Povești de iubire
Povești de iubire
Se aud stropii ploii pe stradă
seara pătrunde
din colțuri de cer
și dorul mă urmează ca o umbră
trec clipe fugare
risipite de vânt
cu lacrimi și șoapte
mă înfioară depărtarea
se aude o tristă melodie
pe note dulci-amare
se închid pleoapele lunii
sub lumina stelelor îngândurate
același vis trăiesc
în fiecare noapte
pe altarul iubirii se aștern
albe ninsori
nu înțeleg destinul...
mi-ai dăruit povești de iubire,
al vieții dar divin
izvoare de timpuri... netrăite.
Autor Maria Ciobotariu
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu-Istin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Iubire neatinsă
Îți scriu o poezie
pe foaia tăcerii
când norii albi
își scutură petalele
în raza dimineții.
Din fereastra de cer
coboară dorul
picături ce curg
în colțuri de suflet
clipa-strop sfânt de mir
înflorește în simfonia
inimii
colțul de rai
vis nemaiîntâlnit
în iarna grea cu ninsori
giuvaer prețios
în infinitul albastru
iubire pură
vinovați de necunoaștere
suntem noi,
depărtarea și anii
de așteptări.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie sau poezii despre rai
Cad fulgi ca într-un vis...
Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluțe albe
se aștern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece și ușoară
privește spre mine din neant
ridicând brațele spre cer
poartă parfumul dimineții
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicatețea sa magică
și îmbrățișarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopții
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb
cu ochii pătrunzători și luminoși
de o frumusețe neobișnuită
ecoul răsună ca un clopot al iubirii
pe cărare zăpada se așterne
ca un covor alb și nou.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre alb, poezii despre Soare, poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă sau poezii despre toamnă
Nedeslușite clipe
Ca-ntr-o legendă uitată
ating cu degetele
o liră...
un cântec vrăjit se aude
petale albe cad
acoperind pământul
în straturi moi
mă-nconjoară nedeslușite clipe
din unghiuri îndepărtate
simt că înfloresc
în apropierea ta
mă scald în aroma
palmelor
ating formele iubirii
noi dimensiuni de cuvinte
pașii tăi îndurerați
de patimi
mărturisesc trecerea
prin ape învolburate
suntem plămădiți
din iertări
mă topesc și renasc
în primăverile vieții.
poezie de Maria Ciobotariu (26 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre primăvară, poezii despre muzică, poezii despre iertare, poezii despre flori, poezii despre durerea sufletească sau poezii despre degete
Iubire în flori de nufăr
-odă spiritului eminescian-
De peste timp de veacuri, în ochii tăi privesc,
poet nepereche și de astre zămislit.
Pe vis din călimară urc, să te regăsesc
și să-ți trimit iubire în vers împătimit.
Că în lacrimi din condei, cu spirit locuiești
și cerni dumnezeire pe-al vieții infinit,
din cer cu rază dalbă, prin noapte când zâmbești,
voi ști că, mi-ai primit sentimentul dăruit.
De îngeri purtată, îmi împrumuți lumină,
să-mi luminezi cărarea ce duce la tine.
De mă faci mireasă în viața ce-o să vină,
iubirea lumii îți aduc în sân la mine.
Dorul pierdut pe cale, ți-l aduc în priviri,
cu lacrimi să îți umplu vechiul pocal de vin.
Când plânge depărtarea rămasă-n amintiri,
iar stele lăcrimează de-al dragostei suspin.
Prin ochii tăi privesc o lume dispărută
ce-ți trimitea frenetic, înaripări de dor.
Iubire să-ți cobori în lume nenăscută,
de pământence să-ți legi destin de muritor.
Dar ai ales să fii,, nemuritor și rece",
iubire să-ți trimiți pe raze de luceafăr.
Prin noapte, când răsari, dorul mă va petrece,
iubire în rouă îți dau pe flori de nufăr.
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre dor, poezii despre îngeri sau poezii despre zâmbet
Fărâme de amintiri
Adun din firele de nisip
urma pașilor de timp
și lacrimile mării.
zorile-mi deschid visul
spre cântecul de chitară
unde ziua mă vrăjește
cu razele soarelui și murmurul vântului
în gând îmi înflorește primăvara
între noi doi e doar melodia
care ne leagă,
plutește pe portativul vieții
pe note dulci-amare
rătăcim prin lume
prin anotimpuri fugare
păsări albastre ne însoțesc călătoria
vreau să devin iertarea
la capătul de hotar
unde steaua ta va răsări
din fărâme de amintiri.
