Ca o zeiță în templul solar
Vântul scapără stelele în lac
Ochii tăi îmi aprind inima ca pe un șoim
Mâna ta mă mângăie ca o zeiță în templu solar,
Apusu-i răsărit înconjurat de ape limpezi
Nu înțeleg vântul în dimineața asta,
Dar ție îți înțeleg adierea inimii tale
Bate cu pulsul sângelui meu, odată ca două cristale
Eu sunt curat în poemul acesta, ca fluturii atinși de lumină
Mâinile mi se spală în lumină ca două sinteze
Port și acum macul aprins și inima ta lângă inima mea
Depărtarea e o pasăre ce zboară și ninge spre ochii tăi,
Ce sclipesc undeva când te ascunzi printre stele.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- poezii despre mâini
- poezii despre inimă
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre sânge
- poezii despre păsări
- poezii despre puls
- poezii despre poezie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.