Colindele de mătase
De ce îmi cânți colinde?
Sunetul lor e de mătase
Catedralele gotice își au lumina lor
Uneori ochii noștri sunt prea sensibili sa vada lumina
Sau prea încărcați de umbră
Inima e ca un basm trist
Reflecția luminii e umbră în pietre
Trebuie să mă dezbrac de cămașă și să plec
Am văzut în ochii tăi tot... obrajii de copil
Îngeri nesupuși, somnul, catedrala rămâne închisă, Pentru restul zilelor de sărbători.
Spalăți mâinile în trandafiri
Argintul ce curăță apa, aruncă-l
E atâta lumină, încât cuvintele s-au făcut lumină.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre religie
- poezii despre Crăciun
- poezii despre îngeri
- poezii despre zile
- poezii despre tristețe
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre sărbători
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.