă o cruce la deal
Vânată ca focul pașilor grăbiți,
Unde-i primăvara?
Unde doarme fata de împărat, prin codrii risipiți
E un fel de zbor în veșnica zăpadă
Umbre și istorii.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare sau poezii despre sărbători
Echilibru fragil
Forfotă pe străzi
de parcă noaptea nu mai începe,
o muză machiavelică
mă absoarbe din orașul bolnav
și-n ochii tăi înoată
căluții mării somnoroși.
Mă reîntregesc din bucăți
gol pe dinăuntru,
cu mâinile conturând aripi,
urmărind norii
cum trec peste orizont
cu fulgere.
Gurile noaste se usucă,
nopțile devin buimace,
își varsă întunericul
în pământul
înțelenit.
Îmi ies din obișnuințe,
mă cufund în pozitivism,
nu mai cred în nimic neverificat
și singura soluție a convingerii
este demonstrația.
Cuvintele tale învelesc trecutul,
păsările zboară la sol.
Viețile noastre cu brațe de ceară
caută insistent,
neverosimilul,
adevărul dureros
în echilibrul fragil
abia zidit.
În memorie ni se depozitează
întâmplările reci.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot sau poezii despre oraș
Cuvinte
am devenit statui, nici măcar din piatră
nu mai avem timp nici în închisorile noastre din suflet
grilajele lor ne-au fost sparte
orbecăie întunericul prin multe dintre ele
ne-a fost violat până și spațiul inimii
iar iubirea ne-a fost alungată
mâini lungi au intrat în noi și ne-au luat
cuvintele
am rămas muți, vorbesc doar ecranele
ferestrele ochilor ne-au fost acoperite, cu un alt soare
nu al nostru, ci a lor
noaptea luna nu ne mai cântă versuri, ci sângerează
zăpada este roșie de sângele celor care mor
legile nu mai funcționează
telefonul sună a întuneric, când plătești
creditul cu zilelor muncite pentru un cub, în care
ai doar ceasul și-o masă la care somnul te răpune
căci vine un alt mâine, la fel
copii stau pe net și afară ninge, degeaba
căci săniile pentru ei au devenit inutile
au devenit albinoși
soarele a dispărut din obrajii lor
bună dragă, soțul sau ea îți spune
tu nici nu tresari, ești tot acolo
parcă și după serviciu, șeful te întreabă
când e gata?
noaptea spațiul dintre noi s-a mărit
salteua și patul au fost prea scumpe
și trebuie să ne odihnim
dimineața plecăm fără cuvinte
de parcă nici nu ne-am fi cunoscut!
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre șefi, poezii despre zile sau poezii despre viitor
Ca o zeiță în templul solar
Vântul scapără stelele în lac
Ochii tăi îmi aprind inima ca pe un șoim
Mâna ta mă mângăie ca o zeiță în templu solar,
Apusu-i răsărit înconjurat de ape limpezi
Nu înțeleg vântul în dimineața asta,
Dar ție îți înțeleg adierea inimii tale
Bate cu pulsul sângelui meu, odată ca două cristale
Eu sunt curat în poemul acesta, ca fluturii atinși de lumină
Mâinile mi se spală în lumină ca două sinteze
Port și acum macul aprins și inima ta lângă inima mea
Depărtarea e o pasăre ce zboară și ninge spre ochii tăi,
Ce sclipesc undeva când te ascunzi printre stele.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre puls
Colindele de mătase
De ce îmi cânți colinde?
Sunetul lor e de mătase
Catedralele gotice își au lumina lor
Uneori ochii noștri sunt prea sensibili sa vada lumina
Sau prea încărcați de umbră
Inima e ca un basm trist
Reflecția luminii e umbră în pietre
Trebuie să mă dezbrac de cămașă și să plec
Am văzut în ochii tăi tot... obrajii de copil
Îngeri nesupuși, somnul, catedrala rămâne închisă, Pentru restul zilelor de sărbători.
Spalăți mâinile în trandafiri
Argintul ce curăță apa, aruncă-l
E atâta lumină, încât cuvintele s-au făcut lumină.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun
Limba dulce a cuvintelor
Noaptea și-a spălat hainele vechi pe înserate
acum le uscă pe fața vântului nervos,
dimineața se sărută cu izvoarele și pleacă.
În gând se schimbă culorile la crepuscul,
privesc păsările cum se pregătesc de concert,
se ridică ceața odată cu aripile,
lumina face risipă prin filtrul norilor în trecere
și lumea își frîmântă mâinile de așteptare.
Iubirea rămâne limba dulce a cuvintelor
ce se coace sub pielea fiecărui om
în amiaza când inima se înlănțuie
cu dorul care în mine își află izvorul
cel dătător de dragoste și viață.
În vreme ce verdele își câștigă puterea
ploaia cade-n ispita pământului cald,
respiră cruda încolțire a semințelor,
copii nevinovați ai soarelui.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare dimineață de purpură
Într-o întindere de ierburi
pe poteci cu dorurile inimii de foc
alergi spre pădurile de smarald
unde păsările își caută cu veselie norocul,
cântecul lor înghițind cu totul tăcerea,
din arbori verdele se vărsa-n lumină.
Tu plutești prin gânduri la zmei
pe când nu se zărește niciun prinț
și magic salcâmii și teii se îmbrătișează
în cuvintele pe care le nasc.
Visând la sfârșitul singurătății,
împreună să-i măcinăm calcarul
și să respirăm verdele poeziei,
în fiecare dimineață de purpură.
Se ridică aburii pământului,
norii își lasă ploaia la timpul dorit
cum iubirea îți cade pe ochi cu foame
încât te ucide așteptarea, iubind,
Limba te seacă-n cuvinte nespuse
și absoarbe lumina din ele.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tei sau poezii despre sfârșit