poezie de Maria Ciobotariu (4 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări sau poezii despre nisip
Liniștea senină
Plouă cu vise
peste candela aprinsă
făclie nestinsă
din poemul de dor
izvor nesecat...
stropi din râvnita nemurire
în depărtarea,
unde liniștea senină
este cântecul
pe care-l ascult
chemări răscolitoare
din univers
închid ferestre reci
din anotimpuri apuse
trăiesc visul miilor de clipe
mulțimi de forme
din spații astrale
umplu cerul nopții
iubesc zâmbetul tău
când ești aproape.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre noapte
Zefiruri parfumate
Trec orele rând pe rând,
în urma lor rămân
gânduri trecătoare
din tot ce-a fost
în nemărginitele uitări
un glas, o umbră
sub o frunză, sub o floare
într-un răsărit de soare
privesc cu emoții
alba dimineață
îmbrățișând o lume-ntoarsă
din povești
clipa ascunsă se răsfrânge
pretutindeni...
în zefiruri parfumate
ne aduce din toamnă-n primăveri.
poezie de Maria Ciobotariu (15 mai 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre gânduri, poezii despre frunze sau poezii despre dimineață
Despărțiri...
Mi-ai lăsat un vis
la margine de cer
cu el să acopăr clipele triste
în nopțile reci și pustii
viața-mi măsori
mereu cu despărțiri
iar timpul tău,
e un deșert...
pe care trec cămile galopând
am obosit să mai aștept
să faci cununi de lăcrămioare
sub lumina ce se scurge de zenit
pe cărarea,
unde pașii-mi trec
firul de iarbă se înalță-n valuri
iar pomii încărcați de floare
zâmbesc sub ploaia
duce-amăruie.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre deșert
Frânturi de cuvinte
Vântul plutește
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheață
țesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
încremenit în noapte
sub aripa lunii.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi
Frânturi de cuvinte
Vântul plutește
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheață
țesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
încremenit în noapte
sub aripa lunii
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povești pe firul ploii
pe firul ploii toamna rescrie povești
cu iubirile verii născute din boemi
ploaie albastră vreau să-mi limpezești
gândurile triste strecurate în vremi
în dansul ploii sufletu-mi liniștesc
are și ea fantezie și farmec divin
speranța e un curcubeu ce îl nutresc
din beția visării nu îmi mai revin
lacrimile cerului le trăiesc și eu
țâșnite din adâncuri picuri de necaz
doruri din inimă suspină din greu
trenul bătrâneții să-l schimb la macaz
pe firul ploii toamna rescrie povești
din zvâcnirile clipei curg lacrimi cerești
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre trenuri, poezii despre schimbare sau poezii despre naștere
Dimensiuni de timp
Târziu am înțeles
golul rămas
într-un cerc de vise albe,
drumuri necunoscute
în intersecții de ninsori
cuvinte sub semn
de întrebare
din iarna plecării tale.
Dezleg pașii pribegiei
din hotarul depărtării
dimensiuni de timp
în unghiuri albastre
de cer.
Am învățat
să cânt balada
răsăritului de soare
în toamna vieții
ritm de miracol
din cartea speranței.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre ritm, poezii despre ninsoare, poezii despre iarnă sau poezii despre graniță
Străină umbră
Orizontul își pierde din contur
printre culori de curcubeu
în ploaia visătoare
acolo-n depărtări,
umbră străină, te-ai ascuns
pe cărări albe
într-un feeric decor
mă-nfioară gândul
că-mi ești pereche...
culeg un colț de soare
din cerul toamnei
la hotarul de argint
stropi mari
cad peste clipa
îmbrăcată-n vis
se contopește cu veșnicia
pe care o respiră
în zâmbetul tău,
văd anii mei cum trec
în grabă.
Cu fiecare zi țes anotimpuri
cu brațele deschise,
privind răsăritul din mine.
poezie de Maria Ciobotariu (31 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre curcubeu sau poezii despre culori
Te caut
iubire,
te caut în noapte
în clipe ce dor
tu n'ai să vii sau poate o să vii
în toamne reci, târzii
tu n'ai să fii doar un sărut
mereu neînceput, ca la început
eu iți aduc un strop de vis
nu, nu-ți cer nimic
din șoapte line, cristaline
țes o scăriță către cer
să duc, să duc spre stele
iubirea, visurile mele
mă vor privi întrebător
unde e ea
ea dorul tău
șoaptă fierbinte de amor
am smuls un ciob din lună
să scriu pe trupul tău povești de dor
din lacrimi de iubire pictez un râu într-o privire
nu ai băgat de seamă, atunci
priveai un zbor de cuci, prin lanurile vieții și prin lunci
în seri târzii cobor pe malul unui râu
să caut chipul tău
în clipocitul stropilor de dor
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre început sau poezii despre sărut
Un singur cuvânt
Am obosit de așteptări
trădându-mi timpul
tăcerile,
sunt tot mai multe
și primăveri fără număr
au trecut
aștern cuvinte
pe hârtie,
dorul tău îl prind în vers
e iarnă iar,
cad fulgi de stele
sub cerul mereu
albastru
nu pot desface
drumurile tale,
mai cred în clipa din noi
ești acolo...
la capătul de cer
din inima mea.
Te închid într-un
singur cuvânt
format din două jumătăți.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre versuri, poezii despre trecut sau poezii despre numere
Al vieții dar divin
Demult, credeam în nopți
cu stele infinite și-n cântecul de leagăn
din care m-am desprins
azi plânge o vioară
pe roșii trandafiri
ce-și scutură petale
pe vechi amintiri
mă copleșesc gânduri,
în suflet se scutură roua
și-n jarul speranței,
ce-mi bate la poartă
rămâne doar clipa...
credința mi-e una și cred în lumina
ce-mbracă pământul
în adevărul ce -nconjoară
al vieții dar divin.
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre trandafiri, poezii despre roșu, poezii despre rouă sau poezii despre prezent
Bucăți de vis
Ai deschis
în suflet o fereastră
în primăvara
cu miros de lăcrămioare
multe ploi au plâns în urma ta,
în calde dimineți
mi-ai lăsat doar,
versuri de iubire
ce curg ca apa de izvor
să-mi potolească
setea mea,
de tine
se naște-o zi
pe-o geană de lumină
bucăți de vis
au rămas pe buze
din dor neîmplinit
se așterne ceața
peste așteptări
ca o pânză nevăzută
din depărtări...
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre plâns
Prizonierii dorului
Fiecare fulg
țese o poveste
sub privirile lunii
cerul suspină când stelele cad
peste vorbe-nghețate
pierdute speranțe,
ucise de ger
ascunse sub pași
răsună țipătul
șoimului din munte
ca un ecou
de clopot unic
zâmbesc, dar dorul
de tine
îmi tremură-n glas
o rază blândă-n
palma mea
îmi dă aripi să zbor
peste noapte.
Suntem prizonieri
ai dorului
uitând de ierni...
trăim în primăveri
albastre
pe aripa unui vis
renăscut
din torente și furtuni.
poezie de Maria Ciobotariu (15 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre aripi
Regăsire în Zodia Iubirii
REGĂSIRE ÎN ZODIA IUBIRII
Te regăsesc, iubite, pe aripi de dor,
În zborul ce duce către fericire,
Din amurg și până în geana zorilor;
Când la stele din priviri înalț zidire.
Te regăsesc în parfumul de petale,
Prin dimineți culese dintr-un câmp de maci.
Te închid în suflet, ca să-mi alungi jale
Și dorul nestăvilit de momente dragi.
Te-aud în șipot de ape curgătoare
Ce parcă îmi șoptesc un basm de iubire,
Și duc ecouri pe-ale vieții hotare,
Cu tristețe ce se scurge din privire.
Te regăsesc în răsăritul de Soare,
Când strecoară raze prin nori de furtună,
Flacără de dor să-mi aducă din zare,
S-aprind focul iubirii prin nopți cu lună.
Dar făclia iubirii cu tine s-a stins,
Când florile se ofileau în cunună.
Doar dorul mă-nsoțește în al nopții vis,
Pe aripile lui să fim împreună.
Te aud cum mă strigai din trenul vieții,
Ce-a traversat cândva, zodia iubirii.
Dar frânt mi-e visul în zorii dimineții
Fără să cobori în gara fericirii.
Maria Filipoiu
Iunie. 2014
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor / carte "În Zodia Iubirii" (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc sau poezii despre fericire
Trec anotimpuri...
Aștern pe foaia albă
cuvintele ce curg ca un izvor
cu ape limpezi
și dor nemăsurat
din frământările nopții
timpul aleargă...
prin lumini și umbre
scăntei din raiul vieții
o lacrimă uitată cade
înflorind în roua dimineții
s-au scuturat de floare pomii
de vise albe-aripi de îngeri
se coc pe ramuri fructele iubirii
fară de început și fără de sfârșit
trec anotimpuri...
plouă peste fruntea răvășită de gânduri
fărâme de neliniște din glas izvorăsc
iar clipa împletește lanțul neîntrerupt
reînflorind în orizontul veșniciei.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit