Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Maria Ciobotariu

Clipa fericirii

Mă plimb pe plaja pustie
calc pe fire de nisip
și ascult ecoul primului val
mă întreb fără să vreau
de ce umbra ta
a rămas în amintire...
sub strălucirea unei lacrimi pe obraz
nu înțeleg ce s-a întâmplat
în acel rărărit de soare
când cerul săruta pământul
și aburi albi se ridicau din mare
întoarce-te,
când se apropie amurgul
să te așez în palma visurilor
ca o lumină în dansuri diafane
să recompunem împreună
zâmbetul stelelor de mare.

poezie de (4 martie 2017)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Maria Ciobotariu

Clipa fericirii

Mă plimb pe plaja pustie
calc pe fire de nisip
și ascult ecoul primului val
mă întreb fără să vreau
de ce umbra ta
a rămas în amintire...
sub strălucirea unei lacrimi pe obraz
nu înțeleg ce s-a întâmplat
în acel răsărit de soare
când cerul săruta pământul
și aburi albi se ridicau din mare
întoarce-te,
când se apropie amurgul
să te așez în palma visurilor
ca o lumină în dansuri diafane
să recompunem împreună
zâmbetul stelelor de mare.

poezie de (10 iunie 2017)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Vara în mare (pe)trecere

Hei ce valuri și nisip
hei ce mare pân-la cer
amintire fără chip
astăzi însă doar disper

Dar ce mare pân-la cer
și ce stânci în amintire
mare aș putea -ți cer
pe val încă o iubire

O ce stânci în amintire
mare parcă fără chip
doar în ochi ce nălucire
și ce valuri de nisip

O ce mare pân-la cer
ce fantome fără fler

poezie de din Cezeisme II (4 august 2020)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cerul plânge după tine

Stropesc cu lacrimi de iubire,
iar cerul plânge după tine,
durerea mea mi se revarsă,
iar inima greu m-apasă.
Ploaia strigă spre infern
eu te-am pierdut într-un blestem.
Sufletul meu s-a destrămat,
de-atâta plâns m-am săturat.
Nu pot uit privirea ta,
ea aduce acum durerea mea.
Vreau zâmbetul ce mă-încălzește
și inima ta ce mă iubește.
Fără iubire vreau să mor
privind spre cer la negrul nor,
cerul revarsă lacrimi reci,
și ar vrea să nu mai pleci.
Nu văd soare sau lumină,
nici o zi de soare plină.
Și te am mereu în minte
cu acel foc mereu fierbinte.

poezie de (18 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri pe un drum

Se fac din evenimente gânduri,
se vând gânduri fără orizonturi,
se ard gânduri care mai au lumini
și se spânzură gândul răsăritului.

Caut un mugur viu într-un izvor
și când îl așez pe un gând banal
mă întreb ce trebuie facem
ca să nu murim mereu fără un final.

Diminețile țin printre gânduri
razele de soare și de lună,
dar nu le înțelegem niciodată
deși ele stau uneori împreună.

Ascult ecoul unui gând în somn,
cu dorința de trezire seculară
și caut semințe de muguri vii,
pentru a le ține pe drum o comoară.

poezie de din Rânduri pentru gânduri (iunie 2011)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.38- 11.99 lei.

Gânduri pe un drum

Se fac din evenimente gânduri,
se vând gânduri fără orizonturi,
se ard gânduri care mai au lumini
și se spânzură gândul răsăritului.

Caut un mugur viu într-un izvor
și când îl așez pe un gând banal
mă întreb ce trebuie facem
ca să nu murim mereu fără un final.

Diminețile țin printre gânduri
razele de soare și de lună,
dar nu le înțelegem niciodată
deși ele stau uneori împreună.

Ascult ecoul unui gând în somn,
cu dorința de trezire seculară
și caut semințe de muguri vii,
pentru a le ține pe drum o comoară.

poezie de din Rânduri pentru gânduri (august 2011)
Adăugat de ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Mama

Când zorii freamătă de dor
adun cuvintele pierdute
frânturi din visul meu
din albastre nesfârșituri
gândesc când ai plecat,
despărțită de timp,
o umbră într-un asfințit de soare
un zbor frânt...
și zilele au început doară
sub amurgul lăcrimând
mi-ai spus port în priviri
seninul cerului
și iubirea șoptită din suflet
ești steaua mea ce mă privește
când ploaia rece -nconjoară
iar zâmbetul tău...
este mereu o primăvară.

poezie de (3 martie 2017)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Zbor de pescăruș

Am înflorit...
în ziua întâlnirii tale
înălțam privirea
în brațele de curcubeu
și mă purtai în primăveri
senine
stingând neliniștea
din sufletul meu.
Azi te privesc
în zbor de pescăruș
în amurgul serilor
de toamnă
vibrează clipa
în adieri de vânt
renaști ca un fior
din zarea albastră.
Alerg spre tine
prin roua de cuvinte,
cuprind pământul
cu lumină
din palma ta fierbinte
ca o rază.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Vladimir Potlog

Îngeri albi

Ninge cu îngerii albi,
Peste chipul tău, peste chipul meu,
Parcă au fost trimiși din cer de Dumnezeu.
Se topesc în palma mea, în palma ta,
Acești îngeri albi cu sufletul de catifea.
Ei tot pământul îl învelesc cu un covor alb nepământesc.
Se bucură mic și mare de această magie, de această splendoare,
Adusă pe pământ de acești îngeri gingași fără aripioare.

poezie de (30 ianuarie 2016)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marea

Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am merg la mare,
Să privesc în zare, văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.

poezie de (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Maria Ciobotariu

Povești de iubire

Povești de iubire
Se aud stropii ploii pe stradă
seara pătrunde
din colțuri de cer
și dorul urmează ca o umbră
trec clipe fugare
risipite de vânt
cu lacrimi și șoapte
înfioară depărtarea
se aude o tristă melodie
pe note dulci-amare
se închid pleoapele lunii
sub lumina stelelor îngândurate
același vis trăiesc
în fiecare noapte
pe altarul iubirii se aștern
albe ninsori
nu înțeleg destinul...
mi-ai dăruit povești de iubire,
al vieții dar divin
izvoare de timpuri... netrăite.
Autor Maria Ciobotariu

poezie de
Adăugat de Maria Ciobotariu-IstinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Izvorul amintirilor

Separ izvorul
de stâncă
în setea mea de gând
să te aflu
sunt valuri aprinse de amintire
când umbra nopții
departe coboară.
Plâng ochii mei printre șoapte
în dulcea lor rapsodie
m-ai prins
sub pașii tăi...
sărutul vântului
bătând în toacă
parfum ducând
spre soare.
Azi suntem de departe
o torță de lumină
care dansează.

poezie de
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Viu

Când a țâșnit spre fericire, larg, tărâmul de lumină și de var?
Când purta pe brațe ochiul lunii,
dansam neostoită de vânt.
Îmi înfășurase palma, în trupul câmpului, verdele bogat în parfumuri,
să nu se scurgă sângele din altoi.
Aceeași sunt.
Cum se păstrează viața stelelor în noi!
În zâmbetul aprins, s-a țintuit nemărginirea.
Oh! cum s-a vărsat deodată-n piept, fără de veste, clocotitor, privirea!
O clipă a fost de-ajuns să se lipească de fascinația firii ca roua ce culege în sclipiri culori.
Cu un sărut pe glezna zilei, s-a zidit în cer surâsul galeș din flori.
Între tăcere și contemplări de fiece mișcare, șoaptele se făceau ochi răpitor de mare.
Noaptea glăsuia dulce cum toarce furca în fuior,
amiaza avea gust de cocos și plutire dincolo de nori.
Cât de lungă e rotirea,
cât de tainic fură înălțările neîndoielnice-n nepătrunsul din zbor
și totuși cât de trainic e ecoul lor!
Ție, de care țâșniri ale viului din tine ți-e dor?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Se întorc cocorii

Mi-e dimineața albastră
și clipa albă de lumină
la margine de gânduri înflorite
în zile binecuvântate cu raze de soare
din cele patru zări
se întorc cocorii
trăiesc o nouă primăvară
privesc cu aceeași frenezie
câmpul plin de flori
privighetorile își cântă dorul
într-o pădure fermecată
unde vibrează muguri vii
o mare bucurie -nconjoară
și ochii-mi plâng
iar bobul unei lacrimi
se transformă-n rouă.

poezie de (4 aprilie 2017)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Călători sub colț de cer

Mi-am așezat visele - petale de flori -
în palma ta.
Și am șters lacrimile
în amurgul
luminat de stele.
Încet, durerea s-a stins
în ploi reci căzute peste noi.
Un paradox
ne cheamă și ne desparte iar.
Suntem stropii de ploaie
risipiți de furtună.
Călători sub colț de cer,
Separați și totuși împreună,
În sfera nopții...
un fel de mister.

poezie de
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când cerul se deschide lin...

În Sfânta seară de Crăciun,
Când cerul se deschide lin,
Coboară îngerii-n alai,
Pe cetini verzi cu umeri albi.

Și veste mare au adus,
s-a născut Pruncul Iisus,
În staul mic sărăcăcios,
Pe fânul vitelor scrumos.

Maria pruncul înfășa
Și îngenuchind Ea mulțumea,
în Leagănul Crăciunului,
S-a născut fiul Domnului.

Magii de la răsărit
În mare grabă au venit,
Pruncului Sfânt s-au închinat
Și daruri scumpe i-au lăsat.

Păstorașii din câmpie
Au venit cu bucurie,
Că staulul cel luminat
De Domnu-i binecuvântat.

Veniți creștini cu mic cu mare,
Că azi e Sfântă sărbătoare,
Îngerii cântă în cor divin,
Mântuitoru-i pe pământ.

Minune mare și colind
Când Dumnezeu surâde blând,
Că mântuire ne-a adus
Din Răsărit pân' la Apus.

cântec, versuri de (13 decembrie 2014)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărutul valurilor

Tremură valuri sub soare
Când ating maluri visătoare
Din fire de nisip ușoare
Se nasc scântei nemuritoare

Sărutul valurilor doare
Fiind o clipă trecătoare
Și cheamă malul cu ardoare
Un val să vină iar din Mare

Aș vrea fiu un mal în așteptare
Când valuri vin tremurătoare
Eu să mă las pierdută-n alintare
Să simt sărutul valurilor arzătoare

poezie de
Adăugat de Monica TrifSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te înțeleg...

Te înțeleg, minune-ntruchipată -
în orice semn al tău e-o mănăstire,
în orice zâmbet, cartea de zâmbire
și-n încruntare-o mare înghețată.

Pe deget învârți fără oprire,
cum vrei pui, prea neînduplecată,
sunt titirez la margine-ngropată
și când mă bagi și când mă scoți, din fire.

Cu apa care curge-n râul morii
tu pleci în sihăstrie, eu dreg,
că ne iubeam cum n-am iubit, ca chiorii,

iar din beția dragostei, întreg
mi-a mai rămas doar maximul erorii
te pricep. Dar, nu... te înțeleg.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Liniștea senină

Plouă cu vise
peste candela aprinsă
făclie nestinsă
din poemul de dor
izvor nesecat...
stropi din râvnita nemurire
în depărtarea,
unde liniștea senină
este cântecul
pe care-l ascult
chemări răscolitoare
din univers
închid ferestre reci
din anotimpuri apuse
trăiesc visul miilor de clipe
mulțimi de forme
din spații astrale
umplu cerul nopții
iubesc zâmbetul tău
când ești aproape.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Învață să plângi, mi-a zis Dumnezeu (II)

nu-mi aduc prea bine aminte
zâmbetul lui
și nici
ultimele îmbrățișări
știu doar că
pe întunericul din noapte
scrijeleam cu unghiile - TATA
tăcut
de sub umbra rămasă
undeva în timp
privea Dumnezeu
de parcă
nu s-ar fi
întâmplat mai nimic
până în ziua în care
mi-a șoptit
întoarce-te în lumină și
în zborul de pasăre
niciodată în umbrele
care nu se văd
și vei fi tu însuți

așa e

când răsare soarele
în orașul din mine e lumină
multă multă lumină în amintirea
celui care a fost
tata

poezie de (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Gabriela Gențiana Groza

Bronzare artificială

Nu-i nisip, nici măcaer soare
Ca pe plaja de la mare,
Stă în beznă biata fată
Să rămână... fără pată.

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook